Monastery Râmeț

Mânăstirea Râmeț

Documentar Video-1-Mânăstirea Râmeț:

VIDEO-2

                                          

VIDEO-3

ISTORIC-Hram: ”Izvorul Tamaduirii”, ”Nasterea Maicii Domnului” si ”Sf. Nicolae”, la biserica de parohie (Valea Manastirii), si ”Adormirea Maicii Domnului” si ”Sfintii Apostoli Petru si Pavel”,la biserica noua.

Adresa: com. Ramet, jud. Alba

Dupa traditie, este ctitoria calugarilor Ghenadie si Romulus, din anul 1214.

Biserica veche are mai multe straturi de pictura: primul strat dateaza din anul 1300, iar al doilea din 1310; aceste straturi au fost identificate, dupa pigmentii din pictura, de catre pictorul C. Boambes, intre anii 1987-1988. Al treilea strat se afla pe arcada dintre naos si pronaos, cu text din anul 1377, stratul al patrulea dateaza din anul 1450, al cincilea - din anul 1600, al saselea - din 1741 si al saptelea - din anul 1809.

Manastirea a fost parasita timp de 100 de ani.

La 20 august 1762, asezamantul a fost lovit de Bukow cu tunurile, manastirea fiind cel mai puternic centru ortodox din Transilvania. Refacuta in anii urmatori, manastirea a fost din nou distrusa de armata imperiala habsburgica, la 23 decembrie 1785.

In 1826 asezamantul a fost transformat in biserica de mir si re-devine manastire in 1932, prin stradaniile calugarului Evloghie Ota.

In 1955, asezamantul este transformat in manastire de maici, dar in 1960 este desfiintat si devine cabana turistica.

In anul 1968, ieromonahul Dometie Manolache si o parte dintre fostele maici care lucrau la o sectie de covoare din Aiud reusesc sa reintre in fosta manastire, transferand aici sectia de covoare. In 1982, manastirea este din nou autorizata sa functioneze. Pentru a recastiga cladirile manastirii, maicile si ieromonahul Dometie construiesc o cabana turistica in afara manastirii, pe care o predau statului. Din 1982, a inceput zidirea bisericii noi, terminata si sfintita la 30 iunie 1992. La aceeasi data a fost canonizat Sfantul Ghelasie, fost egumen al manastirii si arhiepiscop al Transilvaniei in cea de-a doua jumatate a secolului al XIV-lea (atestat in anul 1377, de pictura bisericii vechi).

Biserica veche a fost restaurata intre anii 1987-1989. A fost renovata staretia, iar cladirile din fata bisericii noi au fost transformate in chilii. S-a construit trapeza. Manastirea are un muzeu in care se afla o colectie de carte veche, icoane pe lemn si pe sticla, obiecte etnografice din zona si obiecte de cult.(Arhiepiscopia Ortodoxa Romana Alba Iulia)

Biserica Sfintii Apostoli Petru si Pavel

Dezvoltarea manastirii, nevoia credinciosilor din intrega tara de a veni la slujbele sale, de a se marturisi si de a se ruga aici, au impus construirea unei noi biserici, corespunzatoare.

In ziua de 29 iunie 1982, Episcopul Emilian Birdas a savarsit parastasul de 7 ani a Parintelui Dometrie, a fost duhovnic al manastirii si totodata a sfintit piatra de temeliea noii biserici, cu un sobor de preoti si un numar mare de credinciosi.

Prea Sfintitul Episcop a spus cu acel prilej : ”Cele doua biserici de la Ramet vor grai peste ani si veacuri de credinta poporului roman nascut crestin, despre iubirea de neam si glie stramoseasca a fiilor lor, de unitatea tuturor in duhul dragostei crestine”. Zidirea bisericii a durat pana in anul 1986. In anul 1987 s-a inceput lucrarea depictare a bisericii. Lucrarea a fost condusa de maestrul (pictor) Grigore Popescu de la Bucuresti.  

Planurile de arhitectura si conducerea lucrarilor de constructie sunt opera regretatului preot inginer Grecea Ioan de la Arhiepiscopia Ortodoxa a Clujului. De fapt, asa cum spunea maica Stareta Ierusalima, la sfintirea bisericii : ”Biserica noua este ctitoria intregii Romanii. Ne-au ajutat credinciosii din Moldova, Tara Romaneasca, iar ardelenii nostri n-au pregetat zi si noapte sa ne sprijine, sa ne ajute si sa ne incurajeze. Parintii duhovnici si intregul sobor au fost impreuna cu mine la marile incercari prin care am trecut si, cand aripile mele slabeau, se ridicau pentru a nu ma prabusi in deznadejde si descurajare.”

Tarnosirea acestui sfant locas s-a oficiat de Prea Fericitul Patriarh Teoctist, insotit de mitropoliti si episcopi, membri ai Sfantului Sinod, la 29 iunie 1992. A fost un moment binecuvantat, cu o tripla semnificatie: sfintirea Bisericii noi, aducerea unei parti din lemnul Sfintei cruci de catre un grup de calugari greci in frunte cu P.C. Parinte Iosif - Staretul Sfintei Manastiri Xeropotamu, si canonizarea Sfantului Ierarh Ghelasie.

Biserica, cu fundatie din beton simplu si armat, cu ziduri din caramida, cu bolti din beton armat, are o suprafata construita de 2655 mp.

Arhitectura, de traditie bizantina cu impartire interioara a spatiului, este de plan tricone cu turla pe naos si cuprinde de la vest spre est : un pridvor deschis, un pridvor inchis, pronaosul, naosul cu abside laterale si turla centrala si altarul incadrat de proscomidie si diaconicon.

Fatadele au la baza un postament de piatra fatuita, iar zidurile de deasupra sunt impartite in doua registre, de inaltimi inegale, de un brau, format de un tor sub forma unei funii impletite incadrat de doua siruri de dinti de fierastrau. Registrul inferior, foarte inalt, e decorat cu firide inalte, cu deschiderea partii superioare in acolada poliloba ; in interiorul firidelor sunt amplasate si ferestrele.

Registrul superior, mai scund, este decorat cu un sir de ocnite, pictate in interior, deasupra lor fiind cornisa bisericii, formata dintr-un sir de denticuli si patru siruri de dinti de fierastrau.

Arcadramentele usilor sunt de piatra cioplita, decorate cu motive vegetale, o interpretare moderna a motivelor postbrancovenesti. Stalpii pridvorului deschis au capitele compozite (o combinatie moderna de volute ionice si frunze corintice, pecetluite de simbolul Sfintei Cruci), cioplite de asemenea in piatra.

Acoperisul, cu invelitori separate pentru diferitele incaperi interioare si poala mult evazata, este propriu bisericilor din Moldova, ca si sirul de ocnite din registrul superior al fatadelor, in timp ce pridvorul deschis si impartirea fatadelor in doua registre de catre un brau median se intalneste la bisericile din Tara Romaneasca.

Pictura bisericii

In axul bisericii, la rasarit (axul absidei altarului) este reprezentat Iisus Hristos, incadrat in urmatoarele ocnite de Maica Domnului si de Ioan Botezatorul, dupa care urmeaza, de la est catre vest, arhangheli, prooroci, tinand in maini rotulusuri cu inscriptii, apostoli, sfinti ierarhi, sfinti militari, sfinti mucenici si sfinti mucenite, ca un fel de ”Mare Deisis” (Deisi = Rugaciune). Ultimii reprezentanti in ocnitele de la sud si nord, catre vest sunt sibile si intelepti ai antichitatii (fara aureole).

Pe mijlocul fatadei vestice apar cele doua hramuri ale bisericii :”Adormirea Maicii Domnului”, incadrata de ”Sfintii Apostoli Petru si Pavel”. La mijlocul fatadei de sud, sirul sfintilor este intrerupt de reprezentarea ”Acoperamantului Maicii Domnului”.

In planul iconografic, in abisa Sfantului Altar, in conca este pictata Maica Domnului cu pruncul, pe tron (Platytera) incadrata de Sfintii Apostoli Petru si Pavel si de Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil ; alaturi de bolta ”Cel vechi de Zile”. Tot in sfantul Altar, s-au pictat scenele: ”Spalarea picioarelor” simbol al umilintei crestine, ”Cina cea de taina”, ”Impartasirea Apostolilor”, in care se incorporeaza simbolul jertfei si tainamisiunii apostolice.

In proscomidie (incaperea din stanga altarului) unde se pregatesc Sfintele Daruri(painea si vinul) cele mai importante reprezentari sunt cea a lui ”Iisus Arhiereu” si ”Iisus in mormant” sau ”Iisus Imparatul Slavei”.

In diaconicon (incaperea din dreapta altarului) unde se pastreaza vesmintele liturgice, apare pe bolta ”Iisus Emanuel” promis poporului ales in Vechiul Testament, inconjurat de o serie de scene pictate pe pereti, tot vechitestamentare, care prefigureaza coborarea Fiului lui Dumnezeu pe pamant si jertfa sa pentru mantuirea neamului omenesc. 

Naosul este separat de pronaos doar printr-un arc care ingaduie privitorului sa vada, aproape in intregime, chiar de la intrare, maretia artistica a interiorului bisericii. Tema iconografica centrala este ierarhia celesta: in calota turlei se afla chipul lui Iisus Hristos, ca Pantocrator, inconjurat de serafimi, o adevarata garda inaripata, simbol al luptei impotriva raului si necredintei. Pe peretii laterali, pictura este dispusa in trei registre, incepand de sus, cu cetele ingeresti, ceata proorocilor si ceata apostolilor. Pe pandantivii ce sprijina turla, sunt pictati cei patru evanghelisti. In absidele laterale, sunt reprezentate mari momente din viata Mantuitorului : ”Nasterea Domnului”, ”Intampinarea Domnului”, ”Iisus in templu”, ”Invierea Domnului”, ”Coborarea de pe cruce”, ”Punerea in mormant”. Urmatorul registru, mai jos, cuprinde Deisis (Mantuitorul, Maica Domnului si Sfantul Ioan Botezatorul), sfinti militari.

Pe plafonul din pronaos este pictata Maica Domnului Oranta -rugatoare, cu bratele ridicate si cu imaginea pruncului in medalion, pe piept, iar pe pandativi apar sfinti melozi. Un loc important, din pronaos, il ocupa scena Adormirea Maicii Domnului, cel de al doilea hram al manastirii. Celelalte scene, de pe peretii laterali, cuprind : Rastignirea Mantuitorului, Schimbarea la Fata, Invierea lui Lazar, Mantuitorul dinGradina Ghetsimani. Pe peretele de vest, fata in fata cu sfantul altar, in registru mediu, apar sfintii romani.

In pridvorul inchis sunt pictate scene din viata Sfantului Ierarh Ghelasie, astfel : ”Sf. Ghelasie scotand apa din piatra, la Hopagi”, ”Mihu Zugravul, de la Crisul Alb, picteaza Manastirea Ramet”, ”Mantuitorul, pe scaunul de judecata”, iar, in genunchi, la picioarele Sale, sta Sf. Ghelasie. De-a dreapta si de-a stanga Mantuitorului, se afla Sf.Apostoli Petru si Pavel.

Iconostasul, stranile si intregul mobilier din biserica sunt sculptate in lemn de stejar, opera realizata, cu multa migala si arta, de catre sculptorul Remus Dragomir. Icoanele, din lemn de tei, in tempera, poleite cu foita de aur, sunt pictate tot de maestrul Popescu Grigore.

Frumusetea si valoarea bisericii o dau elementele arhitectonice din exterior si din interior, precum si pictura, cu un colorit sobru si luminos. Totul creeaza in sfantul locas o atmosfera de evlavie, meditatie si rugaciune.  

Publicat de :Colotin Sebastian-Monastery Râmeț 

Monastery Galata-IASI

Mânăstirea Galata

Documentar Video-Mânăstirea Galata IAȘI

Hram: inaltarea Domnului, Sfantul Apostol lacov (paraclis)

Acces: din centru spre sud pe str. Nicolina, dreapta pe Sos. lasi-Voinesti

ISTORIC:Manastirea Galata, cu hramul Inaltarea Domnului si Sfantul Apostol Iacob, este o manastire ortodoxa cu obste de maici. Biserica Manastirii Galata a servit ca model pentru Biserica Aroneanu (1594), Manastirea Dragomirna (1608-1609) si Manastirea Trei Ierarhi 1639).

Manastirea este situata in sud-vestul orasului Iasi, strada Manastirii nr. 4, pe dealul Galata aflat la altitudinea de 100 de metri. Dealul are forma unui platou care se ridica in panta lina spre sud-vest, atingand, in zona numita Miroslava, 186 de metri. Partea dinspre nord este abrupta si domina sesul larg al Bahlui-ului.

Spre est este despartit de dealul Cetatuia prin paraul Nicolina, care-si varsa apele in Bahlui chiar in dreptul manastirii. Din dealul manastirii este o larga perspectiva cu posibilitati de observatie asupra drumului vechi din lungul vaii Bahlui-ului, precum si al orasului Iasi. Acesta este faptul care l-a determinat pe ctitor sa aleaga locul pentru o manastire fortificata.

In ceea ce priveste numele - "Galata" -, unii istorici cred ca acesta vine de la numele cartierului Galata din Constantinopol. Numele provine de la un un cuvant de origine turceasca care tradus in romana inseamna "poarta".

Ctitorul ei, Domnul Petru Schiopul, ii da numele dupa cartierul sinonim din Constantinopol unde rezidau domnii moldoveni atunci cand mergeau la Poarta sa primeasca firmanul de domnie.

Bisericii Galata ii sunt caracteristice elemente arhitectonice care nu se mai intalnesc in Moldova pana atunci: inlocuirea peretelui dintre gropnita si naos cu trei arcade sustinute de coloane, aparitia turlei secundare peste pronaos, braul median care imparte fatada in doua parti egale, iluminarea absidelor cu trei ferestre s.a.

Manastirea Galata - scurt istoric

In prima sa domnie, intre anii 1574-1579, domnul Moldovei Petru Schiopul, construieste o biserica la poalele dealului Galata, cunoscuta ca "Galata din vale","Galata de jos", sau "Galata de sub deal". Aceasta biserica a cazut la terminarea zugravirii ei din cauza unei alunecari de teren. Precum spune cronicarul Nicolae Costin, "fara zabava s-au risipit".

De la biserica "din vale" a ramas clopotul care poarta inscriptia 7087 (1579) luna lui martie 25. Acesta are o forma frumoasa si este decorat in trei registre, al treilea avand un desen cu capete de bour. Clopotul se pastreaza si azi in curtea actualei manastiri"Galata din deal".

Suparat de daramarea acesteia, Voda a solicitat mesteri din Muntenia, care impreuna cu cei moldoveni au gandit si, in 1582, au inceput lucrarile inaltand biserica de pe deal. Esecul ctitoriei din vale i-a determinat pe mesteri sa consolideze temeinic zidirea prin construirea unui zid masiv, puternic infipt in pamant in fata altarului si inca doua consolidari in dreptul absidelor naosului.

Aceste intarituri, cat si faptul ca biserica a fost construita din caramida si piatra cioplita, si sprijinita pe contraforturi, au facut ca zidirea sa razbeasca prin veacuri zguduita de cutremure si arsa de incendii.

"Galata din deal" a fost construita tot de Petru Schiopul, in a doua sa domnie, in anul 1582, dupa lupta de la Bogdanesti. Biserica s-a terminat si s-a sfintit in anul 1584. Ctitoria a fost construita ca o cetate, fiind inconjurata de un zid puternic din piatra, care impreuna cu turnul clopotinta, prin pozitia sa strategica a asigurat un loc de refugiu pentru domn si familia sa. Pentru aceasta a construit si Casa Domneasca.

Odata cu biserica a fost construit si corpul de chilii pentru adapostirea calugarilor, staretia ca locuinta pentru staret, trapeza, bucataria si arhondaricul pentru cazarea oaspetilor. Inca de la inceput Petru Schiopul a daruit manastirii valoroase odoare, obiecte de cult, vestminte si a inzestrat-o cu sate si domenii.

Primul egumen al manastirii a fost Anastasie, care apare in hrisovul din 28 ianuarie 1588, prin care domnul Moldovei da slobozenie Manastirii Galata ca satul Vorovesti sa plateasca 50 de aspri manastirii, scutind-o in schimb sa mai lucreze pentru domnie. Se pare ca Anastasie a participat la cununia, savarsita in taina, a lui Petru Schiopul cu Irina Botezat, mama fiului sau Stefan, la 17 ianuarie 1591.

Mai apare in documentele vremii egumenul Paisie, care dupa moartea lui Teofan,patriarhul Ierusalimului, a fost ales ca patriarh in locul acestuia. Ceremonia sfintirii lui s-a facut la 23 martie 1645 la Manastirea Sfintii Trei Ierarhi.

Un alt egumen care s-a remarcat a fost Nectarie, care pe la 1735 s-a straduit sa stranga bani din mila, pentru refacerea zidurilor inconjuratoare. Printre calugarii renumiti ai Galatei a fost si Gherasim, croitor de vesminte preotesti, odajdii si pictor de icoane.

Locuinta domneasca unde domnul isi petrecea timpul liber sau in care se adapostea familia domneasca in timpul epidemiilor, al razboaielor si rascoalelor, a fost marita probabil in anii 1728 si 1733 de catre Grigore al II-lea Matei Ghica.

Dupa anul 1735 au fost refacute si zidurile din incinta, astazi fiind fara turnurile de aparare. Incendiul din 19 octombrie 1762 a distrus iconostasul, mobilierul si obiectele de cult. Acestea au fost refacute, iar domnitorul Grigore Caliman a dotat biserica cu carti, vesminte si obiecte de cult care au disparut cu timpul.

La 23 iulie 1765, domnitorul Grigore Alexandru Ghica a poruncit egumenului Galatei sa darame din temelie vechile case domnesti aflate in stadiu avansat de degradare. In anul 1799 domnitorul Constantin Ipsilanti a construit la Galata curti cu doua randuri de case si palatul care servea ca loc de petrecere a verii pentru domnitor si boierii sai. Si ca sa scurteze drumul spre palat a construit un pod de lemn peste Bahlui.

Incendiul din anul 1814 a distrus iarasi casele domnesti, pana in anul 1874 ramanand numai bucati de zidarie. Palatul a fost refacut de Ruxandra, sora lui Mihail Sturdza, adaugand si mai multe case mici, dar frumoase, in care a locuit pana lasfarsitul vietii. In timpul revolutiei de la 1821, generalul Alexandru Ipsilanti, conducatorul Eteriei, a avut o vreme cartierul general in Manastirea Galata.

O data cu decaderea manastirii, palatul si cladirile ei au fost folosite ca inchisoare militara pana in anul 1923. Decaderea, atat materiala cat si a vietii calugaresti, a inceput dupa anul 1618, cand Radu Mihnea a inchinat-o Sfantului Mormant de la Ierusalim, egumenii si calugarii fiind dupa aceasta data grecii, care la plecare au luat cu ei manuscrise si odoare aducand-o in stare de saracie.

Pentru slujirea in manastire si tinerea legaturii cu populatia satelor, calugarul Macarie, cu prilejul unui sfat tinut in manastire, a propus episcopului ca singurul moldovean din manastire, dascalul Dimitrache, sa fie hirotonit preot, cunoscand perfect slujbele bisericesti. El a slujit impreuna cu fiul sau, pana in 1800, cand a decedat la varsta 80 de ani.

Toti preotii au apartinut aceleasi familii (din tata in fiu), pana in anul 1864, cand Popa Gheorghe, neavand un fiu, l-a lasat urmas pe ginerele lui, Popa Costache, care moare in 1893, la varsta 63 de ani. A urmat parintele Constantin Gauca, acesta remarcandu-se prin deosebita eruditie si grija pentru buna pastrare a manastirii si patrimoniului ei.

Intre anii 1914 si 1957 parintele Fabian Botnarescu, fratele poetului Samson Botnarescu, este strajerul bisericii Manastirii Galata; sunt timpurile grele ale primului razboi mondial, ale cutremurului din 1940 si ale celui de al II-lea Razboi Mondial cand biserica sufera mult, fiind in zona operatiilor militare.

Pana in anul 1944 au avut loc prefaceri cu multe degradari ale fondului construit. Dupa anul 1944, cladirile ce-au mai ramas in incinta manastirii au fost destinate ca locuinte. Intre anii 1961 si 1971 s-au intreprins mari lucrari de renovare a constructiei si restaurarea picturii. Marele cutremur de la 4 martie 1977 a pricinuit alte stricaciuni manastirii, fiind necesare noi lucrari de reparatie.

La inceput, manastirea a fost resedinta domneasca. In anul 1865, in incinta manastirii a functionat o scoala de sericicultura, condusa de M. Viltimescu, in 1863 a devenit inchisoare militara iar dupa anul 1990 a devenit manastire de calugarite. In perioada comunista a fost o simpla biserica de mir.

Dupa anul 1990, cu binecuvantarea I.P.S. Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, Galata a devenit manastire de calugarite. Maicile si surorile de aici se ocupa cu confectionarea vesmintelor liturgice si cu arta broderiei. Atelierul de croitorie bisericeasca de la Galata este apreciat nu numai in Iasi, ci in toata Moldova.

Manastirea Galata - arhitectura ansamblului monahal

Manastirea Galata este o constructie din piatra si caramida asezate alternativ. Zidurile ei se inalta pe un solid fundament de piatra. Soclul este inalt, in mod deosebit in zona altarului si naosului, datorita diferentei de nivel a terenului in panta.

Planul bisericii este trilobat, avand interiorul impartit in altar, naos, gropnita si pridvor. Altarul are absida boltita semisferic. Deasupra mesei altarului se gaseste un baldachin de lemn sprijinit pe mici coloane impodobite cu ornamente asemanatoare florilor de crin. Tronul Domnesc era aurit si avea deasupra o cupola cu cruce si vulturul bicefal. Ctapeteasma, din zid, este pictata de Vasile Dubrovschi.

Naosul, cu absidele rotunjite si discret conturate, are deasupra o turla zvelta inaltata pe doua baze: una patrata, alta stelata si cu corpul poligonal. In ocnitele de pe cele douasprezece laturi ale bazei stelate, sunt montate discuri ceramice smaltuite de culoare verde. Naosul este luminat de doua grupuri a cate trei ferestre.

La Biserica Galata, pentru prima data, zidul despartitor dintre naos si gropnita a fost inlocuit cu arcade sprijinite pe coloane. Biserica Manastirii Galata preia sistemul moldovenesc al arcelor diagonale, bazele stelare si, mai cu seama, cresterea gradata si avantata a siluetelor.

Zidul dintre naos si gropnita a fost inlocuit prin trei arcade sprijinite pe doua coloane - astfel s-a marit spatiul interior. Cu prilejul sapaturilor arheologice din anul 1963, in gropnita au fost descoperite trei morminte: al Mariei Amirali, prima sotie a lui Petru Schiopul, al fiicei sale, Despina, si al fiului sau, Vlad.

Lespedea funerara de pe mormantul Despinei are urmatoarea inscriptie in limba slavona: "Aceasta groapa a facut-o si infrumusetat-o Io Petru Voievod fiicei sale Despina care s-a stramutat de vesnicile lacasuri in luna mai 15 zile si s-a nascut in anul 7096 (1588)".

In mormant, printre obiectele de podoaba, au fost gasite doua bratari, doi cercei, sase nasturi si un inel-sigelar care are gravat, in limba slavona, textul: "Maria Doamna lui Io Petru Voievod".

Pronaosul este separat de gropnita printr-un zid strapuns de o usa. Deasupra lui se afla a doua turla a bisericii, avand aceeasi forma cu cea din naos, dar ceva mai ingusta. Pridvorul a avut doua intrari, prin nord si prin sud, dar in prezent usa din nord este zidita cu caramida.

Intrarea din pridvor in pronaos se face printr-un portal inalt in arc frant si are chenar de piatra cioplita cu patru profile gotice. Latura de vest a pridvorului a avut initial trei deschideri terminate in arc frant, reduse in timp la proportiile unor ferestre obisnuite prin construirea de parapeti.

Biserica este luminata de 22 de ferestre mici cu chenare dreptunghiulare. Peretii exteriori sunt netencuiti, cu piatra cioplita alternata de cate trei randuri de caramizi, procedeu de traditie bizantina.

Fatada este impartita in doua registre de braul torsada median, format din elemente decorative inelare dispuse intre doua randuri de caramizi profilate in dinti de ferestrau. Registrul din partea superioara (deasupra braului) este impartit inegal, formand sub streasina un rand de ocnite mai mici. in registrul inferior este un singur rand de firide, de la soclu pana la brau. Se observa asimetria firidelor din cele doua registre.

In dreptul altarului si zidurilor transversale sunt amplasate noua contraforturi din piatra, alcatuite in trepte ce se inalta pana la jumatatea zidului. Fatada lor este din piatra alternata cu siruri de caramizi.

Acoperisul, initial cu panta redusa generalizata, a fost inlocuit la restaurarea constructiei cu un acoperis avand panta mai inalta si o structura distincta in zona pridvorului si absidelor laterale; s-a reconstruit totodata cornisa din caramizi zimtate.

Turnul clopotnita a fost construit de domnitorul Petru Schiopul in perioada anilor 1582-1591, cand au fost construite si chiliile, trapeza, casa egumenului. Zidul de incinta, a fost refacut de la brau in sus in timpul domniei lui Mihail Sturdza (1834-1849 si 1849-1853), cand s-a executat decorul cu chenar si stema tarii amplasata deaupra intrarii.

Cu prilejul lucrarilor de restaurare din anii 1961-1971 s-a facut consolidarea turnului, s-a refacut acoperisul si s-a curatat paramentul. Dupa cutremurul din data de 4 martie 1977 manastirii i s-au facut noi lucrari de consolidare.

Manastirea Galata - pictura bisericii

La origine, biserica Manastirii Galata a avut fresce exterioare care au fost ruinate de timp. Fragmentele de fresca descoperite cu prilejul restaurarii bisericii au dovedit ca la repictarea locasului, in secolul al XIX-lea, zugravii au incercat sa imite pictura initiala, fara insa a reusi sa o si egaleze calitativ.

Manastirea nu a fost niciodata imbracata total cu pictura pe interior. Asa cum arata Paul de Alep in insemnarile sale, Petru Schiopul, pana sa se exileze in Tirol la anul 1591, a reusit sa realizeze pictura numai pe altar, naos si o parte din pridvor.

Pictura originala, executata in fresca, s-a degradat in timp si in special din pricina incendiului din anul 1762. Aceasta a fost refacuta de urmasi in etape succesive, partial sau in totalitate.

In anul 1811 zugravul Vasile Dubrovschi a repictat in ulei catapeteasma, o parte din naos si pronaos, pridvorul, strana arhiereasca si cateva icoane. Dar si aceasta a fost refacuta la mijlocul secolului al XIX-lea in cadrul lucrarilor de restaurare intreprinse de domnitorul Mihail Sturdza. Pentru a sugera datina si pitorescul pe care le-a avut initial interiorul bisericii, in tipul lucrarilor de restaurare din 1967 s-au indepartat repictarile din secolul trecut.

Paul de Alep admira pictura al fresco, remarcand in special portretele lui Petru Schiopul, al sotiei si cel al fiicei Domnitorului. Tabloul votiv, pictat pe peretele nordic al naosului, are o deosebita valoare artistica.

Impresioneaza gama cromatica, cu tonuri calde de ocru, rosu si gri puse in lumina prin asocieri valorice cu umbra naturala si negru. Tabloul il reprezinta pe domnitor, cu sotia sa, Maria, si fiica sa, Maria, intr-o atitudine solemna, purtand coroane princiare pe cap.

La restaurarea din secolul trecut a fost montat peste tablou un amvon care a distrus pictura, afectand zona cu ingeri si imaginea Fecioarei Maria. In naos mai sunt pictate scenele "Sfanta Treime", un sobor de ingeri si "Liturghia cereasca", iar in pridvor, in stanga usii de la intrarea in pronaos, este Sfantul Arhanghel Mihail. Deasupra aceleasi usi este reprezentata "Fecioara cu Pruncul".

Si in paraclisul aflat in casa domneasca mai exista o parte a picturii vechi. Astfel, la usa de la intrare, in adancimea zidului, este pictat Sfantul Iacov, ocrotitorul acestui sfant locas. Stratul de pictura original a fost scos la iveala dupa indepartarea picturii in ulei. Aceasta descoperire duce la concluzia ca paraclisul a fost pictat in fresca in aceeasi perioada in care s-a pictat biserica mare.

Manastirea Galata - Casa Domneasca

Colectia manastirii se pastreaza in Casa Domneasca. Aceasta cuprinde obiecte vechi de cult, copii fotografice ale documentelor referitoare la trecutul ei istoric, stampe vechi, portrete ale familiei ctitorului si ale domnilor Moldovei care au avut legaturi cu manastirea, fotografii ale mitropolitilor Anastasie Crimca, Dosoftei,Veniamin Costache, Leon Gheuca, Iosif Naniescu; pecetile Mitropoliei Moldovei,Episcopiilor Romanului si Husilor din 1650, a Radautilor; harta lasului din secolul al XVIII-lea, pecetea orasului Iasi din 1652 etc.

Manastirea Galata, imbracata in haina noua in urma lucrarilor de restaurare din 1961-1971, executate de o echipa a Directiei Monumentelor Istorice, condusa de arhitectul Nicolae Diaconu, este astazi un monument istoric de mare valoare, admirat in toata splendoarea lui de vizitatorii autohtoni si straini.







 Cișmea în curtea Mănăstirii Galata


Publicat de :Colotin Sebastian :Monastery Galata IASI