LIKE PAGE

Search This Blog

duminică, 5 februarie 2012

Monastery Hurezi

Mânăstirea Hurezi-Valcea

[DSC_0924.JPG]

Video-1-Documentar Mânăstirea Hurezi

  video


File:Mânăstirea Hurezi (15).jpg













Manastirea Hurezi
Manastirea Hurezi, renumita lavra domneasca a familiei Brancoveanu, se afla asezata la poalele line ale Muntelui Capatanii, la marginea satului Romanii de Sus, localitate aflata la o distanta de aproximativ 50 de kilometri inspre vest de Ramnicu-Valcea, pe Drumul National DN 67, in judetul Valcea.
Fiind considerata cea mai reprezentativa constructie in stil brancovenesc din intreaga tara, Manastirea Hurezi este poate si cel mai mare ansamblu monahal din Romania. Singuratatea si linistea de odinioara a locului era tulburata doar de cantecele huhurezilor, pasari de noapte, care au si dat denumirea locului.
Ansamblul monahal de la Hurezi se intinde pe mai mult de trei hectare, cuprinzand manastirea propriu-zisa, Biserica Bolnita, Schitul Sfintilor Apostoli si Schitul Sfantul Stefan. Acestora li se poate adauga, in mod firesc, si Biserica Sfintii Ingeri, ctitorita tot de unul dintre staretii manastirii celei mari, aflata putin mai la sud de incinta manastirii. Incepand cu anul 1993, manastirea de la Hurezi se afla pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO.
Manastirea Hurezi - scurt istoric
Numele manastirii se trage de la pasarile numite "huhurezi", pasari de noapte cu un penaj deosebit de colorat. Potrivit legendei locale, mesterii tocmiti de Sfantul Constantin Brancoveanu, anume sa construiasca o mareata lavra, din cauza turcilor, erau nevoiti sa lucreze mai mult noaptea, cand se auzeau numai huhurezii.
Manastirea Hurezi prezinta doua incinte: prima incinta este delimitata de ziduri din caramida, nu foarte inalte, care cuprind atat manastirea, cat si schiturile acesteia, in vreme ce a doua incinta este fortificata si deosebit de inalta, avand cladiri pe trei laterale, iar spre rasarit un zid inalt.
In centrul incintei principale se afla biserica cea mare de la Hurezi. Intrarea principala este asezata pe latura de miazazi, sub o bolta larga care, la vreme de necazuri, se inchidea cu o poarta masiva de lemn, ferecata cu fier, existenta si astazi, in forma ei originala.
Intrarea este asezata sub turnul-clopotnita, in care se afla, pana astazi, patru clopote mari, avand intre 300 si 1.000 de kilograme. Pe trei clopote sta scris, pana astazi, numele Sfantului Constantin Brancoveanu, credincios domnitor.
Biserica cea mare a Manastirii Hurezi, inchinata Sfintilor Imparati Constantin si Elena, a fost ctitorita, intre anii 1693-1697, de catre Sfantul Constantin Brancoveanu. Biserica cea mare are o lungime de 32 de metri si o inaltime de 14 metri, fiind zidita in forma de cruce si impartita in pridvor, pronaos, naos si Altar. Adesea s-a spus ca arhitectura acesteia a avut drept model biserica din Manastirea Curtea de Arges.
Sfantul Constantin Brancoveanu (1688-1714), domnitorul Tarii Romanesti, la inceputul secolului al XVIII-lea, vazand nestatornicia vremurilor, indata dupa primirea sceptrului Tarii, dupa cum glasuieste hrisovul de intemeiere al manastirii, "intr-al doilea an al domniei noastre, pus-am temelie si am inceput a zidi manastire".
Prin aceasta fapta cucernica, domnitorul isi vedea implinita o dorinta sfanta, care-l framanta, dupa cum citim in pisania de deasupra usii bisericii: "Nu voi intra in salasul casei mele, nu ma voi sui pe asternutul patului de odihna, nu voi da somn ochilor mei si pleoapelor mele dormitoare si repaos tamplelor mele, pana nu voi afla loc Domnului si salas Dumnezeului lui Iacob." (Psalmul 131)
Urmand in cuvant si in fapta pe Sfantul Prooroc si Psalmist David, el a inaltat cea mai de seama ctitorie a epocii sale, ctitorie care a atras admiratia si pretuirea tuturor vizitatorilor, din toate timpurile. Astfel, Charles Diehl, cunoscatorul de arta bizantina, considera ctitoria brancoveneasca de la Hurezi drept "cea mai frumoasa din Romania".
Lucrarile de constructie, incepute in anul 1690, s-au terminat in anul 1697. Domnitorul Constantin Brancoveanu a incredintat supravegherea acestor mari si valoroase lucrari, rudei sale Parvu Cantacuzino, mare stolnic, caruia, murind in anul 1691, i-a urmat Cernica Stirbei, fost mare armas.
Dintre mesterii renumiti de la Hurezi, ii mentionam pe: Manea, vataful zidarilor, pe Istrate lemnarul si pe Vucasin Caragea, pietrarul, toti trei fiind zugraviti pe perete, in pridvorul bisericii celei mari.
In dreapta si stanga clopotnitei, pe cele trei laturi sunt chiliile randuite pe doua nivele, suprapuse, in fata carora se gaseste cate o galerie cu arcade in semicerc, sustinuta de stalpi de piatra. Tot in latura de miaza-zi, la etaj, unde au fost casele domnesti compuse din sali mai frumos boltite, cu calote sferice pe arcade lungi, sprijinite pe monumentale coloane de piatra, la capiteluri si baze, acum este expusa interesanta si valoroasa colectie de obiecte si icoane bisericesti ale manastirii, un pretios tezaur cultural-national.
Paraclisul de la Hurezi, situat la mijlocul laturii de apus a incintei, drept in fata bisericii, ridicat in anul 1697, este unul dintre cele mai reusite monumente din aceasta epoca. Planul lui consta dintr-un naos patrat, dominat de turla octogonala, admirabil proportionata, cu opt ferestre, acum singurul izvor de lumina al zilei, dintr-un altar semicircular.
Pictura din paraclis este lucrata in fresca, de catre zugravii Preda si Marin, mesteri din aceeasi scoala brancoveneasca, fiind pastrata in conditii optime. Din tema iconografica nu lipsesc Sfintii Imparati Constantin si mama sa Elena si bogata familie a Brancoveanului. Tampla din lemn e fin sculptata si decorata cu aur si culori, aproape tot asa de vii, cum a fost initial.
Sub paraclis, la parter, se afla trapeza, sala de mese a manastirii, frumos boltita printr-o calota sferica, sprijinita pe arcuri joase si puternice. Pictura in fresca a acesteia, executata intre anii 1705-1706, este o desfatare spirituala si se pastreaza in conditii excelente.
Una dintre podoabele arhitecturale, care da Manastirii Hurezi un aer de sarbatoare, este Foisorul vrednicului egumen si iubitor de arta, Dionisie Balacescu, fiind ridicat intre anii 1725-1753, ca opera a pietrarului Iosif.
Biserica Sfintii Imparati Constantin si Elena (biserica mare) este construita in plan triconic, cu cate o turla poligonala pe naos si pronaos; are un pridvor deschis, sustinut de coloane din piatra sculptate, constructia lui fiind specifica stilului brancovenesc. Usa de la intrare are ancadramente in marmura, deasupra ei fiind asezata pisania cu stema tarii Romanesti si a Cantacuzinilor.
Biserica cea mare de la Hurezi a fost zugravita in fresca de catre zugravii Constantin, Ioan, Andrei, Stan, Neagoe si Ioachim. Pe peretii acesteia, incepand inca din pridvor, se afla asezati nenumarati sfinti, cat si scene biblice si istorice, precum Sinoadele Ecumenice.
Desi programul iconografic pastreaza traditia bizantina, distingem insa si cateva particularitati, dintre care: introducerea portretelor mesterilor constructori, in pridvor, alaturi de ctitori; interpretarea libera a compozitiei icoanelor de hram; abordarea in maniera noua a scenei Judecata de Apoi. Intre scenele istorice se afla si "Viata Sfantului Constantin cel Mare", reprezentare rare si de mare valoare artistica si istorica.
Tabloul votiv este poate cel mai mare, deosebit si valoros din intreaga tara. Acesta infatiseaza o veritabila galerie de portrete istorice, de mare valoare artistica, infatisand pe Sfantul Constantin Brancoveanu, impreuna cu intreaga lui familie, in care se distinge chipul doamnei Maria, alaturi de stramosii lui directi si de rudele din neamul Basarabilor si al Cantacuzinilor. De aici se intelege si faptul ca biserica se dorea a fi necropola a familiei Brancoveanu, cat si a neamului sau.
Pronaosul pastreaza cateva morminte. Mormantul cel mai de seama, lucrat din marmura si acoperit cu o placa sculptata, pregatit pentru ctitorul voievod, nu si-a implinit insa niciodata rostul sau. Astfel, se crede ca Sfantul Constantin Brancoveanu ar fi fost inmormantat, pe ascuns, de frica turcilor, in Biserica Sfantul Gheorghe, din Bucuresti. Un alt mormant din pridvor, deosebit si el, este cel al vrednicului egumen, Ioan Arhimandritul.
Catapeteasma cea mare, sculptata in lemn de tei si suflata cu aur, este donata de Doamna Maria Brancoveanu. In randul mobilierului din lemn, alaturi de extraordinarul iconostas sculptat si aurit, numim aici si Tronul Domnesc, maiestros sculptat, care poarta stema Cantacuzinilor. Alaturi de acestea, stranile si marele policandru, dateaza toate din vremea ctitorului.
Manastirea Hurezi, importanta si valoroasa asezare monahala, reprezinta cel mai vast ansamblu de arhitectura medievala pastrat in Tara Romaneasca. Langa manastire au fost zidite mai multe locasuri de rugaciune, deosebit de frumoase, fiecare imbinand armonios stilul bizantin cu cel romanesc.
Astfel, pe langa biserica cea mare, crestinul se poate inchina si in alte trei biserici brancovenesti: Biserica Bolnita, ctitorita de Doamna Maria, sotia Sfantului Constantin Brancoveanu, a fost ridicata in anul 1696, ea fiind zugravita in fresca de zugravii Preda Nicolae si Ianache; Schitul Sfintilor Apostoli, asezat la aproximativ 50 de metri inspre nord de biserica cea mare, a fost ctitorit de marele staret Ioan Arhimandritul, in anul 1698, aceasta fiind zugravita de zugravii Iosif si Ioan, in anul 1700; Schitul Sfantul Stefan a fost zidit de catre fiul cel mare al domnitorului, anume de Sfantul Stefan Brancoveanu, in anul 1703, biserica acestuia fiind zugravita in fresca de catre zugravii Ianache, Istrate si Harinte.
Bisericuta Sfintii Ingeri, aflata putin mai spre sud de poarta manastirii, a fost ctitorita de Arhimandritul Ioan, ca biserica pentru robii care munceau pe domeniul manastirii. Biserica a fost zidita in anul 1700, pictura in fresca a acesteia, fiind zugravita in anul 1757, din grija parintele staret Dionisie Balacescu.
Biserica Sfintii Ingeri functioneaza astazi ca biserica de parohie, ea apartinand satului Romanii de Jos. Datorita arhitecturii acesteia, cat si datorita ctitorilor ei, biserica poate fi insa foarte usor incadrata in ansamblul arhitectural monahal de la Hurezi. Impreuna cu celelalte patru biserici, aceasta formeaza o Sfanta Cruce: Biserica cea mare, a Sfintilor Imparati Constantin si Elena, se afla in centru, in vreme ce biserica Bolnitei, cele doua schituri si Biserica Sfintilor Ingeri se afla in cele patru laterale ale Crucii. 
Manastirea Hurezi a avut obste de monahi pana in anul 1872, cand a devenit manastire de maici. Spre sfarsitul secolului al XVII-lea, la Manastirea Hurez a functionat o scoala de sculptura si de pictura. De-a lungul vremii, asezamantul monahal de la Hurezi a fost reparat si restaurat de mai multe ori (1827, 1872, 1907-1912, 1954, 1960-1978).
In cadrul ultimelor lucrari, ansamblul monahal de la Hurezi a fost restaurat in intregime. Locasul monahal ofera si cazare, insa destul de restransa: 20 de locuri, in dormitoare cu 1-2 locuri, iar la mansardă, 3 camere cu cate 4 paturi.
Manastirea Hurezi, Biserica Sfintii Imparati Constantin si Elena
Adresa: localitatea. Horezu, judetul Valcea, Cod Postal 30459, Romania
Publicat de.Colotin Sebastian

Biserica Bolniței Mănăstirii Hurezi::





Video-2:Biserica Bolniței a Mânăstirii Hurezi Vâlcea

video





ISTORIC::: Bolnița este așezată, după cum era rânduială, în afara zidurilor înalte ale mănăstirii, pe latura de E. Ansamblul bolniței se compune dintr-un foișor, construit la sud-vest de incintă, din chiliile aflate azi în ruină și din biserica ce se ridica în centru. Alături se află cimitirul. Biserica bolniței a fost ctitorită de Doamna Maria, iar de supravegherea lucrărilor s-a îngrijit însuși starețul mănăstirii, Arhimandritul Ioan. Lucrările încep la 20 septembrie 1696 și se vor încheia abia în 1699 prin pictarea bisericii de către meșterii menționați în chenarul din naos, aflat deasupra ușii de intrare: Preda, Nicolae și Efrem. Biserica bolniței este lipsită de pronaos, având altar, naos și pridvor. Altarul este semicircular în interior și pentagonal în exterior. Este boltit cu o concă. Pe cele două laturi de nord și de sud se află proscomidiarul, respectiv, diaconiconul.
Naosul este în formă de patrulater, având în colțuri pilaștri cu baza pătratăa pe care se sprijină cele patru arcuri dublouri care susțin prin intermediul pandantivilor turla largă, de propoții reduse. Pridvorul, de formă dreptunghiulară, se sprijină pe șase coloane din piatră, fără decor, cu baza octogonală. Sunt legați prin arcade semicirculare. Boltirea s-a făcut cu o calotă rezemată pe arcuri laterale, sprijinite pe console. Acestea sunt mai largi și se întind până la pereții laterali ai pridvorului. În exterior, biserica este așezată pe un soclu larg profilat. Fațadele sunt împărțite de un brâu, simplu, rotund, în două registre compartimentate în panouri dreptungiulare în partea inferioară și în panouri terminate cu arcaturi fine întretăiate două câte două, în partea superioară. Cornișa este formată din cărămizi în formă de dinți de fierăstrău, iar ciubucul de sub streașină este asemănător cu cel de la biserica mare și de la paraclis.
Turla este așezată pe o bază largă, are zece laturi, cu număr egal de ferestrre, încadrate de arcuri cu zimți. Ferestrele au chenare de piatră asemănătoare cu cele ale paraclisului Sf. Ștefan. În registrul superior, ferestrele sunt de dimensiuni mai reduse și se termină în formă de arc. Ușa de intrare se deschide în două canate de lemn și are un ancadrament de piatră sculptată încheiat în acoladă.
Foișorul, de plan dreptunghiular, are douăsprezece coloane rotunde, canelate, cu capiteluri de acant. Arcele sunt în acoladă, iar tavanul este făcut din scândură. Sub acest foișor se află o pivniță, care, un timp, a funcționat ca osuar.

Pictura





Pridvor: Megalinarul Maicii Domnului



Prin programul său iconografic, bolnița se integrează perfect în întregul ansamblu al mănăstirii gândit în sens teologic și spiritual de Arhimandritul Ioan și în sens aulic de Constantin Brâncoveanu. Schema iconografică vădește trăsăturile unei arte care se adresează în primul rând mediului călugăresc, temele alese fiind menite să fie un exemplu pentru întreaga obște călugărească. Ideile conducătoare ale acestuia gravitează în jurul ideii de întrupare și înviere.
Altarul este consacrat, conform tradiției, întrupării prin tema Platyterei și întărită în semnificații prin prezența celor doisprezece profeți care au vestit-o, Iacov, Moise, Aaron, Ghedeon, David, Solomon, Isaia, Ieremia, Iezechil, Daniil, Avacuum, Zaharia. Decorul vegetal în care sunt inserate medalioanele celor doisprezece profeți este o constantă a ansamblului de la Hurezi, fiind prezent și în trapeza mănăstirii.
Iconografia naosului este alcatuită conform aceluiași principiu, fiind inspirată din aceeași idee. Două din scenele figurate în timpane trimit la intrupare: Nașterea Fecioarei și Nasterea Mântuitorului. Amplasarea Cinei în registrul Patimilor e menită să sublinieze ideea de sacrificiu, condiție fundamentală a învierii.
Pridvor: Viaţa adevăratului călugăr :Fotografie



De remarcat este absența ciclului vieții Sf. Ioan Botezătorul, prezent în programul iconografic al bisericilor bolnițelor de la Bistrița și Cozia. Acest ciclu a fost înlocuit cu scene din Patimi și din Minuni, iar scenele care trebuiau să trezească sentimentul de pocăință și să evoce modelele lumii monahale au fost ilustrate în pridvor, prin scena, neobișnuită în pictura muntenească, a Vieții adevăratului călugăr, având, probabil, aceeași semnificație cu ilustrarea în zona iadului din Judecata de Apoi a numeroși călugări care au păcătuit. Pentru că scena Judecății de Apoi fusese ilustrată în pridvorul bisericii mari, făcând inutilă o reluare în pridvorul bisericii bolniței, s-a optat aici pentru o amplă ilustrare a hramului Adormirii Maicii Domnului și a unei teme noi în pictura românească Viața adevăratului călugăr, reprezentată în stânga intrării, pe același perete aflându-se, în dreapta ușii, portretul Arhimandritului Ioan alături de cel al egumenului Pahomie. Viața adevăratului călugăr cuprinde martiriul unui călugăr răstignit, deasupra căruia apare Iisus Hristos încadrat de doi îngeri. La baza crucii, în colțul din stânga, un balaur, Iadul cel atotmâncător, amenință cu flăcări, iar în dreapta un călăreț, Lumea cea deșartă, își îndreaptă sulița către călugăr. Reprezentarea este însoțită de multe inscripții. Episodul are ca pandant alte trei pictate în timpanele pereților: Adormirea Sfântului Efrem, Lapidarea Sfântului Ștefan și Corabia creștinătății. Prima scena apare la Muntele Athos, în Mănăstirea Dochiariu, unde ocupă un perete întreg, într-o formă iconografică complexă, alături de Apocalipsă, dar este frecventă mai ales în pictura cretană. Originile Lapidării Sfântului Ștefan trebuie căutate tot într-o mănăstire athonită, la Xenofont, unde apare la 1554 în naosul catholiconului. Corabia creștinătății, scenă alegorică, apare pentru prima data în pictura românească, fiind o invenție monastică în spiritul athonit și fiind apropiată în semnificații de scenele care ilustrează Apocalipsul din trapeza Mănăstirii Dochiariu, unde se află pictată alături de Adormirea Sfântului Efrem și, probabil, în același spirit cu alegoriile ilustrate în trapeza Mănăstirii Hurezi.
Tabloul votiv se desfășoară de o parte și de alta a intrării în naos, la stânga Doamna Maria susține macheta bisericii împreună cu Vodă Brâncoveanu fiind binecuvântați Iisus care apare într-un medalion. La dreapta, purtând sfinte cruci sunt pictați voievodul Antonie din Popești și Boierul Neagu, rudele apropiate ale Doamnei Maria, bunicul, respectiv tatăl.




Publicat de Colotin Sebastian

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu