LIKE PAGE

Search This Blog

vineri, 7 septembrie 2012

Monastery Zosin

Mânăstirea Zosin







Manastirea Zosin




IMG 4090 Imagini Manastirea Zosin, Botosani   20 Februarie 2011

La numai un an dupa reinfiintarea schitului, parintele, cu ucenicii sai, a inceput sa ridice noua manastire, inchinata Adormirii Maicii Domnului. Manastirea cea noua este mareata si frumos impodobita, atat pe interior, cat si pe exterior. Catapeteasma, stranele si toate celelalte obiecte din lemn au fost lucrate de fratele mai mare al parintelui, Alexandru. Usor usor au luat fiinta si alte cateva incaperi, pentru chilii, pentru bucatarie si sala de mese (trapeza, pentru magazii si clopotnita.

Biserica cea noua a Manastirii Zosin a fost sfintita in data de 26 septembrie 1993, tot de acela care a si luat initiativa reinfiintarii ei, anume de Preafericitul Daniel. In numai trei ani, biserica cea noua a fost pictata in intregime, iar incalzirea incaperilor a fost si ea savarsita.
Dupa trecerea la Domnul a Parintelui Firmilian, la conducerea duhovniceasca a Manastirii Zosin i-au urmat Parintii Iosif Grigore, fost staret la Manastirea Cozancea, si Teodosie Plesca. Datorita unor miscari de teren, nevoitorii din Zosin au inceput deja construirea unei noi biserici, la mica distanta drumul national ce leaga Targu Frumos de Botosani, mai la deal de locul initial.

Mănăstirea Zosin este o mănăstire ortodoxă din România, situată în satul Bălușeni din comuna omonimă (județul Botoșani). Ea se află amplasată într-o zonă pitorească, într-o poiană aflată într-o pădure (la o distanță de aproximativ 15 km sud de municipiul Botoșani).
Ansamblul Mănăstirii Zosin (Schitul Zosin) a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Botoșani din anul 2004, având codul de clasificare BT-II-a-B-01948 .

Scurt istoric



Biserica a fost ridicată în anul 1779 de șetrarul Tudorache Bașotă. Deasupra ușii de la intrare se află o inscripție săpată în lemn cu caractere chirilice, în fermecătorul grai local de epocă, cu următorul text:„Această sfăntă beseric[ă] esti făcută de dumnalui șătrarul Tudurachi Bașuta, care să cinstești hramul Adormire Preasfinti Născatori de Dumnizeu, în zile mări sale Costandin Muruz, Vo[i]vod, în an 1779 august 1”.
Pereții bisericii au fost tencuiți în exterior și în interior, fiind pictată în 1834 direct pe lutul care acoperă nuielele. Acoperișul bisericii este din șindrilă, fiind refăcut de câteva ori.
Legea secularizării averilor mănăstirești din 1863 a dus la deposedarea mănăstirii de moșiile deținute, iar Schitul Zosin a fost desființat. Biserica s-a ruinat în secolele XIX-XX; în lucrarea "Botoșanii în 1932. Schiță monografică", se menționează că schitul lui Zosim este în ruină în pădurea Bălușeni. Biserica a fost reparată prin anii 1944-1945.
În anul 1990, mitropolitul Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei a dispus reînființarea vechiului așezământ monahal Schitul Zosin și l-a numit ca stareț pe tânărul ieromonah Firmilian Ciobanu (1968-1997) de la Mănăstirea Cozancea. Acesta era din părțile locului, fiind născut în satul Dracșani (comuna Sulița).
Starețul Firmilian a săvârșit prima Sf. Liturghie la 8 septembrie 1990 în biserica de lemn veche și dărăpănată. În anul 1991, el a început construirea unei noi biserici cu hramul Adormirea Maicii Domnului, cu ajutorul a trei frați și al credincioșilor din raza municipiului Botoșani. Catapeteasma, stranele și tâmplăria au fost confecționate de fratele său mai mare, Alexandru Ciobanu . S-au mai construit apoi o casă monahală cu 10 camere, inclusiv trapeza, o bucătarie, o magazie și camere de oaspeți, după care a urmat turnul clopotniță din piatră (cu două clopote mari) și toate anexele gospodărești. Noua biserică a fost sfințită la data de 26 septembrie 1993 de către mitropolitul Daniel, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. Cu această ocazie, ieromonahul Firmilian a fost hirotesit protosinghel.
Protosinghelul Firmilian s-a înscris în anul 1994 la Seminarul Teologic "Veniamin Costachi" de la Mănăstirea Neamț (el neavând absolvită decât o școală profesională) pe care l-a frecventat timp de trei ani. În vara anului 1996, biserica a fost pictată în interior și s-a instalat o centrală termică pentru biserică, trapeză, bucătărie și casa monahală.
La 29 ianuarie 1997, în ajunul sărbătorii Sf. Trei Ierarhi, protosinghelul Firmilian Ciobanu, stareț și ctitor al Mănăstirii Zosin, a murit la vârsta de numai 29 ani, într-un tragic accident rutier petrecut în apropierea Botoșaniului. A fost înmormântat în curtea mănăstirii, la slujba de înmormântării luând parte PS Calinic Botoșăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, și peste 1.000 de credincioși, monahi, preoți și monahii, printre care și mulți stareți de la mănăstirile din județele Botoșani, Iași și Suceava.
Starețului Firmilian i-au succedat ca stareți protosinghelul Iosif Grigore (fost stareț la Mănăstirea Cozancea) și ieromonahul Teodosie Pleșca (1999-...). 
În scopul facilitării accesului către mănăstire, s-au făcut o serie de excavații în dealul din preajmă, pământul fiind mutat mai la vale, iar cu o parte din el s-a acoperit un iaz. Aceste lucrări au dus la destabilizarea terenului, producându-se alunecări de teren și apărând crăpături în chiliile călugărești și anexele gospodărești. Călugării de la Zosin au început construirea unei noi biserici, aproape de drumul național Târgu Frumos-Botoșani, dorind să mute mănăstirea pe deal.
Poze cu Mânăstirea Veche  Zosin 

Fișier:Biserica de lemn din Mănăstirea Zosin1.jpg

IMG 4057 Imagini Manastirea Zosin, Botosani   20 Februarie 2011IMG 4069 Imagini Manastirea Zosin, Botosani   20 Februarie 2011

 
Publicat de Colotin Sebastian

Monastery Tutana

Manastirea Tutana 




Un mic Documentar cu Mânăstirea Tutana din Argeș 













Istoric:
Manastirea Tutana, asezata la marginea satului cu acelasi nume, poarta hramul Cuviosul Atanasie Athos. Perioada dintre sfarsitul secolului al XIV-lea si inceputul celui de al XV-lea, reprezinta monumentul zidirii primei Biserici Tutana, cu arhitectura asemanatoare celei de la Vodita, Tismanei si Bisericii Stelea din Targoviste. Pe locul manastirii de astazi, in secolul al XIV-lea existand o sihastrie de calugari. Cei dintai sihastri de aici erau de la Cotmeana care, la randul ei era inchinata unor manastiri de la Muntele Athos, poate chiar Marea Lavra. Acest lucru este sugerat, printre altele, si de faptul ca Vlaicu Voda avea legaturi cu Marea Lavra careia ii doneaza o icoana care s-a pastrat pana in zilele noastre, reprezentandu-l pe Sfantul Atanasie al Athonului. 
Inainte de 1377, sfarsitul domniei lui Vlaicu Voda, Sihastria Tutana este transformata in manastire cu viata de obste dar este atestata documentar abia la 1497.
Intre anii 1456 si 1474, manastirea Tutana obtine de la Mogosel, fiul lui Jupan Mogos, ocina de la Micesti pe care o schimba impreuna cu ocina proprie tot din Micesti in timpul lui Basarab cel Tanar cu parti din Alboteni si Hururez. In timpul domniei lui Basarab cel Tanar - 1477 - 1482 - se face un schimb de proprietati intre Manastirea Tutana si Lumota si Cernat. In continuare, sub domnia lui Vlad Calugarul - 1481-1482 - ginerele domnitorului cotropeste satul Mogosesti din Arges si il daruieste Manastirilor Cotmena si Tutana in schimbul a trei parti din Rusii de Vede.
La data de 1 aprilie 1497 avem prima atestare documentara a Manastirii Tutana intr-un act de intarire de stapanire dat de Radu cel Mare. Acelasi act este intarit odata in plus si printr-un hrisov dat in Bucuresti la 7 decembrie 1543 de Radu Paisie Manastirii Tutana si fiilor lui Lumota si Cernat, Vlaicu si Retea. Mihnea cel Rau este cel despre care stranepotul sau, Radu Mihnea, pomeneste la 1621 ca ar fi ctitor la Tutana. Exista inscris ca Mihnea cel Rau a recladit incinta ridicand probabil si o casa domneasca in anul 1508.
In 1582 biserica manastirii este refacuta de Mihnea Turcitul, lucrarile fiind continuate de Mihai Viteazul. In secolele XVII-XVIII ajunge metoc al manastirilor Radu Voda si Ivir. Noul ctitor al acesteia, Mihnea Turcitul, scrie in pisania pusa cu aceasta ocazie: "Cu voia Tatalui si cu ajutorul Fiului si cu savarsirea Sfantului Duh, Amin. Iata dar eu robul stapanului meu Iisus Hristos, io Mihnea Voievod, din mila lui Dumnezeu domn a toata Tara Romaneasca, fiul marelui si prea bunului Alexandru Voievod am bineovit domnia mea la aceasta fapta sa fac bine acestei cinstite manastiri numita Tutana, unde este Hramul preacuviosului si purtatorului de Dumnezeu parintele nostru Atanasie de la Atos. Si s-a inceput din luna iulie 9 zile, luni si s-a sfarsit in luna septembrie 10 zile luni, in anul 7091 -1582- si temelia 17, epacta 7 crugul soarelui 7, lunii 4, numarul de aur 6, indiction 11. Si eu robul si ispravnicul jupanul Mihai Ban." Se pare ca in cele 62 zile cat a durat santierul nu au fost refacute decat Biserica si turnul de acces din coltul sud-vestic al incintei.
In anul 1613, Radu Voda Mihnea, nepotul lui Alexandru Mircea -ctitorul de la 1568- si fiul Mihnea Turcitul incepe lucrarile de refacere a manastirii aruncata in aer de Sinan Pasa la 1595. Biserica pe planul celei a Manastirii Argesului e data in functie la 1614 si sfintita de Chiril Lucaris patriarhul Constantinopolului. Ea e inchinata Manastirii Ioan de la Sfantul Munte. La data de 2 iunie 1621 Radu Mihnea inchina Manastirea Tutana Manastirii Radu Voda din Bucuresti. El va rectitori si cladirile incintei Manastirii Tutana intre anii 1620-1621. Tot in acest an, Radu Mihnea va da un hrisov de intarire a mosiilor Manastirii Tutana. 
Intre anii 1774 si 1777 are loc constructia turnului clopotnita de pe latura de est a incintei, folosit si azi ca turn de intrare. Tot acum se inconjoara biserica cu 16 contraforti. La 1838 acesti contraforti se inlocuiesc de altii aproape identici dar legati sub nivelul terenului de o centura ce incinge biserica pe contur si care constituie soclul contrafortilor. La cutremurul mare din 1838 are loc prabusirea turlelor si boltilor originare si reconstruirea lor din lemn conform contractului. Se adauga bisericii si un pridvor.In anul 1860 pictorul H.Trenk executa trei picturi ale manastirii. In cea reprezentand imaginea interioara a manastirii se vad chiliile sudice cu sala, grajdul din capul lor pe latura estica a incintei, turnul de intrare si chiliile de pe latura nordica a incintei. Noi reparatii au loc in anul 1883, caci "devenind in ruina, locuitorii din satul Tutana au inceput in anul 1883 la executarea reparatiilor urmatoare: acoperisul, turlele si pictura bisericii, nefiind niciodata pictata". Pictura a fost executata de C.Petrescu din Craiova. Toate reparatiile s-au terminat la 30 octombrie 1885.

Manastirea Tutana
Dupa secularizarea manastirilor, la 1864, a fost parasita si ruina s-a instalat repede. Fara acoperis, cu zidurile macinate de vanturi si ploi, cu pictura complet degradata, ea a reintrat in atentia credinciosilor in 1987 cand Episcopia Ramnicului si Argesului a sprijinit lucrarile de restaurare si consolidare a frumoasei biserici care nu trebuia sa se piarda.
In anul 1942, ajungand iarasi in ruina, s-a refacut pictura in general. Reparatia si refacerea picturii s-a executat de pictorul Teodor Petrescu, fiu al acestei comuni la 6 septembrie 1942. Biserica este o constructie in forma de cruce, masiva, din caramida. Intrarea se face prin partea de vest, printr-o usa grea de stejar, imbracata in exterior cu tabla de arama. Spatiul este compartimentat clasic: pronaos, naos, altar. 
Acesta prezinta o fereastra la rasarit, fiind despartit de naos prin catapeteasma de zid. Absidele naosului sunt luminate fiecare de catre trei ferestre, iar deasupra se inalta o turla mare, dechisa, octogonala, avand si ea ferestre inalte. Cate doua ferestre prelungi se afla de asemenea intr-o parte si alta a pronaosului deasupra caruia se inalta alte doua turle, asemanatoare celei amintite.
Exteriorul este inconjurat de un brau median avand deasupra si dedesubt cate un rand de caramizi formand dinti de ferastrau. Ambele registre sunt decorate cu firide iar in exteriorul zidului exista o caramida misterioasa care are pe ea o schita reprezentand un personaj ciudat imbracat, semanand cu un extraterestru.
In anul 1988 Manastirea Tutana este trecuta in lista monumentelor istorice si de arta, fiind publicata in "Revista muzeelor si monumentelor".
Pictura interioara, in fresca, a fost realizata intre 1991-1996 de Savu Ioan din Sapata, Arges. Deasupra pisaniei este pictata biserica tinuta in maini de doi ingeri. Tablourile votive ni-i prezinta pe Ghenadie, episcopul Argesului, pe P.S. Calinic al Argesului si pe Mihnea Turcitul la 1589.
Publicat de Colotin Sebastian



Monastery Agapia Old

Mânăstirea Agapia Veche
Poze cu Mânăstirea Agapia Veche







 


Manastirea Agapia Veche este un locas de cult situat catre nord, la aproximativ doi kilometri de Manastirea Agapia cea Noua (cunoscuta si ca Agapia din Vale), intr-o poiana adapostita de paduri inalte si dese. Acest locas de rugaciune reprezinta punctul de inceput al vestitului asezamant monastic cunoscut astazi drept Manastirea Agapia.
Manastirea Agapia Veche - inceputurile vietii monahale
Inceputurile vietii monahale de pe aceste locuri au facut-o calugarii sihastri. In a doua jumatate a secoului al XIV-lea, monahii iubitori de liniste si rugaciune, sub conducerea cuviosului Agapie, au ridicat un schit din lemn, pe locul numit astazi "Livada parintilor". De la acest sihastru si-au primit numele manastirea, muntii din jur, valea cu paraul si mai apoi satul si comuna.
Locul din muntele acoperit de paduri a fost destelenit prin munca grea a monahilor din schit care au sadit multi pomi fructiferi; de aceea si locul se numeste pana astazi "Livada Parintilor".
La sfarsitul secolului al XV-lea, pe locul in care a sihastrit cuviosul Agapie si ucenicii acestuia, s-a construit o noua biserica din lemn si cateva chilii. Actualul loc este cunoscut si sub denumirea de "Poiana lui Eufrosin".
Cu timpul, numarul sihastrilor de aici a crescut, biserica devenind neincapatoare. Drept urmare, pe la mijlocul secolului al XVI-lea, domnitorul Moldovei, Petru Rares si doamna Elena au contribuit la constructia unei noi biserici din piatra, pe locul celei vechi, pe care au inzestrat-o cu odoare si mosii.Pana in secolul al XVII-lea, manastirea a avut o perioada de glorie, fiind un important lacas de inchinaciune si de cultura. Aici au ucenicit si au invatat multi feciori de boieri si domni, unii dintre ei ajungand episcopi, mitropoliti sau domnitori ai Moldovei. Dintre ierarhi amintim doar pe mitropolitii Mitrofan si Nicanor sau Isaia al Radautilor.
Manastirea Agapia Veche - ucenicia domnitorului Aron-voda al Moldovei
Dintre Domnitori, amintim pe domnitorul Aron-Voda (1591-1595), de care se leaga legenda incrustata cu litere vechi si cam sterse de vreme, pe o stanca ce este cunoscuta sub numele de "Piatra lui Aron-Voda", situata cam la jumatatea distantei, pe drumul ce duce de la Agapia din Deal la Agapia din Vale.
Acesta - Aron-Voda - "in junetea sa invata carte de la unchiul sau, staretul Siluam". Intr-o noapte, "iesi pe ascuns din manastire si pe cand se intorcea, pe la miezul noptii, ca sa fie la Utrenie, fu surprins in acest loc de mosul sau si pedepsit. Junele rusinat fugi de la manastire si nu mai veni acolo, pana ce nu a ajuns la domnia tarii, cand milui manastirea si reinnoi daniile ce avea de la domnii predecesori." (Eustochia Ciucanu, 1988).
Terenul instabil si spatiul de extindere limitat au determinat, in secolul al XVII-lea, stramutarea in vale a calugarilor, gospodariilor si anexelor. Manastirea Agapia din Deal a ramas o sihastrie, un salas al schivnicilor batrani, iubitori de liniste si de viata aspra pustniceasca.
Manastirea Agapia Veche - renasterea vietii monahale
Biserica, cazuta in ruina, purtand hramul "Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil", a fost reconstruita si ctitorita in anul 1680 de catre Anastasia Doamna, sotia lui Gheorghe Duca-Voda, adaugandu-i un nou hram, "Schimbarea la Fata a Domnului" (6 august), care se pastreaza si astazi. Deplasarile de teren de pe teritoriul manastirii au produs stricaciuni mari, necesitand numeroase consolidari si renovari.
In perioada anilor 1990-1994, au fost necesare demolarea bisericii si inaltarea unui nou lacas, pe o temelie de beton armat, placata cu piatra, bine implantata in roca muntelui. Biserica, mult mai inalta si mai incapatoare este construita din barne groase din brad, imbracate in exterior cu dranita, cu pereti ornamentati, cu un brau sculptat, din stejar.
In interior, peretii tencuiti sunt pictati in fresca. Catapeteasma, din stejar masiv, este frumos ornamentata prin sculptura. Din vechile constructii a ramas turnul-clopotnita din secolul al XVII-lea, o constructie masiva din piatra, cu o inscriptie ce dateaza de la Anastasia, doamna lui Duca-Voda.
Sihastria de la Agapia Veche a fost un nucleu de credinta ortodoxa si de cultura romaneasca, in care pustnicii au trait intr-o desavarsita duhovnicie, unii dintre ei fiind proslaviti dupa moarte, in randul sfintilor: Cuviosul Agapie Sihastrul, Cuviosul Eufrosin Sihastrul, sihastrii din muntele Scaunele (situat pe obcina, un kilometru mai sus de Agapia Veche), Cuviosii parinti Evloghie, Pirmen, Mihail, Vasile si Paisie (sec. XVI-XVII), Sfantul Rafail, Sfantul Partenie si altii. Acesti cuviosi parinti sunt amintiti si de Prostosinghel Ioanichie Balan, in Patericul romanesc.
Manastirea Agapia Veche - chipul acestei lumi framantete
Locul intemeierii schitului Agapia Veche poarta in el ceva din chipul acestei lumi framantate. Desi de o mare frumusete, pamantul se misca pe neasteptate, alunecand si surpand cladirile.
Prima biserica, din lemn, a fost daramata de o avalansa. A doua biserica, ridicata in secolul al XV-lea, s-a paraginit si ea de miscarile pamantului. La fel s-a intamplat si cu ctitoria marelui Petru Rares care, desi refacuta de Petru Schiopul, Ruxandra Doamna si Mitropolitul Mitrofan s-a prefacut in cele din urma in ruina.
De aceea, la sfarsitul secolului al XVII-lea, Anastasia Doamna, sotia lui Duca Voda, a ridicat o noua biserica, cu clopotnita si chilii. Si aceasta a avut multe reparatii, suferind insa si lovituri din partea oamenilor in conflictele din 1821.
Ca urmare a fost ridicata alta biserica de zid, cazuta din cauza alunecarilor de teren la 1990. S-a ridicat apoi o noua biserica din lemn si acum una din zid. In total sapte biserici au fost ridicate de-a lungul veacurilor, dovedind taria sufleteasca a vietuitorilor schitului.
Mai trebuie spus ca arhondaricul - casa pentru oaspeti - se afla in afara cuprinsului schitului, pentru ca este interzisa cu desavarsire ramanerea strainilor peste noapte in incinta.
Manastirea Agapia Veche - marturia mitropolitului Nicodim al Moldovei
"Agapia Veche este loc sfintit.
Agapia Veche infatiseaza una din cele mai vechi asezari calugaresti ale Moldovei. Aici s-au nevoit pustnici care au trait in evlavie si cu truda grea. Aici au invatat si petrecut vremea de ucenicie viitorii domnitori si mitropoliti ai Moldovei.
Aici s-au proslavit cei trei sfinti cuviosi Rafail, Partenie si Ioan de la Rasca, si pana acum doua veacuri staruia de datina inchinarea solemna si obsteasca la sfintele lor moaste, asa cum ne-a lasat scris marele mitropolit Dosoftei.
Publicat de Colotin Sebastian





Monastery Vorona Botosani



Mănăstirea Vorona






Documentar Video-Mânăstirea Vorona din Botoșani



Video-FOTO-Mânăstirea Vorona 







Curtea interioară a Mănăstirii Vorona

Chiliile Mănăstirii Vorona

Chiliile Mănăstirii Vorona






Mănăstirea Vorona este o mănăstire ortodoxă de maici din România, situată pe teritoriul comunei Vorona(județul Botoșani). Ea se află amplasată în mijlocul unei păduri aflată la o distanță de 2 km de satul Vorona.
Ansamblul Mănăstirii "Nașterea Maicii Domnului" - Vorona a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Botoșani din anul 2004, având codul de clasificare BT-II-a-B-02029 .

Istoric


Potrivit tradiției, la începuturile secolului al XVI-lea (1503), monahi români din satele Moldovei, dar și de prin părțile Banatului, precum și schimnici ruși și greci, au ctitorit un mic schit de lemn cu denumirea de "Sihăstria din Poiana Voronei".  Primii călugări, veniți din Rusia, au cumpărat moșia Icușeni.

Denumirea localității provine dintr-o limba slavă, vorona însemnând în traducere "cioară", iar legenda spune că, uneori, în poiană se așezau cârduri de ciori. În decursul timpului, Mănăstirea Vorona a fost o înfloritoare vatră monahală, aici ajungând să viețuiască în anumite perioade până la 200 de călugări.

În decursul timpului, mănăstirea a fost sprijinită material de mai multe familii înstărite. Hatmanul Ilie Jora cu soția sa Teofana a dăruit acestei vetre monahale o parte din moșie.
Între anii 1793-1803, paharnicul Iordache Panaite a ctitorit o biserică de zid cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", după cum se indică în pisania aflată deasupra ușii de la intrare. Pisania este scrisă în limba română cu caractere chirilice și are următorul text: „hram uspenie prăsfi(ntei) născătoar(e) de Dumnezu cu agiutoriu Domnului nostr IS HS și a Maică(i) Precesti aciastă sfă(n)tă mănăstire sau făcut de ctitori dum(n)ălui iordache Panaite paharnicu i sora dumisale Safta și cucoa(na) dumisale Maria Costachi păhărniceasă au săvărșito cu toată cheltuiala dumes'ale anocialosia 1793 septemvria 1, asconăcial(o)sia 1803 avgust'a 28 cisla”. Biserica a fost sfințită în anul 1803.
În anul 1835, alături de vechea bisericuță de lemn care se deteriorase în timp, arhimandritul Rafail a construit o biserică de piatră cu hramul „Nașterea Maicii Domnului”. Acest lăcaș de cult a fost acoperit cu tablă și zugrăvit în interior în anul 1869 de către vornicul Iorgu Vârnav Liteanu cu soția sa Anastasia și cu sora sa, schimonahia Epraxia Vârnav. În același an, icoana Sf. Nicolae din catapeteasmă a fost îmbrăcată în argint. Toate aceste date sunt surprinse în pisania bisericii de la 1870 astfel: „Cu ajutoriul prea Sfintei Născătoarei de Dumnezeu aciastă sfintă Monastire Vorona sau început la anii 1600 de către părinții ruși veniți din Rosia făcând o biserică de lemn dând și odoară și cumpărând carte de moșie Icușenii apoi a doilea ctitori sânt hatmanul Ilie Jora cu soția sa Fteofana care încă au dăruit o parte de moșie ... iară aciastă sf[i]ntă biserică de piatră cu hramul Naștirea prea Sf[i]ntei de Dumnezeu Născătoarei sau zidit la 1835 prin osirdia pre cuvioșiei sale arhimandritului Rafail și cu ajutoriul mai multor făcători de bine. Iară la anul 1869 dumnealor vornicu Iorgu Vărnav Litianu cu sora dumisalei schimonahia Evpracsia Vărnav și soția lui Anastasia au acoperit aciastă biserică cu tiniche și tot cu a dumnealui cheltuială o au zugrăvit și înlăuntru pre cum și au ferăcat icoana Sfintului Nicolai cu argint din catapetazmă de ceie mari împărătescă, anul 1870 ghenarie 14. Fiind stareț aceștii monastiri prea cuvioșenia sa arhimandritul Iosif Vasiliu”.
În anul 1836, arhimandritul Rafail, starețul mănăstirii, a construit Biserica "Sf. Ierarh Nicolae", aflată în cimitirul mănăstirii. Acest lăcaș de cult are dimensiuni modeste, având o catapeteasmă lucrată artistic. Tot în perioada păstoririi starețului Rafail, după cum atestă "pomelnicul ctitoresc" au fost construite turnul clopotniță și corpurile de chilii călugărești (unde se află arhondaricul, trapeza și brutăria) de pe latura de vest.


Reparații și înfrumusețări:


În perioada 1869-1870, schimonahul Vladimir Machedon a pictat pereții interiori ai Bisericii "Nașterea Maicii Domnului" și a confecționat și catapeteasma. Cheltuiala pictării bisericii a fost suportată de către vornicul Iorgu Vârnav, soția sa Anastasia și sora sa, schimonahia Epraxia Vârnav, după cum reiese din inscripția aflată pe zidul exterior nordic al pronaosului. Tot el a sculptat și catapeteasma din lemn de tisă a Bisericii "Sf. Ierarh Nicolae" și a pictat icoanele în stil neoclasic.

La începutul secolului al XX-lea, după cum arată o placă de marmură amplasată pe peretele exterior sudic al pronaosului Bisericii "Adormirea Maicii Domnului", prin îndemnul și stăruința mitropolitului Pimen Georgescu al Moldovei și cu ajutorul prefecților de Botoșani D. Vizanti și P. Irimescu și a călugărului Victor Cristescu au fost reparate cele două biserici și chiliile vechi și s-au construit chilii noi, stareț fiind arhimandritul Nifon Ioniță.

Placa memorială conține următoarea inscripție:
"Spre știință
Mănăstirea Vorona a luat ființă dintr'un vechiu schit înființat de călugări la o dată necunoscută. După anul 1800 familiile boerești - moldovenești: Liteanu, Jora, Cananău, Panait Balș și arhimandritul Rafail au zidit pe rând cele două biserici mari și una mică la cimitir cum și schitul din apropiere numit Sihăstria Voronei. Pe vremea [câteva cuvinte au fost șterse cu dalta] prin îndemnul și stăruința I.P.S. Mitropolit Pimen al Moldovei, cu ajutorul prefecților de Botoșani D. Vizanti și P. Irimescu și a călugărului Victor Cristescu, cele două biserici mari și întreaga așezare mănăstirească s'au înbunătățit și refăcut, zidindu-se chilii nouă și reparându-se cele vechi: stareț fiind arhimandritul Nifon Ioniță. În vremea Marelui Război în această mănăstire au fost adunați și adăpostiți foarte mulți tineri școlari refugiați din Muntenia cărora li s'au dat și învățătură de carte.
- 1931 - ".
În perioada primului război mondial, în clădirile acestei mănăstiri au fost adunați și adăpostiți foarte mulți tineri școlari refugiați din Muntenia. Călugării de aici i-au învățat carte pe tineri.
Între anii 1929-1931 a viețuit la această mănăstire fratele Toader Arăpașu (viitorul Patriarh Teoctist). Chilia în care a locuit acesta este păstrată astăzi ca muzeu, pe zidul ei fiind amplasată în anul 2005 o placă memorială.
Ca urmare a Decretului nr. 410 din anul 1959, mănăstirile Vorona și Sihăstria Voronei au fost închise. Obiectele cu valoare de patrimoniu (Sf.Vase, cruci argintate etc.) de la schit au fost confiscate de către stat. Bisericile au fost încuiate, iar chiliile transformate în depozite de cereale ale C.A.P.-ului.

Redeschiderea mănăstirii:În anul 1968, mitropolitul Iustin Moisescu al Moldovei și Sucevei a redeschis ambele mănăstiri, Mănăstirea Vorona cu obște de călugărițe, iar Schitul Sihăstria Voronei cu obște de călugări. În cei 10 ani de abandonare, ansamblul mănăstiresc începuse să se degradeze. Între anii 1968-1972, s-au efectuat lucrări de restaurare ale bisericilor mănăstirești, executându-se în același timp și importante lucrări de restaurare, consolidare și protecție la corpurile de chilii de pe latura de vest, precum și la alte clădiri ale complexului monahal.

În perioada păstoririi mitropolitului Teoctist Arăpașu, a fost repictată Biserica "Nașterea Maicii Domnului" (în 1982), s-a restaurat catapeteasma, s-au înlocuit stranele vechi cu altele noi și s-au construit noi chilii și stăreția (1984-1986). Din inițiativa și sub directa îndrumare a mitropolitului Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei, au fost realizate în anii 1990-1992 lucrări de reparații a Bisericii "Adormirea Maicii Domnului": au fost înlocuite stranele vechi cu altele noi sculptate din lemn de stejar, iar lăcașul de cult a fost pictat pentru prima dată după 200 de ani de către pictorul Nicolae Gavrilean din Gura Humorului.
Pe peretele interior al Bisericii "Adormirea Maicii Domnului" a fost pictată următoarea inscripție:
"PISANIE
„Cu vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului și săvîrșirea Sf. Duh, s-a zidit această sf. biserică cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” în anul 1793 de către paharnicul Iordache Panaite și familia sa. Biserica nu a fost pictată niciodată.
Sculptura și pictura din catapeteasmă sînt originale și au fost executate de maiștri anonimi. În decursul timpului n-a fost restaurată. În anul 1990 s-a pictat în tehnica tempera grasă de către pictorul Gavrilean Nicolae din Gura Humorului.
Pe peretele dinspre sud în exterior s-au repictat scene din Judecata de Apoi în tehnica fresco. Atît pictura cît și celelalte restaurări din această biserică s-au început cu binecuvîntarea Prea F. Părinte Patriarh Teoctist și s-au terminat sub păstorirea Înalt P. Sf. Arhiepiscop Dr. Daniel mitropolit al Moldovei și Bucovinei, cu osîrdia soborului Sf. Mănăstiri Vorona și a credincioșilor în timpul stăreției maicii stavroforă Teofana Scîntei.”".
Printre obiectele de patrimoniu ale mănăstirii se află o colecție de icoane vechi, cărți de cult și obiecte bisericești, precum și patrimoniul de carte veche al județului Botoșani (peste 6.000 de exemplare).
În prezent, în Mănăstirea Vorona viețuiesc 54 de maici. Printre stareții care au condus acest așezământ monahal au fost Rafail (1820-1853), Iosif Vasiliu (1853-1876), Nifon Ioniță, iar de la redeschiderea mănăstirii cu obște de maici stareță a fost maica stavroforă Teofana Scântei (din 1968).

În partea de vest a incintei se află turnul clopotniță, cu două etaje și cu acoperiș în formă de mitră arhierească. Intrarea în sansamblu se face printr-un gang aflat în stânga clopotniței. În stânga și în dreapta clopotniței sunt clădiri pentru chilii cu cerdacuri susținute de stâlpi din lemn în partea sudică și de coloane din zid în partea nordică.

În partea de est a incintei se află mai multe clădiri cu scop administrativ: stăreția (care are la parter ateliere, iar la etaj chilii), sala de protocol pentru primirea oaspeților și o clădire pentru chilii.

Mai este păstrată o casă mică în care a viețuit ca frate în 1929-1931 viitorul patriarh Teoctist Arăpașu. În anul 2005 pe peretele casei a fost amplasată o placă de marmură cu următoarea inscripție: "În această chilie a mănăstirii Vorona a viețuit, între anii 1929-1931, ca frate de mănăstire, Prea Fericitul Părinte TEOCTIST, patriarhul României. 2005".
Publicat de Colotin Sebastian