Mânăstirea Piatra Sfânta,Tărata-IASI
Este situata pe soseaua Iasi-Vaslui, cu cateva sute de metri inainte de motelul Bucium, ramificatie dreapta satul Pietrarie. Dupa 1,5 km, drumul pietruit duce la manastire. Credinciosii lipsiti de mijloace de transport proprii pot folosi troleibuzul 46 pana la statia Monumentul Eroilor Bucium si de aici autobuzul 34, care circula din doua in doua ore. Asezamantul este construit sub dealul Repedea, in zona satelor Pietrarie si Paun. Desi este mentionat prin mai toate hrisoavele domnesti ca Schitul Sihastria deasupra Socolei in codrii Iasilor, in graiul popular a fost cunoscut dintotdea-una ca schitul Tarata. De cand si pentru ce poarta acest nume, aflam din comunicarea domnului Savini Creteanu, vechi functionar al Epitropiei Sfantul Spiridon. La 5 martie 1779, un oarecare Gheorghe Tarata a lasat schitului, prin hotarare judecatoreasca, toata averea sa, pe care Epitropia Sfantul Spiridon a incasat atunci 3 250 lei si 117 bani vechi. In luna august 1998 s-a hotarat ca schitul sa fie numit Piatra Sfanta.
Cu cateva secole in urma, pe piscul inaltului deal al Socolei erau numai codri batrani si cate un bordei sau o stana. La inceputul secolului al XVIII-lea s-au stabilit aici cativa calugari schimnici, care si-au durat o mica sihastrie din barne si un altar pentru rugaciune, caruia i se spunea Buna Vestire. Ei duceau aici o viata saracacioasa, fara drumuri si mijloace de comunicare cu oamenii. Grigore Ghica, domnul Moldovei, afland de existenta asezarii calugarilor din dealul Socolei, a trimis mesteri si materiale din satul Pietrarie, ridicand in 1732 un schit din piatra si lemn, asigurand totodata multe venituri pentru un trai mai bun al calugarilor. In anul 1733, domnitorul Constantin Nicolae Mavrocordat intareste din nou veniturile date schitului, iar in anul 1741 Grigore Ghica, revenind in scaun, milueste cu multe daruri schitul. In anul 1754 Grigore Ghica Voda, fiul lui Grigore Ghica, ii ajuta pe calugarii Sihastriei sa inalte din piatra acest schit, care incepuse a se darama. Pentru ca lumea din imprejurimi sa poata veni sa se inchine la hramul bisericii, s-a hotarat sa se schimbe ziua praznicului si cu invoirea mitropolitului i se da un hram nou, Adormirea Prea Sfintei Nascatoarei de Dumnezeu si Pururea Fecioarei Maria. La 1755, Matei Grigore Voda il randuieste epitrop asupra acestui schit pe bi-vel jitnicerul Stefan Bocsie, care indeplinea aceeasi functie la manastirea Sfantul Spiridon din Iasi si la biserica Domneasca din Tg. Frumos. In 1761, domnitorul Ioan Teodor Calimache hotaraste ca schitul sa fie spital pentru bolnavii de ciuma, sub purtarea de grija si ascultare a manastirii Sfantului Spiridon, randuind sa se faca multe case in jur pentru trebuinta celor bolnavi. Pentru cheltuielile ce se fac cu acest scop, domnul asigura noi venituri schitului.
Bisericii schitului nu i s-au facut reparatii generale, ci doar de intretinere si reparatii partiale. In anul 1913 a fost schimbata catapeteasma si s-a pus mozaicul, in 1941 s-a restaurat pridvorul, s-a inlocuit mozaicul stricat cu dusumea de brad si s-a varuit biserica. Dupa cutremurul de la 4 martie 1977 schitul a fost refacut in intregime, cu ajutorul credinciosilor din satul Pietrarie si al Mitropoliei Iasilor, sub grija preotului Gheorghe Ciuca si a ingrijitorului Radu Petrea. Viata monahala intretinuta in permanenta de calugari a fost intrerupta in 1959, urmare a decretului 410, dupa aceasta data schitul devenind biserica de mir. Revolutia din 1989 a creat conditii ca viata monahala sa fie reactivata, asezamantul monahal fiind redeschis in regim de manastire, tot cu obste de calugari, avandu-1 staret pe Protosinghelul Eliodor Huma. Ca viata obstei sa decurga normal a fost ridicat corpul de chilii la sud-est de biserica. Este o constructie mare, cu parter si etaj. Parterul este construit din zid de caramida, iar etajul din lemn. Cladirea are cerdacuri cu grilaje atat la parter, cat si la etaj. Ea adaposteste chiliile, staretia, trapeza, bucataria si camarile, iar la subsol, beciurile.
Biserica n-a fost niciodata pictata, ci numai tencuita si zugravita in interior cu desene decorative, iar in exterior tencuita si varuita cu praf de piatra, de culoare alb-inchis. In inventarul bisericii se pastreaza unele obiecte cu valoare istorica, precum: Liturghierul din 1759, doua Evanghelii in slavona din 1766, Triodul 1768 etc. Din incinta manastirii, privind spre nord si nord-vest, ni se ofera un minunat tablou pitoresc, cu orasul Iasi, manastirea Cetatuia, satul Pietraria la sud si satul Paun la vest. De jur-imprejurul asezamantului se intinde o padure careia localnicii ii spun Padurea Schitului.
Publicat de:Colotin Sebastian:Monastery Piatra Sfânta,Tărata-IASI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu