Monastery Bârnova

Mânăstirea Barnova IASI

::Documentar Video-Mânăstirea Bârnova -IASI-

Manastirea Barnova este o manastire de calugari amplasata in preajma municipiului Iasi, in padurile Podisului Central Moldovenesc, sub dealul Pietrariei, in comuna Barnova. Plecand din Iasi spre Vaslui, imediat dupa hanul "Trei Sarmale", pe partea dreapta, se desprinde un drum pe care putem ajunge in satul Barnova, la vreo 10 kilometri.

Manastirea a fost ctitorita de catre domnitorul Moldovei, Miron Barnovschi-Movila (1626-1629, 1633), de la care isi trage si denumirea, dar lucrarile au fost finalizate de catre domnitorul Eustratie Dabija (1661-1666).

In acest loc pitoresc, Miron Barnovschi, "a urzit si Manastirea Barnova, prenumele sau, sub dealul Pietrarie, langa Iasi", dupa cum scrie cronicarul umanist Miron Costin, adaugand ca "manastiri si biserici cate au facut, asa in scurta vreme, nici un domn n-au facut". Tot Barnovschi a dat si un nou Asezamat, prin care a dorit sa reglementeze si sa revigoreze viata manastirilor din Moldova.

In 1629 la mazilirea lui Barnovschi, biserica nu era inca terminata. Testamentul din 1633, scris de Barnovschi la Constantinopol, arata ca "Sfanta Monastire Barnova, care este inceputa de noi vedem ca, dupa vremuri ce statura, ca alt nime nu va putea sa o savarseasca, numai putere domneasca. Pentru aceea de va alege Dumnnezeu un domn crestin, ca acela sa savarseasca, Dumnezeu sa-i vie intr-ajutor. Monastirea cea de lemn ce s-au facut intaiu, sa aiba acesti boieri a o socoti si intari."

Initial, pe locul unde se afla astazi Manastirea Barnova, domnitorul Ieremia Movila a ctitorit in jurul anului 1603 o bisericuta de lemn, avand hramul Sfantului Mare MucenicGheorghe.

Se crede ca pe locul actual al Manastirii Barnova ar fi existat anterior o alta biserica mai veche de lemn, de la domnitorul Stefan Tomsa al II-lea (1611-1615, 1621-1623), credinta bazata pe faptul ca biserica poseda un clopot din anul 1614, donatie a acestui voievod.

Clopotul din 1614 pastrat la Barnova si pus in legatura de vechimea bisericutei de lemn, fusese comandat de fapt de Stefan voda Tomsa, pentru bisericuta de la Poarta, zidita de el in turnul de la intrarea in Curtea Domneasca din Iasi (cu hramul Sfintei Treime).

Prima marturie despre Manastirea Barnova o avem de la cronicarul Miron Costin care a laudat osardia si stradania binecredinciosului voievod Miron Barnovschi-Movila de a ridica noi locasuri bisericesti.

O alta marturie este hrisovul domnesc scris la Iasi in Cancelaria domnitorului Miron Barnovschi in ziua de 11 noiembrie 1628: "Io Miron Barnovschi Voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Tarii Moldovei. Iata au venit inaintea domniei mele si inaintea tuturor boierilor domniei mele, mari si mici, sluga domniei mele, Dima calaras de Tarigrad, de buna voia lui, nesilit de nimeni, nici asuprit si au vandut dreapta sa ocina si vie, cu crame si cu gradini si cu ingradire si cu tot venitul. Aceea am vandut-o rugatorilor domniei mele, calugarilor de la Sfanta Manastire a domniei mele, nou zidita, care se cheama Barnova, unde este hramul Sfantului si slavitului mucenic Ioan cel Nou". S-a inscris in Iasi, in anul 7137 (1628), noiembrie, 11 zile. Insusi domnul a poruncit, Barnovschi Voievod".

In anul 1629, domnitorul Miron Barnovschi a fost mazilit si a fugit in Polonia, biserica nefiind inca terminata. Revenit la tron pentru o scurta perioada in anul 1633, Miron Voda a fost insa arestat si executat prin decapitare la Constantinopol la 2 iulie 1633.

In timpul detentiei, Miron Voda si-a redactat testamentul, in care arata ca "Sfanta Monastire Barnova, care este inceputa de noi vedem ca, dupa vremuri ce statura, ca alt nime nu va putea sa o savarseasca, numai putere domneasca. Pentru aceea de va alege Dumnezeu un domn crestin, ca acela sa savarseasca, Dumnezeu sa-i vie intr-ajutor. Monastirea cea de lemn ce s-au facut intaiu, sa aiba acesti boieri a o socoti si intari."

Al doilea hram al bisericii, Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul (29 august), trebuie pus in legatura cu sfarsitul tragic al lui Barnovschi, de la Istambul, satarul gadelui cazand pe grumazul frumosului voievod de la 2 iulie 1633.

Meritul construirii manastirii Barnova ii revine altui domn, Eustrasie Dabija, care si-a gasit aici si odihna de veci. O piatra de marmura frumos sculptata, cu inscriptie in limba slavona, a fost pusa peste mormant de catre vaduva sa, Doamna Ecaterina Dafina in 1666. Tot ea a acoperit, cu o piatra la fel de frumoasa, mormantul unicei lor fiice, domnita Maria, raposata la doar 15 ani( 1667).

In urma unei examinari atente a bisericii, s-a constatat ca aceasta a fost "deja pe de-a-ntregul boltita" inca din vremea lui Miron Barnovschi, voievodului Istrate Dabija neramanandu-i decat sa termine lucrarile, dupa cum o dovedesc elemente de alt stil existente tocmai la paramentul turlei.

Domnitorul Eustratie Dabija (1661-1665) are meritul de a indeplini prevederea din Testamentul lui Miron Barnovschi, preluand pe cheltuiala sa finalizarea construirii Manastirii Barnova si inzestrand-o cu odoare fara de pret, carti de cult, icoane si candele. Dabija Voda a murit in anul 7174 (1666), fiind inmormantat in biserica a carei constructie o finalizase.

Incepand cu anul 1662 Manastirea Barnova a fost inchinata pe rand Patriarhiei Ierusalimului, Muntelui Athos, Muntelui Sinai, Patriarhiei din Constantinopol siPatriarhiei din Alexandria, fiind administrata de catre calugarii greci pentru o perioada de 200 de ani.

In anul 1678, doamna Dafina Dabija a daruit Manastirii Barnova, unde era inmormantat sotul ei, mai multe sate lasate de acesta cu limba de moarte; documentul de danie precizeaza ca unele din aceste proprietati fusesera cumparate impreuna cu doamna Dafina.

In anul 1728, domnitorul Grigorie al II-lea Ghica se muta vremelnic impreuna cu toata curtea sa la Barnova, mai ales spre a se feri din calea epidemiei de friguri care a bantuit Iasul in vremea domniei sale.

La data de 15 septembrie 1863, domeniile si bunurile manastirii trec in proprietatea statului, in timp ce Palatul doamnei Dafina este transformat in scoala satului si casa parohiala. In doua perioade: 1908-1945 si 1950-1990, lacasul de cult a avut statut de parohie, iar intre anii 1945-1950 a fost manastire de maici.

In iulie 1991, dupa o perioada de parasire a manastirii in timpul regimului comunist, timp in care biserica si Palatul domnesc al doamnei Dafina au inceput sa se ruineze, traditia monastica a revenit la Barnova, mitropolitul Daniel Ciobotea al Moldovei si Bucovinei redandu-i statutul de manastire de calugari si acordand binecuvantare ieromonahului Calistrat Chifan de a se ocupa de reorganizarea manastirii.

Conceptia arhitectonica a Bisericii de la Barnova poate fi pusa in legatura cu primul sau hram Sfantul Gheorghe (23 aprilie), sfant militar, care este si patronul Mitropoliei Moldovei. Miron Barnovschi insusi avea formatie de ostean, inainte de domnie ca hatman, fiind conducatorul intregii armate moldovenesti.

Planul arhitectural al Manastirii Barnova este asemanator cu cel al Manastirii Dragomirna, ea facand parte din ansamblul marilor ctitorii arhitecturale din Moldova care sintetizeaza din acest punct de vedere elementele arhitecturale romanesti cu cele bizantine, transmise prin Tara Romaneasca.

Pentru prima data in Moldova, la bisericile lui Barnoschi-Voda apare turnul-clopotnita lipit de biserica, amplasat deasupra pridvorului. Acesta este un element de fortificatie, fiind prevazut cu metereze pentru tras cu pusca si cu o tainita in care puteau fi ascunse odoarele bisericii la vreme de primejdie.

In curtea Manastirii se afla Palatul Domnesc al doamnei Dafina, construit odata cu Manastirea, la care urmeaza sa se efectueze lucrari de restaurare. Zidurile sunt ruinate in prezent, in jurul carora schelele ridicate in urma cu ani au putrezit. De asemenea, mai exista in curtea Manastirii niste beciuri domnesti de demult.

In partea de nord a Manastirii, exista o iesire printr-un turn patrat, care da intr-o poiana. Pe lista monumentelor istorice din judetul Iasi figurau in anul 2004 Biserica"Sf. Gheorghe", zidul de incinta, chiliile, turnul de la poarta si ruinele din incinta.

Biserica Manastirii Barnova este impartita, conform traditiei bizantine, in pridvor, pronaos, naos si altar. Pridvorul este dreptunghiular, sprijinit in exterior, la colturi, de contraforturi masive.

In interior are o bolta cu doua calote, care sunt ornamentate dee jur imprejur de torsade timbrate cu scuturi mici. Pronaosul este asemanator cu cel al Manastirii Dragomirna, dar cu boltiri mai simple si lipsit de ornamentarea fastuoasa a ctitoriei lui Anastasie Crimca.

Intre pronaos si naos lipseste peretele despartitor, fiind inlocuit cu trei arcade si doi pilastri grosi, reprezentand una dintre caracteristicile arhitecturii bisericesti din secolul al XVII-lea din Moldova, prototipul acestei noi impartiri gasindu-se pentru prima data la Manastirea Galata.

Naosul prezinta particularitatea de a transmite greutatea turlei pe zidurile laterale prin arcuri transversale, intocmai ca la Manastirea Dragomirna. In schimb, lipsesc nervurile impodobite cu torsade, precum si arcaturile incrucisate ale boltii. O catapeteasma mare desparte naosul de altar. Biserica Manastirii Barnova nu este pictata.

In pronaos, in partea dreapta, langa peretele de sud si in peretele de sud, se afla doua pietre de mormant: a domnitorului Eustratie Dabija si a domnitei Maria, fiica lui Dabija.

Pe piatra de mormant, frumos sculptata in marmura, a domnitorului din anul 1666, este urmatoarea inscriptie in limba slavona: "Aceasta piatra au facut-o si infrumusetat-o Doamna Dafina Domnului sau, raposatul Io Dabija Voievod, Domnul Tarii Moldovei si s-au ingropat in ruga sa noua manastire ce se chiama Barnova in anul 7174, luna septembrie 11 zile, 2 ceasuri."

Cea de-a doua piatra de mormant este a domnitei Maria, unica fiica a lui Dabija Voda si a Doamnei Dafina, decedata in anul 1677 la varsta de 15 ani. In partea superioara a pietrii este incrustata stema Moldovei, capul de bour fiind incoronat si avand o stea in 8 colturi intre coarne, iar de o parte si de alta soarele si luna. In partea inferioara a pietrii se afla un ornament compozit de tip oriental, reprezentand 3 vase cu flori incadrate de 2 chiparosi.

Inscriptia in limba greaca (de fapt o veritabila tanguire) ocupa cea mai mare a pietrii, avand urmatorul text: "Mormantul acesta cuprinde pe Maria fiica vestitului Domn al Moldovei Dabija, singur al lui copil, si fara vreme au rapit-o in tinerete moartea, secerata fiind la varsta de 15 ani.

Putin a trait laolalta cu Gheorghe, om ales, din neamul domnesc al Rusetestilor si l-a lasat vaduv de trupul ei, iar sufletul ei a zburat spre nunta vesnica a cerestilor lacasuri. N-o plangeti pe ea repede stinsa ci mai curand fericiti-o (ca a scapat de sarcina) trecatoarei vieti."

De asemenea, tot in pronaos, dar in partea stanga, spre peretele nordic al bisericii, se mai gaseste o alta piatra de mormant, avand o inscriptie in limba slavona sapata intr-un chenar jur-imprejurul pietrei. In centrul pietrei sunt flori stilizate, iar la cele patru colturi cate o rozeta. Textul inscriptiei este urmatorul: Aceasta piatra au facut-o si infrumusetat-o pan Stefan ceasnic si cneaghina sa Agraina.





Poze cu Ruinele Mânăstiri Barnova 













Publicat de Colotin Sebastian:Monastery Bârnova-IASI