Monastery Humorul

Mânăstirea Humor

Documentar Video-1-Mânăstirea Humorul

Documentar Video-2-Mânăstirea Humor 

Turnul de aparare construit de Vasile Lupu

Poze vechi cu Mânăstirea Humor

In interiorul Mânăstiri Humorului 

Manastirea Humorul, Bucovina, Romania -ISTORIC-Mănăstirea Humor (denumită uneori și Mănăstirea Humorului) este o mănăstire ortodoxă din România, construită în anul 1530 în satul Mănăstirea Humorului din comuna omonimă (aflată în prezent în județul Suceava) de către marele logofăt Toader Bubuiog. Biserica mănăstirii are hramurile Adormirea Maicii Domnului (sărbătorit în fiecare an pe 15 august) și Sfântul Mucenic Gheorghe (sărbătorit la 23 aprilie).
Mănăstirea Humorului a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2004 la poziția 292, având codul de clasificare SV-II-a-A-05570. [1] Ansamblul mănăstiresc este format din patru obiective:
Biserica "Adormirea Maicii Domnului” și "Sf. Gheorghe" - construită în 1530 și având codul SV-II-m-A-05570.01
Ruinele caselor mănăstirești - datând din sec. XVI - XVIII și având codul SV-II-m-A-05570.02
Turnul clopotniță - datând din sec. XIX și având codul SV-II-m-A-05570.03
Turnul lui Vasile Lupu - construit în 1641 și având codul SV-II-m-A-05570.04
În anul 1993, Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) a inclus Biserica "Adormirea Maicii Domnului” și "Sf. Gheorghe" a Mănăstirii Humor, împreună cu alte 6 biserici din nordul Moldovei (Arbore, Pătrăuți, Moldovița, Probota, Suceava ("Sf. Ioan cel Nou") și Voroneț), pe lista patrimoniului cultural mondial, în grupul Bisericile pictate din nordul Moldovei.
Potrivit predaniilor din bătrâni, pe la începutul secolului al XV-lea, în perioada domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432), "panul Ivan vornicul care era la Humor" a înălțat o biserică de piatră pe malul unui pârâiaș, în apropiere de confluența acestuia cu Humorul. Aici exista un schit de călugări care avea anterior o biserică de lemn. În cursul secolului al XV-lea, în jurul bisericii noi s-a dezvoltat un așezământ monahal cunoscut ca Mănăstirea Humor. [2]
Printr-un uric din 13 aprilie 1415, domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a dăruit „mănăstirii panului Ivan vornic (...) care este la Humor” moșia Pârteștenilor care cuprindea Solonețul (actualul sat Pârteștii de Sus), adică „un sat la obârșia Solonțului, unde au fost Tatomir și Pârtea”, și Pârteștii de Jos, adică „seliștea Dioniș”. [3]
Domnitorii secolului al XV-lea au înzestrat mănăstirea cu obiecte prețioase și manuscrise. Dintre manuscrise, se mai păstrează și astăzi Tetraevangheliarul de la Humor, dăruit Mănăstirii Humor în anul 1473 de către Ștefan cel Mare. Pe acest manuscris se precizează că Ștefan cel Mare "a dat de s-a scris un Tetraevanghel cu mâna ierodiaconului Nicodim". Pe una din filele acestei cărți de cult se află o miniatură de o rară frumusețe care o înfățișează pe Maica Domnului cu pruncul Iisus. În partea de jos a miniaturii era pictat Ștefan cel Mare, în genunchi, oferindu-i Maicii Domnului, Tetraevangheliarul. Acesta este unul dintre primele portrete laice din Moldova. [4]
Acest tetraevanghel a fost descoperit prin 1881 de către episcopul cărturar Melchisedec Ștefănescu a dat peste Tetraevangheliarul de la Mănăstirea Humor, din anul 1473. În prezent, acest manuscris este păstrat în Muzeul Mănăstirii Putna. La 13 noiembrie 1881, episcopul își exprima opinia că miniatura de pe Tetraevangheliarul de la Humor este "adevăratul și autenticul portret al marelui Ștefan". [5] La început, această ipoteză a fost contestată de către membrii Academiei Române, unul dintre principalii contestatari fiind Bogdan Petriceicu Hasdeu. [6]
În primele decenii ale secolului al XVI-lea, biserica zidită de vornicul Ivan s-a prăbușit din cauze necunoscute. [2] Ruinele vechii mănăstiri se pot vedea și astăzi, la vreo 500 m de actuala biserică.
Ruinele bisericii Humorul Vechi au fost incluse pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2004 la poziția 291, având codul de clasificare SV-II-m-A-05569. [1] Pe aceastăp listă se precizează că ruinele se află la circa 100 m sud-vest de incinta actuală.
În anul 1530, la vreo 500 m mai spre nord-vest de ruinele vechii biserici, marele logofăt Toader Bubuiog a început construirea unei noi biserici de piatră. Ctitorul acestei biserici era un înalt demnitar politic, deținând dregătoriile de pârcălab de Roman (1516-1523) și mare logofăt al Moldovei (1525-1537). În perioada domniei lui Petru Rareș, el a îndeplinit misiuni diplomatice în Transilvania (1527), Turcia (1528) și Polonia (1532). A fost căsătorit cu Anastasia, fiica logofătului Ioan Tăutu (ctitorul Bisericii "Sf. Nicolae" din Bălinești)
serica "Adormirea Maicii Domnului” este construită în plan triconc, cu abside laterale, dar fără turle. Construită în stilul moldovenesc cristalizat în ultimul deceniu al domniei lui Ștefan cel Mare (1457-1504), această biserică prezintă o serie de trăsături distinctive care o deosebesc de bisericile ștefaniene. Este vorba de lipsa turlei de deasupra naosului, precum și de prezența pentru prima dată, în arhitectura moldovenească, a unui pridvor deschis (în locul obișnuitului pridvor închis) și a tainiței, încăpere nouă suprapusă încăperii mormintelor. [13]
Soclul bisericii este din bucăți mari de piatră cioplită. Cele trei abside sunt decorate cu firide alungite, iar sub cornișă se află un rând de ocnițe mici. Acoperișul este înalt, cu rupere în pantă, se prelungește deasupra absidelor și formează o streașină largă, specifică zonei din preajma munților. [8] El este învelit cu șiță de brad. Interiorul bisericii este luminat prin șase ferestre: câte una pe fațadele laterale ale pronaosului, una pe peretele sudic al încăperii mormintelor, câte una în axul absidelor laterale ale naosului și încă una în axul absidei altarului.
Interiorul bisericii este compartimentat în cinci încăperi: pridvorul deschis, pronaosul, încăperea mormintelor (gropnița), naosul și altarul. Pridvorul deschis are patru arcade mari terminate în arc frânt, care se înalță până sub șirul de ocnițe. Dintre cele patru arcade, două se află pe fațada vestică și au parapete înalte de zidărie și câte una se află pe fațadele laterale. Arcadele sunt separate de stâlpi pătrați, groși cât zidul bisericii. [7] Spațiul interior al pridvorului este împărțit în două de un arc dublou median. Din pridvor se intră în pronaos printr-un portal cu ancadrament cu muluri în stil gotic, care se termină în arc frânt. La partea superioară a pronaosului se află o cupolă sprijinită pe arcuri. Între pronaos și încăperea mormintelor, precum și între încăperea mormintelor și naos, se află câte un perete de zidărie străpuns de o deschidere încadrată de baghete încrucișate. Încăperea mormintelor are o boltă semicilindrică, iar naosul are o calotă sferică sprijinită pe un sistem de arcuri în stil moldovenesc. În peretele nord-vestic al încăperii mormintelor se află o ușă către o scară care duce într-o încăpere secretă, numită tainiță, unde se ascundea tezaurul bisericii în caz de primejdie. Între naos și altar se află o catapeteasmă veche, din lemn. În părțile laterale ale altarului sunt înscrise în grosimea zidului cele două nișe tradiționale: proscomidiarul și diaconiconul. [13]
Ancadramentele ușilor și ferestrelor sunt de factură gotică. Portalul de intrare în biserică are un ancadrament cu muluri terminat în arc frânt. Cele două ferestre din pereții pronaosului au ancadramente terminate în arc frânt, fiind împărțite în spații distincte bogat decorate la partea superioară. Deschiderile de trecere din pronaos în încăperea mormintelor și din încăperea mormintelor în naos au ancadramente cu baghete încrucișate, la fel ca și ferestrele dreptunghiulare din încăperea mormintelor, naos și altarIconografie

Tabloul votiv în care este reprezentată familia domnească a lui Petru Rareş
Biserica Mănăstirii Humor a fost împodobită peste tot, în exterior și în interior, cu picturi în frescă, ca și bisericile Voroneț, Moldovița, Arbore și Sucevița. Ceea ce caracterizează în plus întreaga pictură de la Humor este unitatea de tonalitate cromatică, datorată predominanței diferitelor nuanțe de roșu, culoare specifică acestei biserici.
Din cauza intemperiilor, pictura exterioară a fost deteriorată parțial. Pictura de pe peretele nordic este cel mai afectat, din ansamblul iconografic putându-se distinge doar fragmente din Acatistul Sf. Mucenic Gheorghe, din Arborele lui Iesei, două coloane de filozofi și chipul starețului Paisie. [13] Pe peretele de vest este reprezentată Judecata de Apoi.
Picturile de pe fațada sudică și de pe abside sunt mai bine păstrate. Printre scenele reprezentate sunt cele 24 de scene ale Imnului Acatist al Bunei Vestiri, Soborul Fecioarei, Asediul Constantinopolului de către perși în anul 625 (în cele trei scene perșii sunt înlocuiți de turci), Rugul în flăcări, Viața Sfântului Nicolae (în 15 scene), precum și Parabola Fiului Risipitor. Într-una din scenele din Asediul Constantinopolului este pictat un călăreț care aruncă o lance spre unul dintre conducătorii armatei otomane. Zugravul Toma din Suceava i-a împrumutat chipul său acelui călăreț. [14] Pe abside sunt pictați heruvimi, serafimi, îngeri, profeți, apostoli, ierarhi și cuvioși
Turnul lui Vasile Lupu

Turnul construit în timpul domniei lui Vasile Lupu (în 1641)

În anul 1641, domnitorul Vasile Lupu a împrejmuit biserica cu ziduri de piatră și a construit un turn masiv. Pe clădirea turnului se afla încastrată următoarea pisanie: "Acest turn l-a zidit și împodobit evlaviosul și de Hristos iubitorul domn Io Vasile Voievod, din mila lui Dumnezeu stăpân și domn al întregii țări în anul 7149" (1641). [9]
Turnul se află la nord-est de clădirea bisericii și făcea parte inițial din zidul de incintă al mănăstirii. În prezent, se mai observă doar câteva ruine din acest zid (pe laturile de vest și de est ale turnului). Clădirea turnului este sprijinită pe laturile de nord și de vest de două contraforturi înalte.
Turnul are un plan pătrat cu latura de 8 m, un parter și trei etaje. Încăperile au bolți semicilindrice așezate alternativ pe direcții opuse (nord-sud, vest-est, nord-sud și vest-est). În încăperea de la parter se intră pe o ușă dispusă pe latura de sud. La primul etaj se ajunge de pe o scară exterioară cu trepte de lemn, susținute de console încadrate în zidărie. Scare se află pe latura de est și duce către o intrare aflată tot pe latura sudică. De la primul etaj se urcă la etajele superioare pe scări cu trepte de piatră înguste, cuprinse în grosimea zidăriei. Încăperile de la etaj sunt luminate prin ferestre mici cu cadre de piatră. La ultimul etaj se află un balcon de lemn așezat pe grinzi puternice sprijinite pe console de lemn. Acoperișul turnului este înalt și în patru ape, cu o rupere în pantă foarte pronunțată. El are învelitoare din șiță și se prelungește peste galeriile balconului. [9]
Turnul avea un rol defensiv, în încăperile de la etaj putându-se refugia apărătorii complexului, împreună cu odoarele de preț ale mănăstirii. Scara care ducea la etaj putea fi distrusă pentru a-i împiedica pe invadatori să pătrundă în acele încăperi.
Turnul lui Vasile Lupu a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2004 la poziția 296.
Publicat de :Colotin Sebastian/Monastey Humorul