Monastery Dragomirna

Manastirea Dragomirna

Documentar-Video-1-Mânăstirea Dragomirna 

Manastirea Dragomirna

Printre valoroasele monumente bisericesti si de arta religioasa, care atrag admiratia si pretuirea vizitatorilor din tara si de peste hotare, un loc de frunte il ocupa Manastirea Dragomirna, din nordul Moldovei, judetul Suceava.

Manastirea Dragomirna - un ansamblu monahal unic

Manastirea Dragomirna detine o biserica unica in Romania pentru proportiile sale neobisnuite. De departe este cea mai inalta si cea mai stramta biserica intemeiata vreodata. Peretii sai nu sunt pictati, dar sunt decorati cu gravuri din piatra.

Aflata in nordul Moldovei, la 15 kilometri de Suceava, vestita ctitorie a marelui mitropolit si carturar Anastasie Crimca, se inalta aici de peste veacuri ca o marturie pentru zbuciumul trecutului moldovenesc, pentru iscusinta si dragostea de frumos a oamenilor de pe aceste meleaguri.

Capela mica din cimitirul Dragomirna, chiar in afara peretilor, a fost construita in anul 1602 si este considerata modelul in miniatura al bisericii manastirii. In anul 1602, la initiativa Episcopului mitropolitan Anastasie Crimca, o capela mica a manastirii a fost dedicata Sfantului Ioan Evanghelistul si Profetilor Ilie si Enoch, construita nu departe de orasul Suceava. In cativa ani, capela a devenit prea mica, iar in 1609 Episcopul Crimca a construit o noua biserica, cu ajutorul marelui cancelar Luca Stroici.Biserica, dedicata Pogorarii Duhului Sfant, este incomparabil mai inalta, unica nu numai in Moldova, dar in toata Romania si chiar in toata lumea ortodoxa. Relatia dintre intinderea, latimea si inaltimea bisericii este in mare parte neobisnuita.Inaltime de mai mult de 40 de metri pana la turla o face sa para foarte stramta. Biserica da impresia unei nave, vechiul simbol al Bisericii Crestine. Fatadele sunt construite din gresie galbena, dura. Stalpii si colturile sunt construite din piatra cioplita, formand siruri verticale, late si netede, mergand pana la acoperis. La jumatatea fatadelor, biserica este inconjurata de un brau rasucit, de influenta munteneasca.Cel mai spectaculos element este turla bisericii. Este sculptata in intregime cu motive florale si geometrice de origine caucaziana. De asemenea, este asezata pe trei baze, una patrata si doua stelate, acoperite cu decoratiuni. In anul 1627, printul Miron Barnovschi, ruda cu familia Movila, care a construit Manastirea Sucevita, a inceput sa construiasca cea mai puternica fortareata monahica din Moldova. Pana atunci, Dragomirna era vulnerabila.O parte din noile cladiri monahale au fost transformate intr-un muzeu, unde sunt afisate obiecte pretioase si manuscrise. O pasarela inconjoara zidurile bisericii, iar privelistea de pe pasarela din dreptul peretelui estic demonstreaza caracterul special al Dragomirnei. Inaltimea si eleganta sunt accentuate, iar intreaga biserica pare sa pluteasca in aer.In afara turnului portii se afla blazonul moldovenesc, capul de bour, incadrat de un exagerat de intins brau impletit. Rozete gravate in piatra decoreaza bolta de la poarta pe ambele parti, iar in exterior, sub hainele de razboi, se afla o pictura murala, mare si moderna, cu Maica Domnului cu Sfintii Arhangheli.In interior, se afla doua picturi mai mici. Mai departe, se afla Mandilionul, chipul lui Iisus, imprimat pe un obiect de vestimentatie. Scena aceasta e deseori pictata pe usa naosului, pentru a reaminti oamenilor care pleaca din biserica cel mai important chip pe care trebuie sa si-l aminteasca. Plasarea de aici, la iesirea din manastire, serveste aceluiasi scop. Dedesubt, sunt prezentate imagini cu Ospitalitatea lui Avraam si trei ingeri simbolizand Sfanta Treime.Dincolo de frumusetea peisajului, de neobisnuitul locului, ceea ce produce o impresie de neuitat, este eleganta ciudata a monumentului, cu rigori geometrice de mare rafinament, cu o silueta unica prin proportiile si unitatea volumului, dintre toate celelalte monumente moldovenesti medievale.Asezata intre blandele coline ale Bucovinei, la 12 kilometri spre miazanoapte fata de fosta resedinta a lui Stefan cel Mare si Sfant si a mitropolitilor Moldovei, Manastirea Dragomirna se inalta ca un arbore in timp, intre ziduri de cetate.Zidita parca pentru a infrunta inaltimile, in cautare de mai multa lumina in apropierea codrilor, umbrita de o perdea de brazi si oglindita maiestuos in apa lacului din apropiere, acest lacas de inchinare, prin vechimea sa, prin originalitatea stilului, prin eleganta si soliditatea formei, prin pitoresc, trezeste admiratia fiecarui vizitator, astfel ca in fata ei evlaviosul inchinator este tot atat de impresionat ca si istoricul si omul de arta.Probabil tocmai aceasta unicitate a monumentului a atras inca de timpuriu atentia specialistilor, care dupa epoca si imprejurari au enuntat judecati de valoare diferite, dar marcand intotdeauna profunda lui originalitate. Nicolae Iorga vorbea despre frumusetea fara pereche a Dragomirnei, despre maretia ei si despre impresia totala pe care o face asupra privitorilor.Ansamblul monahal de la Dragomirna, construit la granita dintre doua veacuri, se situeaza la doua etape ale stilului moldovenesc. Complexul de arta medievala Manastirea Dragomirna, este compus din biserica mica sau a schitului, biserica mare, zidurile de aparare, vechea cladire a egumeniei, cele cinci turnuri, chiliile si paraclisul.

Manastirea Dragomirna - pasii lui Anastasie Crimca.. franturi de istorie

In anul 1587 apare mentionat in documente ca diacul Ilie, fiul lui Ioan Crimca, primeste de la Petru Schiopul mosia Dragomiresti. In acelasi an, Ilie Crimca se retrage la Manastirea Putna si este calugarit, purtand numele de Anastasie. Un an mai tarziu, Anastasie Crimca primeste titlul de arhimandrit si este numit egumen la Galata.In anul 1600 Anastasie Crimca este ales episcop de Radauti. Doi ani mai tarziu, Anastasie Crimca sfiinteste biserica Schitului cu hramul Sfantului Ilie, Sfantul Enoh si Sfantul Ioan Evanghelistul. In anul 1607 Anastasie Crimca devine episcop de Roman, iar in urmatorul an este numit mitropolit al Moldovei.In anul 1609 Anastasie construieste si sfinteste biserica mare a Manastirii Dragomirna cu hramul Pogorarea Sfantului Duh. Anastasie Crimca daruieste Manastirii Dragomirna un Tetraevanghel cu miniaturi pe pergament.La data de 16 martie 1610, Anastasie Crimca daruieste Manastirii Dragomirna un Apostol - manuscris cu miniaturi pe pergament, care se afla astazi la Viena si pe care se afla scris Testamentul lui Crimca cu tripulul blestem de a nu fi inchinata manastirea altor manastiri din afara tarii.Dintre multele daruri oferite Manastirii Dragomirna de catre mitropolitul Anastasie Crimca, mai amintim doar cele doua Liturghiere din care unul este scris de diaconul Dumitrascu (oferite in anul 1610), si epitaful cu Adormirea Maicii Domnului (oferit manastirii la data de 8 iulie 1612).La data de 1 iulie 1614, Anastasie Crimca daruieste Manastirii Dragomirna un alt Tetraevanghel, care pastreaza intre paginile lui mentiunea ca "e facut si daruit manastirii de catre Mitropolitul Anastasie Crimca spre pomenirea sa si a parintilor sai Ioan si Cristina".In luna iunie a anului 1616, Anastasie Crimca daruieste Manastirii Dragomirna doua manuscrise cu miniaturi: un Liturghier si o Psaltire, ambele avand mentiunea ca au fost facute si daruite de ctitor.In anul 1617 Anastasie Crimca este inlocuit din scaunul de mitropolit, doi ani mai tarziu, in 1619, el construind in Suceava primul spital public.

Darurile lui Anastasie oferite manastirii continua : in 1624 daruieste manastirii o cruce sculptata in lemn de cedru, cu o frumoasa ferecatura in filigram de argint aurit, in 1626 daruieste un alt epitaf cu Punerea in Mormant a Mantuitorului.In anul 1627, cu binecuvantarea lui Anastasie Crimca, domnitorul Miron Barnovschi construieste la Dragomirna zidurile si turnurile de aparare. Anul 1629 este cel in care Anastasie Crimca inceteaza din viata, fiind inmormantat in pronaosul bisericii mari a ctitoriei sale.In luna mai a anului 1653, manastirea este jefuita si arsa de cazacii lui Timus Hmelnizki. Potrivit unei insemnari de pe zidurile portalului, in ziua de 2 octombrie 1758, manastirea a fost jefuita de tatari. Pentru consolarea vietuitorilor manastire, Dumnezeu randuieste ca la data de 31 august 1763, la Manastirea Dragomirna sa ajunga marele staret Paisie Velicicovski.In anul 1767, imparateasa Ecaterina a Rusiei daruieste Manastirii Dragomirna un policandru de cristal - se afla expus in una din salile muzeului de la Dragomirna - si clopotul cel mare numit Zaporojanul, in greutate de peste 1.100 de kilograme, care se afla in clopotnita manastirii.In anul 1775, Bucovina este anexata Austriei. Odata cu intrarea Bucovinei sub ocupatia Imperiului Austro-Ungar, manastirilor din Bucovina li se impune vinderea mosiilor manastiresti de peste frontiere si punerea mosiilor aflate in tara sub administrarea statului.In manastirile ramase deschise, au permisiunea sa vietuiasca doar 25 de calugari. In luna octombrie a anului 1775 pleaca la Manastirea Secu cea mai mare parte a obstei, impreuna cu Sfantul Paisie Velicicovski.In anul 1793, catapeteasma de la Manastirea Solca este adusa la Manastirea Dragomirna - se afla si astazi in biserica mare. Doi ani mai tarziu, in 1795, catapeteasma originala a Manastirii Dragomirna este dusa la biserica din Arbore.Intre anii 1843-1845, la Manastirea Dragomirna s-au facut lucrari de restaurare la turnul clopotnitei si s-a construit noul corp de chilii. De la fostul corp se pastreaza pana astazi doar temelia care se vede inaintea intrarii in noul corp.In anul 1959, regimul comunist instalat in Romania, prin decretul 410, admite ca in manastiri sa ramana numai monahiile care au peste 50 de ani si monahii de peste 55 de ani. In urmatorul an, in 1960, Manastirea Dragomirna devine manastire de maici.

Intre anii 1965-1976, la Manastirea Dragomirna au loc lucrari ample de restaurare si se construieste noul Paraclis.

Manastirea Dragomirna - muzeul manastirii

Locasul plin de maiestate astfel inaltat a fost sa fie inzestrat cu odoare si podoabe demne de frumusetea si maretia cladirii. Aspectul cel mai interesant in toate domniile este faptul ca in spatele acestora trebuie sa-l banuim tot pe carturarul si artistul din scaunul de mitropolit care a stiut sa-si educe colaboratorii conform gustului si viziunii sale artistice, sa-si impuna anumite modele.Din zestrea daruita de Atanasie Crimca si de cei apropiati lui nu se mai pastreaza astfel decat o mica parte deoarece la numai cativa ani dupa terminarea manastirii, in primavara anului 1653 este jefuita de cazacii lui Timius Hmelnitki.Iata cum descrie cronicarul Miron Costin, in letopisetul sau, incercarea prin care a trecut Manastirea Dragomirna in acea vreme: "Timus cum au sosit la cetatea Sucevei de a doua zi s-au dat la jafurile manastirilor si intai asupra Dragomirnei, cu furci au mars si au batut manastirea. Si daca i s-a inchinat odoarele, vesmintele in foc au dat.. ce mai mult decat paganii s-au purtat cu acee manastire."O parte din podoabele jefuite de cazacii lui Timus au fost adesea rascumparate pe sume considerabile. Insemnarile care mentioneaza rascumpararea lor sunt dese. Altele au ajuns mai tarziu inapoi, iar altele niciodata.

Sub stapanirea austriaca, dupa 1775, deasemenea manastirea a pierdut atat din podoaba ei arhitecturala cat si din zestrea de mobilier de cult. Numeroasele odoare de pret, manuscrise, broderii, argintarie de cult si icoane, demne de a ilustra vizitatorului viata artistica desfasurata in interiorul manastirii, sunt puse in valoare in cadrul colectiei de obiecte cu insemnatate istorica si artistica organizata in Sala Gotica.

Din periaoda anterioara constructiei Manastirii Dragomirna sunt unele piese ce se disting prin valoarea lor: un acoperamant de sfinte vase daruit Manastirii Voronet de mitropolitul Grigorie Rosca in 1559, Evangheliarul ferecat in 1557 si crucea din lemn de abanos cu admirabile sculpturi in lemn ferecata in 1542. Zestrea cea mai de pret si bogatia muzeului o constituie cele cateva manuscrise iesite din scoala de caligrafi si miniaturisti de la Dragomirna.

Tezaurul artistic de la Dragomirna pune in lumina si alte ramuri de activitate artistica cultivate in cadrul manastirii cum ar fi broderia si arta prelucrarii materialelor pretioase. Cele cateva piese brodate daruite de Crimca manastirii, epitafurile din 1612 si 1626 se remarca prin maiestria executiei cu fir de aur si argint pe fondurile de calde tonalitati ale catifelelor de culoare visinie si verde.

Epitaful din 1612 are ca tematica Punerea in mormant a Mantuitorului, iar cel din 1626 are ca tema Adormirea Maicii Domnului. Ferecaturile somptuoase semnate de argintarul Grigore Moisiu se impun atat prin noutatea compozitiei si a repertoriului ornamental cat si prin desavarsita stapanire a tainelor tehnicii prelucrarii metalelor.

O frumoasa piesa de argintarie si de sculptura in lemn, ajunsa pana aproape de miniatura, este si crucea de lemn de tisa ferecata si daruita de Anastasie Crimca in 1624 ctitoriei sale.

O alta piesa de valoare istorica si artistica o reprezinta un alt epitaf cu aceeasi tema - Punerea in mormant - broderie in fir de aur si argint pe fond de matase si daruit demitropolitul Varlaam al Rostovului mitropolitului Anastasie Crimca. Acest epitaf a fost lucrat in 1588 in Rusia, broderia aceasta constituind un alt obiect de nepretuit atat prin vechime cat si prin finetea executiei.Expozitia din Sala Gotica a muzeului mai adaposteste: un exemplar din Cazania lui Varlaam tiparita la 1643 la Iasi, fiind prima carte scrisa in Moldova in limba romanafolosind alfabatul chirilic; doua epitafe din secolul al XVII-lea reprezentand unul Ingeri si Serafimi, iar altul avad brodat Sfinti Ierarhi; o lumanare din ceara albita la soare si pictata dupa traditia de catre ctitor, aprinsa la slujba de sfiintire a manastirii; un policandru de cristal daruit de Imparateasa Ecaterina a II-a a Rusiei; alte cruri de proportii mai mici ce au apartinut unor egumeni ai manastirii; obiecte de cult datate din secolul XVIII-lea: potire, stea, disc si litier.Din vechea zestre de mobilier a Dragomirnei se pastreaza cele doua strane ale cantaretilor.

Publicat de:Colotin Sebastian/Monastery Dragomirna