LIKE PAGE

Search This Blog

sâmbătă, 4 februarie 2012

Monastery Barsana





Manastirea Barsana - Casa Maicilor

Casa maicilor se afla in partea de nord-vest a ansamblului manastiresc si este o cladire cu trei nivele: demisol, parter si etaj. La demisol se afla un depozit si centrala termica iar la parter si etaj sunt chilii.
Casa maicilor are in fatada, la fiecare nivel, terase impodobite cu flori.


Documentar Video-1-Mânăstirea Bârsana

video

Cele mai frumoase fotografii cu Mânăstirea Bârsană ,le veți găsi aici 





Manastirea Barsana



Fișier:Bârsana church.jpg








Manastirea Barsana---ISTORIE--

Manastirea Barsana, asezata pe Valea Izei, este o icoana a sufletului crestin ortodox maramuresean, o speranta pentru un viitor binecuvantat, este un loc sfant unde natura se uneste cu Biserica in Liturghie cosmica.
Ceea ce fascineaza la Manastirea Barsana, dincolo de duhul locului de buna randuiala monahala, este desavarsita unitate stilistica si simtul artistic fara gres care guverneaza intregul asezamant, pe linia unei traditii imbogatite prin evlavie creatoare. Puritatea liniilor de la Barsana e ca o tamada pentru ochi si pentru inima: filocalie (iubire de frumos) mladiata in lemn!Apartinand de Episcopia Ortodoxa Romana a Maramuresului si Satmarului, Manastirea Soborul Sfintilor Apostoli din Barsana este situata la 22 de km sud-est de municipiul Sighetul Marmatiei, la iesirea din Barsana, spre podul Slatioarei, unde spatiile dumbravilor largi ale Izei se stramteaza, spre localitatea Stramtura, fiind cel mai stramt vad al Izei. De la kilometrul 17 al Drumului Judetean 186, trecand pe sub o frumoasa poarta maramureseana, se rasuceste in sus aleea care duce lin spre manastire.

Manastirea Barsana - de-a lungul vremiiLocalitatea Barsana este o asezare straveche, situata pe malul drept al raului Iza, la o departare de 20 kilometri spre sud-est de municipiul Sighetul Marmatiei. Daca sapaturile arheologice au scos la iveala relicve care arata ca aici au existat asezari omenesti inca din epoca hallstattiana, in izvoarele scrise, localitatea Barsana este atestata incepand cu 1326 cand, la 26 septembrie, regele Carol Robert emite o diploma prin care sunt intarite drepturile de posesiune asupra mosiei Barsana, pentru cneazul Stanislau Barsan, care avea aceasta mosie cu drept de mostenire.
Mai tarziu, asa cum reiese din diplomele emise de regele Sigismund de Luxemburg la 30 aprilie si respectiv 21 iulie 1390, proprietarii mosiei Barsana erau Voievozii Balcu si fratele sau Drag.
La Barsana au existat doua vetre monahale, la aproximativ 8-9 km departare una de alta: una in partea sud-estica a hotarului, in locul numit Valea Slatinei, iar alta in partea sud-vestica a hotarului, pe dealul Humana, la izvoarele vaii, care astazi se numeste Valea Hotarului, iar in documentele secolului al XIV-lea e amintita cu numele Valea Manastirii.
Manastirea de pe dealul Humana este aestata documentar de o diploma din 21 iulie 1390. Pana in prezent nu se cunosc alte documente care sa ateste existenta acestei manastiri. Dupa traditie Manastirea din Humana a disparut in secolul al XVIII-lea, cand, prin actiunile uniatiei, au fost distruse mai multe manastiri de pe teritoriul Transilvaniei.

Manastirea Barsana - Manastirea de pe Valea Slatinei

Istoricul acestei manastiri incepe cu o sihastrie, care a existat in Valea Slatinei, in locul numit La Parul Calugarului. Este greu de stabilit data la care a luat fiinta aceasta sihastrie, totusi traditia spune ca manastirea din Valea Slatinei a fost "mai veche, mai mare si mai importanta decat cea din Humana".
Viata monahala in sihastria din Valea Slatinei se pierde in negura vremurilor, inceputul ei poate ca a avut loc in secolul al XIII-lea sau in primii ani ai secolului al XIV-lea. Cu timpul, in jurul acestei sihastrii s-au adunat calugari si frati, care si-au facut acolo chilii si biserica de lemn si asa cum s-au petrecut lucrurile cu majoritatea manastirilor de pe teritoriul romanesc, si aici, modesta sihastrie a devenit manastire.
La Parul Calugarului, manastirea era foarte izolata, se afla adancita intr-o padure de foioase de pe un deal situat la mare departare de localitate. Accesul la manastire era ingreunat si din cauza raului Iza, peste care nu exista o punte de trecere in apropiere. De aceea, in a doua jumatate a secolului al XIV-lea, manastirea a fost mutata din Valea Slatinei intr-un loc din dreapta Izei, numit pe atunci Podurile Stramtorii, iar dupa mutarea manastirii in acest loc, platoul a primit numele Podurile Manastirii.
Dupa traditie, mutarea manastirii a fost facuta de catre un voievod, iar acesta nu putea fi altul decat Balcu Voda care a condus Tara Maramuresului timp de treizeci de ani fiind ultimul mare voievod al Maramuresului. In sprijinul acestei ipoteze pledeaza si faptul ca voievozii Balcu si Drag erau buni crestini ortodocsi si ctitori de asezaminte sfinte; printre altele, ei au ridicat manastirea Peri la rangul de stavropighie patriarhala, au construit biserica de piatra de la manastirea Peri iar in 1364 au ctitorit biserica din Deal de la Ieud, care in traditie poarta numele voievodului Balcu - Biserica Balcului.
Voievozii Balcu si Drag, carora li s-au alaturat si boierii din sat, au inzestrat manastirea cu terenuri arabile, fanete, paduri si alte bunuri, fiind in acest fel ctitorii manastirii iar Manastirea Barsana poate fi numita, pe drept cuvant, manastire voievodala.Treptat, averile manastirii s-au marit, dar a sporit si prestigiul ei ca vatra de spiritualitate romaneasca. Aici se pregateau preoti, cantori, zugravi. Cu toate interdictiile impuse de regimurile straine, Manastirea Barsana tinea legaturi cu marile centre ortodoxe din Tara Romaneasca si Moldova, de unde se procurau carti de slujba si invatatura, nu numai pentru trebuintele manastirii ci si pentru parohiile invecinate.Din anul 1735, cand episcopul Maramuresului Dosoftei Teodorovici, care isi avea resedinta la Manastirea Uglea, a fost asasinat, pana in 1740, cand episcop al Maramuresului era Gavril Stefanca de Barsana, resedinta Episcopiei Ortodoxe Romane a Maramuresului a fost la Manastirea Barsana. Episcopia Ortodoxa Romana a Maramuresului a fost desfiintata, oficial, in 1740, dar si dupa aceasta data preotii, calugarii si credinciosii maramureseni au ramas statornici in credinta stramoseasca.
In timpul actiunilor uniatiei din jurul anului 1700 si perioadei care a urmat, Maramuresul a ramas o adevarata cetate inexpugnabila a Ortodoxiei iar Manastirea Barsana a avut un rol important in apararea legii stramosesti din acea perioada atat de grea din istoria Bisericii Ortodoxe din Transilvania. Chiar in conditiile presiunilor generate de extinderea oficiala a unirii religioase a romanilor cu Biserica Romei asupra locasurilor de cult ortodox din zona, manastirea va rezista pana la 1791.
La 12 iulie 1791 manastirea a fost desfiintata, calugarii au fost alungati si s-au refugiat in Moldova la Manastirea Neamt. Atunci manastirea a fost devastata, chiliile si cladirile anexe distruse, averea confiscata: o parte a averii a trecut in proprietatea statului si predata manastirii greco-catolice de la Cernoc iar, alta, inclusiv locul unde a fost manastirea, a devenit proprietate a bisericii parohiale din Barsana.Dupa desfiintarea manastirii, pe vatra manastirii n-au dainuit decat biserica si staretia. Pentru a feri biserica de profanare si distrugere, credinciosii din Barsana au mutat-o, in 1806, chiar in vatra satului, in locul numit Podurile Jbarului, unde se mai poate vedea si azi. O data cu mutarea bisericii, a fost dusa in sat si staretia. In aceasta casa a functionat scoala confesionala romaneasca in timpul renumitului dascal Fabian.

Manastirea Barsana - Manastirea "Soborul Sfintilor Apostoli"Locul pe care a fost manastirea era bine gospodarit in timpul cand se afla in posesiunea parohiei din Barsana. Pe el se afla o livada frumoasa cu pomi fructiferi, fanete si araturi. Dupa al doilea razboi mondial, locul a fost confiscat de la parohie, partea de langa drum a fost data la mai multe familii, care si-au construit acolo locuinte si astfel s-a constituit pe acel teren un adevarat catun de case noi. Partea terenului manastirii, care este situata mai sus, pe terasa, a ramas in continuare libera, locul a fost pastrat de Dumnezeu pentru ca pe el sa se intemeieze o noua manastire.
Amintirea vechii manastiri n-a disparut din memoria credinciosilor, dar nici dorinta de a avea alta in loc. Timpurile si evenimentele au fost impotriva acestei aspiratii. Inainte de Marea Unire din 1918, Maramuresul, ca si intreaga Transilvanie, se afla sub stapanirea Imperiului habsburgic, ostil bisericilor si manastirilor ortodoxe romanesti.
Intre cele doua razboaie mondiale multe parohii au revenit la Ortodoxie si, in 1937, s-a reinfiintat Episcopia Ortodoxa Romana a Maramuresului. Atunci, s-a pus problema readucerii bisericii si staretiei pe locul de odinioara si reinfiintarea manastirii, dar a urmat Dictatul de la Viena care a destramat si aceste vise. Dupa al doilea razboi mondial a urmat regimul comunist ateu, care se opunea infiintarii de noi manastiri. Astfel dorinta aceasta s-a tot amanat, dar niciodata nu s-a stins.
Reinfiintarea manastirii, o nazuinta mai veche a credinciosilor, nu s-a putut concretiza decat dupa 1989, cand barsanestii au luat hotararea sa ridice o noua manastire pe locul unde a fost cea veche si, in 1991, au adunat materialul lemnos pentru biserica.In 1992, Prea Sfintitul Justinian, intaistatatorul Episcopiei Ortodoxe Romane a Maramuresului si Satmarului, insotit de un grup de preoti si diaconi, a vizitat locul unde a fost Manastirea Intrarea Maicii Domnului in Biserica. S-a oprit pe locul unde, in urma cu cateva sute de ani, a fost vechea biserica, a ingenunchiat cu adanca evlavie, a rostit o rugaciune chemandu-i ca mijlocitori pe Sfantul Ierarh Iosif Marturisitorul din Maramures si pe episcopul Gavril Stefanca, s-a ridicat si a spus ca crede ca aici se va ridica o noua manastire.In 1993, Prea Sfintitul Justinian, Episcopul Maramuresului si Satmarului a sfintit piatra de temelie a noii biserici a manastirii. S-a stabilit ca manastirea va avea hramul Soborul Sfintilor 12 Apostoli. In ziua de miercuri, 30 iunie 1993, s-a praznuit pentru prima data hramul noii manastiri. In aceeasi zi, in cuvantul de invatatura adresat multimii de credinciosi, Prea Sfintitul Justinian a amintit hotararea ca la Barsana va fi manastire de maici.In ziua de joi, 30 iunie 1994, asa cum rezulta si din insemnarea de pe Sfanta Evanghelie, a fost sarbatorit hramul manastirii. Liturghia arhiereasca a fost oficiata de Prea Sfintitul Justinian, Episcopul Maramuresului si Satmarului, inconjurat de un numeros sobor de preoti si diaconi. In acest cadru sarbatoresc, Prea Sfintitul Justinian a prezentat-o pe monahia Filofteia Oltean ca viitoare stareta a manastirii. Totodata diaconul Ioan Stoica a fost hirotonit intru preot si a fost numit, in mod provizoriu, preot slujitor al manastirii.
La inceput, lucrarile au fost supravegheate de parintele Gheorghe Urda, parohul Barsanei. In 1994, Dumnezeu a adus-o sub cerul Maramuresului, de la Manastirea Ramet, pe tanara monahie Filofteia Oltean, randuita ca stareta a noului asezamant. Fire energica si intreprinzatoare, cu simt artistic si zel ctitoricesc, Maica Filofteia a chivernisit si a vegheat, pana la cele mai marunte detalii, ridicarea intregului ansamblu manastiresc, inchinat Soborului Sfintilor 12 Apostoli - 30 iunie.
Reconstructia Manastirii Barsana este o punte intre trecut si viitor. Folosind ca sursa de inspiratie traditia locala, toate cladirile din incinta manastirii sunt executate din lemn de stejar si pietre de rau, fiind ridicate de mesteri din localitate, asigurand astfel continuitatea artei cioplirii si imbinarii lemnului.

Manastirea Barsana - proiectul Manastirii "Soborul Sfintilor Apostoli"

Barsana a fost gandit ca un ansamblu arhitectural, elaborat de arhitectul Dorel Cordos, care se va dezvolta in timp si spatiu in functie de posibilitatile financiare ale locanicilor, ale sponsorilor si de nevoile spirituale ale obstii monahale.
Proiectul cuprinde urmatoarele obiective: Biserica in stil marmuresean, Altarul de vara, Aghiasmatarul, Staretia, Casa maicilor, Casa artistului, Casa duhovnicului, Casa mesterilor, Praznicarul cu trapeza, Muzeul, turnul-clopotnita, Poarta maramureseana, Monumentul funerar, drumul de acces, loc pentru aprinderea lumanarilor, troite, lac, pod peste lac, alei care duc la diferite obiective, parcare, si altele.

Manastirea Barsana - arhitectura ansamblului monahal

Intrarea in incinta propriu-zisa se face pe sub semetul turn-clopotnita, dincolo de care, pe partea dreapta, biserica tasneste miladioasa spre cer - pana nu demult, cea mai inalta biserica de lemn din lume.De la biserica porneste aleea pietruita si strajuita de flori ce duce spre Staretie, constructie supraetajata de o cuceritoare fantezie arhitectonica, remarcabila transpunere creatoare a stilului maramuresean al bisericilor de lemn. Pe pajistea verde din stanga aleii se afla un Altar de vara si un Aghiasmatar, iar pe dambul din dreapta, la oarecare distanta, Casa Artistului - o fermecatoare vila destinata sa gazduiasca, pentru repaus si creatie, carturari si mesteri ai frumusetii sacre.
n spatele Staretiei si pe latura dinspre sosea se afla chilii, ateliere si o seama de anexe gospodaresti, iar in partea de sud-est a manastirii, in imediata vecinatate a turnului-clopotnita, se afla Muzeul.

Manastirea Barsana - Biserica veche "Intrarea in Biserica a Maicii Domnului"

O prima biserica modesta de lemn a avut Manastirea Barsana in timpul cand se afla in Valea Slatinei. Aceasta a disparut, probabil in a doua jumatate a secolului al XIV-lea, cand manastirea a fost mutata din Valea Slatinei in locul numit, de atunci inainte, Podurile Manastirii. Aici a fost construita alta, tot de lemn, care a durat, in aceasta forma, pana in timpul navalirii tatarilor din 1717.
La 2 septembrie 1717, dupa pradarea localitatii Sighet, tatarii ajung in Barsana, unde au fost atacati de 300 de militieni si tarani. Drept razbunare, pentru noul atac, tatarii „au nimicit totul in calea lor pana la Borsa”. Atunci au dat foc Manastirii Barsana, bisericilor din Cuhea, Dragomiresti, Moisei si la multe case de prin satele maramuresene.
Curand, credinciosii maramureseni si-au construit, in locul celor distruse, biserici noi: cei din Cuhea in 1718, cei din Dragomiresti in 1722. In 1720 cei din Barsana au construit si ei o biserica de lemn de stejar adus din padure de pe Dealul lui Filip, deal care se afla aproape de manastire. Aceasta biserica exista si astazi.
La 12 iulie 1791 cand manastirea a fost desfiintata iar calugarii alungati, atunci asezamantul a fost devastat, chiliile si cladirile anexe distruse, averea confiscata: o parte a averii a trecut in proprietatea statului si predata manastirii greco-catolice de la Cernoc (Munkaci) iar, alta, inclusiv locul unde a fost manastirea, a devenit proprietate a bisericii parohiale din Barsana.

Pe vatra manastirii au mai ramas doar biserica si staretia. Pentru a feri biserica de profanare si distrugere, credinciosii din Barsana au mutat-o, in 1806, mai aproape de sat, in locul numit Podurile Jbarului. Acolo se afla si in ziua de astazi.
Vechea biserica, avand hramul Intrarea Maicii Domnului in Biserica, face parte din grupul bisericilor de tip maramuresean, este martorul unui fenomen frecvent in cazul bisericilor si caselor de lemn, cel de stramutare (mutarea bisericilor). Este unica biserica din cele opt aflate pe lista monumentelor UNESCO care, in 1806, a fost mutata pe actualul amplasament.Planul bisericii este compus din pridvor supraetajat pe latura de vest, pronaos tavanit si naos acoperit cu bolta semicilindrica suprainaltata care laolalta formeaza un corp dreptunghiular caruia i se adauga absida altarului, decrosata, cu cinci laturi scurte la exterior.
Vazuta dinafara biserica pare de tip sala, dar interiorul este divizat prin pereti despartitori potrivit ritualului ortodox traditional. Pe un soclu scund de piatra se ridica peretii din barne masive de stejar asezate in randuri orizontale si imbinate prin taieturi in "coada de randunica"; barnele de la partea superioara a peretilor sunt prelungite spre exterior si taiate in trepte formand console pe care se sprijina sarpanta nivelului inferior al acoperisului si au totodata un rol estetic in conturarea siluetei arhitectonice a monumentului.

Peretii exteriori sunt decorati cu motivul franghiei rasucite, sculptat in relief. Acoperisul are poala dubla, astfel bolta cilindrica a naosului este luminata de ferestrele dintre cele doua stresini.
Cu ocazia aducerii bisericii in sat, monumentul a primit o noua haina picturala, autorii fiind doi zugravi maramureseni, Hodor Toader din Viseu de Mijloc si Plohod Ion din Dragomiresti. Pictura ce se pastreaza in bune conditii este o realizare in spirit popular, o transpunere in maniera proprie zugravilor maramureseni a unor compozitii si motive deorative de stil baroc.
Aceasta biserica este un valoros monument istoric si se asteapta ca ea sa fie readusa pe locul de odinioara si incadrata in complexul actual al Manastirii Barsana.
Manastirea Barsana - Biserica noua "Soborul Sfintilor Apostoli" (1993-1995)Biserica este amplasata in partea estica a complexului monahal fiind destinata savarsirii cultului, ea este in acelasi timp centrul spiritual si compozitional al intregului ansamblu. Tinand seama de mai multe criterii specifice acestei manastiri, biserica a fost proiectata in urmatoarele dimensiuni: 22.57 metri lungime, 12.20 metri latime si 57 metri inaltime, numarandu-se printre cele mai inalte constructii de lemn din Europa. Constructia are doua nivele: demisol si parter.
Demisolul reprezinta biserica primara, are o singura intrare si este luminat de douasprezece ferestre mici. Demisolul adaposteste paraclisul mare al manastirii. Altarul este separat printr-o catapeteasma construita din lemn sculptat cu ornate specifice artei maramuresene. Tavanul este sustinut de patru coloane de beton. Demisolul este construit din beton armat, cu pereti grosi si placati in exterior cu piatra de rau si este imbracat in haina picturala, realizata de pictorul Ioan Botis, in tehnica fresca.
Biserica propriu-zisa se afla la parter, are un plan treflat, cu doua abside poligonale. Absidele laterale se formeaza din naos in apropierea iconostasului. Biserica concentreaza toate spatiile caracteristice unui lacas de cult ortodox: pridvor, pronaos, naos, altar.Pridvorul este construit din lemn de stejar sculptat cu ornamente specifice artei maramuresene. In pridvor, care este situat deasupra demisolului se ajunge pe doua scari laterale.Turnul este plasat deasupra pronaosului si este prevazut cu foisor si coif prelung. Acoperisul de sindrila de brad lucrata in stilul numit "coada de randunica" are streasina dubla si formeaza o adevarata dantelarie in lemn.
Crucea de fier, avand inaltimea de sapte metri si greutatea de cinci sute de kilograme a fost ridicata pe biserica manastirii in ziua de joi, 10 august 1995. Biserica isi asteapta pictorul pentru fi impodobita cu o haina picturala traditionala.
Manastirea Barsana - Altarul de vara (1996-1997)

Altarul de vara este asezat in partea centrala a spatiului care formeaza incinta manastirii. Aici se oficiaza Sfintele Liturghii arhieresti la praznuirea hramului. Tot aici se oficiaza sfintele slujbe in duminici si sarbatori din anotimpurile calde, precum si alte slujbe importante
Altarul de vara este elementul de arhitectura in jurul caruia pivoteaza intregul ansamblu monahal. Este elementul de arhitectura relativ nou, care prelungeste tematica arhitecturii populare specifica Maramuresului istoric. Continuand arta cioplirii lemnului prin mesteri locali, grefata pe un limbaj modern, prin aceasta lucrare s-a obtinut un spatiu contemplativ, in care trecutul devine viabil si reprezinta o punte de legatura cu viitorul.
Fundatia este construita din beton ciclopian, si este placata cu piatra de rau. Structurat pe o forma octogonala cu diagonala de opt metri si o inaltime de douazeci de metri, altarul este incununat de o cupola de lemn care se sprijina pe doua patrate cu 45 de grade fata de axul central. Sarpanta este executata din lemn de brad, iar invelitoarea din dranita.

Manastirea Barsana - Aghiasmatarul

Aghiasmatarul completeaza ansamblul manastiresc si se afla intr-un loc central. Are patru intrari, iar in mijloc o fantana. Acesta evoca constructiile anexa, de pe langa basilicile paleocrestine in care se savarsea si se pastra aghiasma.La aghiasmatar se ajunge pe alei pavate cu dale de andezit. Aghiasmatarul are o suprafata de 32 de metri patrati si noua metri inaltime, iar pardoseala este din placi de andezit.
Manastirea Barsana - Staretia (1995-1996)Staretia, constructie supraetajata de o cuceritoare fantezie arhitectonica, remarcabila transpunere creatoare a stilului maramuresean al bisericilor de lemn, este amplasata in partea de sud-vest a complexului manastiresc si este construita in patru nivele: demisol, parter, etaj si mansarda. Demisolul este din beton armat, cu peretii avand grosimea de patruzeci de centimetri, care sunt placati in exterior cu piatra de rau.
Parterul are trei intrari: una dinspre est, alta dinspre nord si a treia dinspre vest. In jur are patru terase orientate dupa punctele cardinale: estica, sudica, vestica si nordica. La terasa estica se ajunge pe doua scari. In aceasta terasa se afla intrarea principala, prin care se ajunge intr-un hol. Acesta se uneste cu coridorul care vine de la intrarea nordica. Din acestea se intra in birou, trapeza si bucatarie.
La etaj se afla chilii, bilioteca si paraclisul, care se ridica si la mansarda. La mansarda sunt chilii, paraclis, sala de lectura. Acoperisul este din sindrila de brad lucrat in acelasi stil ca si cel de la biserica. 

Publicat de:Colotin Sebastian:Monastery Bârsana -Maramureș

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu