LIKE PAGE

Search This Blog

luni, 19 martie 2012

Monastery Glade Apple

Mânăstirea Poiana Mărului 





Hram: Duminica Tuturor Sfintilor (biserica mare), Nasterea Maicii Domnului (cea de-a doua biserica), Sfantul Ilie (paraclisul)
Manastirea Poiana Marului, cu hramul "Duminica Tuturor Sfintilor", a fost ctitorita in anul 1730 de catre cuviosul Vasile, care a fost si primul staret. Biserica de lemn in care a slujit sfintul Vasile a ars in 1771 si a fost refacuta intre anii 1780 si 1784. A doua biserica, tot din lemn, s-a construit intre anii 1810 si 1812. Manastirea Poiana Marului a fost un important centru monastic si cultural in secolul al XVIII-lea.













Mănăstirea Poiana Mărului cu hramul Duminica Tuturor Sfinților este o mănăstire ortodoxă din România situată pe teritoriul administrativ al satului Băltăgari din comuna Bisoca județul Buzău. Este localizată la poalele muntelui Ulmușoru (943 m) într-o pădure de foiase și conifere, pe drumul dintre reședința comunei (Bisoca) și satul Jitia, reședința comunei cu același nume județul Vrancea. Aparține de Arhiepiscopia Buzăului și VranceiMitropolia Munteniei și Dobrogei.

Istoric

A fost ctitorită în anul 1730 pe cheltuiala domnului Constantin Mavrocordat. Vechea vatră a schitului a fost ceva mai sus de cea actuală. Primul stareț i-a fost cuviosul Vasile, canonizat ulterior sub denumirea de Sfântul Vasile de la Poiana Mărului. Biserica de lemn originală a ars în 1771 fiind refacută în perioada 1780-1784 (Cod LMI: BZ-II-m-A-20156.02) O a doua biserică tot din lemn (Cod LMI: BZ-II-m-A-20156.01) s-a construit în perioada 1810-1812 prin strădania starețului Teodosie al II-lea.
După un nou incendiu în februarie 1879 (stăreția, trapeza și rândul chiliilor de langă arhondărie), schitul și-a mai prelungit viața pană în 1893 când a fost desființat, fiind reînființat în 1938 ca mănăstire de maici. În 1935 sub episcopul Ghenadie Niculescu se construiește la intrare o clopotniță din lemn prin care se face actual, intrarea în mănăstire .
În 1956 bisericile mănăstirii au fost renovate de Comisia Monumentelor Istorice, iar după 1990 redevine mănăstire de călugări. În 1991 se construiește un paraclis pictat de arhidiaconul Gabriel Sibiescu, o casa arhierească și se renovează pavilionul mare în care se află trapeza și camera pentru oaspeți.

Legende

Înainte de a fi schit, în acest loc era o pădure întinsă departe de orice așezare, acolo avându-și stâna niște ciobani. Aceștia își ridicasera o colibă și un staul lângă un măr mare, pe locul unde se va înălța mai târziu mănăstirea. În fiecare seară, ciobanii vedeau o lumină ca un felinar în scorbura mărului dar nici unul dintre ei nu avea curajul sa vadă ce este, mai ales că ziua nu se mai vedea nimic. Într-una din serile de vară pe cand ciobanii priveau lumina ce le apărea din măr, au primit oaspeți trei călugari pelerini doritori de liniște si sihăstrie, care căutau un loc prielnic zidirii unei mănastiri. Aflând și văzând acea lumină s-au minunat și, unul dintre ei s-a urcat în măr, coborând de acolo cu o iconiță ce o înfățișa pe Maica Domnului cu Pruncul în brațe.

Importanță

Mănăstirea a fost un important centru monastic și cultural în secolul al XVIII-lea, când și-a extins influența spirituală în a doua jumătate a acestuia, devenind Eparhie de care aparțineau toate așezămintele monahale de la curbura Carpaților.
Aici a stărețit Cuviosul Vasile - mare organizator al monahismului, aici a fost surghiunit în 1840 poetul Cezar Boliac, și tot aici poposea deseori poetul Alexandru Vlahuță care descrie în România pitorească frumusețea acestor locuri, precum și prietenul acestuia Barbu Delavrancea.
Se evidențiază ca fiind printre puținile biserici cu pictură atât exterioară cât și interioară, pe lemn.
Obiecte de valoare artistică și istorică: icoanele praznicare: Sf. Gheorghe, Sf. Dumitru, Proorocul Elize cu inscripția Ioasaf Zugravu 1826; Scara lui Iacob 1817 în stil rusesc; icoana Încoronarea Maicii Domnului cu inscripția slavonă indicând anul 1791, iar în dreapta tot Încoronarea Maicii Domnului cu anul 1859 de Atanase Anghel - Ploiești; cărți chirilice.

Metocuri

Schitul Muntioru cu hramul Schimbarea la față, care se afla la 64 km de Râmnicu Sărat trecând prin Jitia, la aproximativ 7 km de Vintileasca pe un platou înalt din zona rezervației Poiana Muntioru.

PUBLICAT DE COLOTIN SEBASTIAN/Monastery Glade Apple



vineri, 16 martie 2012

Monastery Capriana

Manastirea Capriana
















ISTORIC -Manastirea Capriana este una dintre cele mai vechi manastiri din Moldova, fiind intemeiata in anul 1429 si asezata intr-o zona pitoreasca la o distanta de 40 de kilometri fata de orasul Chisinau. Manastirea a fost folosita mult timp drept resedinta de catre mitropolitului Moldovei, iar intre domnitorii care au ctitotit-o se numara sidomnitorul Stefan cel Mare.
In perioada imediat urmatoare intemeierii tarii Moldovei (1359), documentele istoriceatesta existenta unei manastiri cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" in codrii Lapusnei. Acest asezamant il vom gasi mentionat si in secolul urmator, sub denumirea de "Manastirea lui Ciprian" sau "Manastirea Capriana". Domnitorul Alexandru cel Bun, intr-un document din 10 februarie 1429, mentioneaza ca manastirea a fost ctitorita de cativa tarani si boieri din satul Mereni. In fruntea acestora se gasea fratele egumenului Ciprian din manastirea mai sus mentionata.In perioada 1420-1429, o serie de documente mentioneaza Poiana lui Ciprian, dand si o serie de detalii legate de asezamant: in manastire traiau in jur de 40-50 de calugari si frati, incinta fiind alcatuita din o biserica, mai multe chilii, egumenie si arhandarie (toate din lemn).Manastirea Capriana va deveni manastire domneasca in anul 1429, cand Alexandru cel Bun, casatorindu-se cu fiica unuia dintre grupul de ctitori locali, va randuit, prin decret domnesc, noul statut al Caprianei - mai multe privilegii.

Prima jumatate a secolului al XVII-lea a fost un timp greu pentru manastire, cazand din motive necunoscute in ruina. Starea precara in care ajunsese Capriana il determina pe Petru Rares in a doua sa domnie, sa o refaca intre anii 1542-1545, fapt consemnat in cronica lui Grigore Ureche. Manastirea Capriana a fost una dintre manastirile inchinate Sfantului Munte, si anume manastirii Zografu. In anul 1698 Alexandru cel Bun este pictat ca ctitor al manastirii din Lapusna.

In anul 1470, cu binecuvantarea mitropolitului Teoctist al Moldovei, Stefan cel Mare a semnat, la dorinta fiicei lui Alexandru cel Bun (mostenitoarea manastirii) doua decrete prin care manastirea Capriana era inchinata marii lavre de la Neamt.
Domnitorul Stefan cel Mare si-a legat numele si de manastirea Capriana, acesta zidind din piatra biserica "Adormirea Maicii Domnului".Legat de numele manastirii exista o legenda conform careia, voievodul Stefan, intorcandu-se dintr-o batalie de pe Nistru, ar fi poposit intr-o poiana frumoasa din acel loc. Acolo ostenii sai ar fi zarit o caprioara urmarita si prinsa de lupi. Impresionat de intamplare, voievodul a zidit acolo manastirea Capriana.La randul sau, Alexandru Lapusneanu, nascut in tinutul Lapusnei, a purtat de grija Caprianei, intarindu-i unele drepturi. Tot el l-a folosit pe egumenul Eftimie al Caprianei in unele misiuni diplomatice.
La sfarsitul secolului XVII incepe o perioada de declin in viata spirituala si obsteasca a manastirii Capriana, intre anii 1698 si 1813 aceasta fiind inchinata manastirii Zografu din Sfantul Munte.Biserica manastirii Capriana, afectata in urma unui cutremur, va fi rezidita intre anii 1819 si 1820 de catre mitropolitul Gavriil Banulescu, care va inalta si un nou lacas in cinstea Sfantului Gheorghe.Ansamblul monahal actual prezinta trei biserici, o casa cu doua etaje, chilii si alte acareturi. Manastirea a avut mult de suferit in cursul istoriei sale, mai ales de pe urma calamitatilor naturale.Dintre obiectele de valoare ale manastirii merita mentionat epitrahilul brodat intre anii 1427 si 1431, fiind foarte valoros, mai ales pentru faptul ce este cea mai veche broderie de acest fel cunoscuta pana astazi (pe ea apareau chipurile sfinte si portretele lui Alexandru cel Bun si al sotiei sale) si epitaful mitropolitului Macarie al Moldovei din anul 1428.In februarie si respectiv in aprilie 2003 a fost organizat un radio-telemaraton pentru a colecta donatii de la populatie in vederea reconstructiei bisericilor de la ManastireaCapriana.
Publicat de COLOTIN SEBASTIAN

vineri, 2 martie 2012

Monastery Sfanta Cruce - Oradea

Manastirea Sfanta Cruce - Oradea








ISTORIC -Hram: Adormirea Maicii Domnului (biserica mare), Sfanta Cuvioasa Paraschiva si Nasterea Maicii Domnului (biserica de lemn, monument istoric), Sfantul Ioan Rusul, Sfanta Xenia (paraclis), Sfantul Mina, Sfantul Serafim de Sarov (alt paraclis), Inaltarea Sfintei Cruci, Sfantul Teodosie de la Brazi (altarul de vara)
Acces: in Oradea, punct de reper: Hotel Intercontinental, la 2 km

Manastirea Sfintei Cruci a luat fiinta in anul 1992, fiind amplasata la aproximativ doi kilometri distanta de orasul Oradea, intr-un loc unde inainte de aceasta data nu exista nici o asezare. In locul sterp specific zonei, se inalta azi, din credinta, pentru credinciosi, o adevarata comoara a Transilvaniei - un adevarat complex monahal.In doar cativa ani obstea manastirii a sporit impresionant, in prezent numarand 75 de maici vietuitoare, in fruntea carora se afla maica stareta, Stavrofora Mina Badila siparintele duhovnic Protosinghel Atanasie Paleu, cei care vegheaza la respectarea bunelor randuieli statornicite prin canoanele sfintilor parinti.
Maica Mina s-a nascut in localitatea Deal, de langa Sebes - Alba. Satul natal al sfintiei sale era situat intr-o zona greu accesibila oamenilor, chiar si pe jos - o localitate izolata de lume in inima codrilor ce o inconjurau protector.Linistea asezarii ferite de ochii oamenilor a atras, de-a lungul vremii, nenumarati calugari ce s-au stabilit in pustiile din jurul acesteia, afland aici loc tihnit pentru sufletul si rugaciunile lor.
Parintele Dometie, parintele Mihail, parintele Varsanovie, parintele Arsenie Boca sunt doar cativa dintre oamenii cu ales har, de care maica stareta isi aduce aminte cu mare drag.
Inca pe vremea cand se afla in Manastirea Ramet, impreuna cu mama, sora si fratele ei, maica Mina a aflat din gura fratelui Ioan, un pustinc din partea locului, despre misiunea sa. Dar, intrucat nici prin cap nu-i trecea sa paraseasca Rametul, mare i-a fost mirarea. Fratele Ioan ii spunea la vremea aceea: "Tot stau si ma gandesc ca nu mult vei mai sta aici si vei pleca. Undeva, departe, departe... si Dumnezeu vrea sa ajungi acolo. As vrea si eu sa ajung, macar odata, sa vad ce vei realiza. Pentru ca vei munci foarte mult. Vei cladi biserica atat de frumoasa cum nu s-a mai aflat vreodata in locurile acelea."
Maica il "certa" sustinand sus si tare ca ea nu doreste sa plece niciodata de la Manastirea Ramet. Dar voia lui Dumnezeu a demonstrat ca fratele Ioan avea dreptate si ca, intr-adevar, misiunea ei era sa zideasca o manastire.
Astfel, edificarea manastirii a inceput, din voia lui Dumnezeu, in 1992, gratie initiativei staretei si cu binecuvantarea Prea Sfintiei Sale dr. Vasile Coman, episcopul ortodoxde atunci al Oradiei. Singura cladire a manastirii era, in acea vreme, o casa cu o vechime de aproximativ un secol, devenita mai apoi biblioteca si muzeul manastirii.
In anul 1993 se aduce aici prima biserica a manastirii - o bisericuta de lemn, datand de la inceputul secolului al XVIII-lea, clasata astazi intre monumentele istorice. Bisericuta de lemn a fost adusa din satul Corbesti, judetul Bihor, intr-o stare de degradare avansata, insa s-a reusit reconstituirea ei astfel ca si-a redobandit stralucirea de altadata.Bisericuta de lemn ce poarta hramul "Sfanta Cuvioasa Parascheva si Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril" reprezinta atat un monument istoric din secolul XVII, cat si o legatura peste timp cu traditia romaneasca a locului.
Marturie a unor vremi nemiloase, cand biserica ortodoxa era oprimata, bisericuta din lemn, simbol al unei nobile rezistente, a fost asezata pe piedestalul reprezentat de prima terasa a dealului. De aici ea priveste azi la gloria bisericii din zid aflata la cativa metri mai jos.In anul 1994 s-a pus piatra de temelie a bisericii principale purtand hramul "Adormirea Maicii Domnului". Biserica "Adormirea Maicii Domnului" este unica in Transilvania datorita picturii sale exterioare. Ea face legatura spirituala cu bisericile pictate din Nordul Moldovei, obicei pierdut, nu la mult timp, dupa moartea marelui voievod Stefan cel Mare.Biserica, construita in plan triconc, prezinta fresca atat interior cat si exterior, cu pictura bizantina, culorile folosite fiind in cea mai mare parte culori naturale. Construita intr-un extraordinar stil moldovenesc biserica s-a inaltat aici din multa dragoste fata de Dumnezeu si din truda neobosita a obstei manastirii dar si din bunavointa credinciosilor iubitori ai celor sfinte.
In exterior, pe langa ornamentatia zidariei cu elemente brancovenesti, pictura murala acopera cea mai mare parte a zidurilor. Sacrul interiorului este astfel radiat de jur imprejurul bisericii, curtea devenind o prelungire a sa. Valoarea spirituala astfel creata este unica.
Fiecare centimetru patrat al peretilor exteriori are cate ceva de transmis credinciosilor. Diferite momente din Vietile Sfintilor sunt redate in cele mai mici amanunte fiind o reala desfatare pentru ochi si o bucurie pentru sufletul crestin.Impresionanta este pictura ce reprezinta Vamile Vazduhului, vami prin care sufletul trece, dupa moarte, in drumul sau spre fericirea ori osanda vesnica. In interior, atat peretii cat si tavanul sunt in intregime acoperiti de pictura murala de inspiratie bizantina infatisand scene cu personaje biblice.Prezenta picturii exterioare, care acopera in intregime edificiul, ii confera unicitate in Transilvania, realizeaza un arc in timp si spatiu intre viata monahala actuala din aceasta parte a tarii si cea de odinioara, din spatiul moldav, considerat ca o adevarata pepiniera a vietii monahale romanesti.Dimensiunile bisericii (33 metri lungime, 12 metri latime si 33 metri inaltime) vin oarecum in opozitie cu grandoarea marilor catedrale occidentale, oferind astfel credinciosului o valoare intima a credintei si nu una coplesitoare, caracterul intim al sacrului capatand astfel o valoare fara egal.
Desi aflata la inceput de drum manastirea are deja cateva ateliere. Astfel, aici gasim un atelier de croitorie, altul de broderie, unde se executa vesminte preotesti cu divese modele de broderie, si un alt atelier de pictura, de unde ies icoane bizantine pe panza sau lemn.Atelierul de croitorie al Manastirii Sfintei Cruci, avand o dotare moderna, executa cele mai diverse modele de vesminte preotesti la preturi foarte accesibile. Modelele de broderie, atat la vesmintele preotesti cat si la praporii brodati, sunt inspirate din frumoasele broderii grecesti.Cu tenta spre somptuos sau spre simplitate, ele pot satisface cele mai exigente gusturi, accentul fiind pus in mod evident pe calitate. Nici nu ar putea fi altfel, caci fiecare dintre maicile care isi au ascultarea aici lucreaza cu constiinta ca munca lor e pentru Dumnezeu si Casa Lui.Programul de viata afirmat de veacuri de monahism "ora et labora" (roaga-te si munceste) e pe deplin ilustrat aici. Munca impletita cu rugaciunea aduce pe langa armonia sufletului o armonie si in produsele executate.
Un principiu esential ce se incearca a fi respectat este noutatea; mereu ceva nou, mereu ceva din punct de vedere calitativ superior produselor anterioare. Fiecare detaliu e avut in vedere cu grija si meticulozitate specifica creatorilor de frumos.In afara de cele trei ateliere, care constituie, totodata si trei dintre ascultarile carora trebuie sa se supuna maicile, acestea mai au si indeletniciri gospodaresti. Astfel, cresc vaci pentru lapte, cultiva rosii, cartofi, ceapa, ardei, vinete si multe altele, necesare traiului. Deseori terenurile pe care cultiva de-ale gurii se afla la distanta considerabila de Oradea, si atunci, ele se trezesc cu noaptea in cap pentru a ajunge la sapa sau la cules roadele pamantului.
Nici rugaciunea nu inceteaza niciodata. Programul slujbelor in manastire este urmatorul: zilnic se savarsesc cele sapte laude bisericesti si Sfanta Liturghie, iar saptamanal (vineri) Taina Sfantului Maslu. In Paraclis, dupa randuiala manastirii, se citeste necontenit Psaltirea, maicile schimbandu-se intre ele la anumite intervale de timp.Aflata intr-o zona care, din punct de vedere etnic si religios, prezinta o mare varietate, Manastirea Sfintei Cruci se vrea a fi o marturie vie si graitoare a spiritului ortodox, romanesc, afirmand perenitatea valorilor lui.





Publicat de Colotin Sebastian /Monastery Manastirea Sfanta Cruce din Oradea