Documentar Video-1-Mânăstirea Namaiesti, Argeș
Hram: Intrarea Maicii Domnului in Biserica, Izvorul Tamaduirii
Acces: Bucuresti-Targoviste-Campulung-Muscel (DN 71, DN 72A, DC 19), 143 km. Manastirea Namaiesti se afla la intrarea in Campulung-Muscel dinspre Targoviste (68 km) si Brasov (80 km);
Adresa: sat Namaiesti, com. Valea Mare-Pravat, 117811, jud. Arges
Istoric:
Biserica manastirii este sapata in piatra, in stanca muntelui. Documentele istorice in legatura cu satul Namaiesti si cu manastirea Namaiesti atesteaza anii 1503-1547 in hrisoavele domnitorilor Radu cel Mare si Mircea Ciobanul. Biserica manastirii este considerata monument istoric din secolul al XIV-lea. Date exacte in legatura cu intemeierea manastirii si a bisericii sapata in piatra nu se cunosc. Insa, legendele transmise oral, din mosi stramosi, in satul Namaiesti, pomenesc chiar de numele domnitorului Negru Voda.
Tot traditia ne povesteste si despre ctitorul anonim al bisericii: Se zice ca un cioban pastea oile prin partea locului. Ajungand la stanca in care a fost apoi sapata biserica, ciobanul a facut un popas la poalele muntelui, la marginea padurii, pe aceasta piatra mare, ramanand cu oile aici peste noapte. Ciobanului i s-a aratat in vis Maica Domnului care i-a spus: “Scoala-te, sapa sub tine si vei gasi o icoana intr-o bisericuta de piatra. Aici vei face tu biserica in cinstea si slava Intrarii in Biserica a Sfintei Fecioare Maria, izvor de viata si de tamaduire”. Trezindu-se din acest vis ciobanul incepu sa sape cu ravna si dupa trei zile si trei nopti dadu de o bisericuta de piatra, in forma de pestera, cu icoane si odoare bisericesti.
Legenda spune ca icoana visata de cioban este chiar aceea care se afla in biserica noastra, in partea stanga si despre care se spune ca este Icoana cu Maica Domnului la Manastirea Namaiestifacatoare de minuni. Aceasta icoana o reprezinta pe Maica Domnului cu Pruncul Iisus in brate. Pictura a fost deteriorata de vreme. Este considerata ca una dintre cele mai vechi icoane nu numai din tara ci si din intreaga crestinatate. Se presupune ca a fost zugravita de catre Sfantul Apostol si Evanghelist Luca.
Se mai presupune ca biserica din grota, sapata in piatra, in stanca muntelui, unde a fost descoperita aceasta antica icoana, dateaza din timpul cand crestinismul se propovaduia in taina, in grote, din cauza persecutiilor, poate chiar din epoca primilor daci crestinati.
Mănăstirile Nămăieşti, Corbii de Piatră şi Cetăţuia lui Negru Vodă sunt două din cele trei aşezăminte monahale rupestre ce alcătuiesc un triunghi echilateral cu latura de 20 km. Prima se află în comuna Corbi, pe şoseaua Câmpulung-Domneşti, a doua la 10 km de Câmpulung Muscel, iar cea de a treia pe şoseaua Câmpulung-Târgovişte, în comuna Cetăţeni.
....... Aşezată la 5 km NE de Câmpulung, biserica este de piatră, în întregime săpată în stâncă de mâini necunoscute, datată din prima jumătate a sec. XVI (1547). Pe pereţii bisericii se pot vedea picturi murale neîndemânatic realizate, cu figuri de sfinţi şterse în pridvorul sudic, interiorul este nepictat, cu icoane atârnate pe pereţi; podoabe; Aici se află icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni, atribuită de tradiţie Evanghelistului Luca, înrămată în argint la 1798, litografiată în 1871 de Maior Papa Zogeu; O cruce veche din 1601, ridicată lângă turlă de Radu Postelnicu; Tot aici se găsesc hrisoave cu proprietăţi din anii 1542 şi 1572, cărţi vechi; casă memorială G.Topârceanu; ateliere de covoare şi macrameuri, mausoleul din Mateiaş, închinat eroilor din primul război mondial (AAB, 1941; Efrem Enăchescu, 1938).
Mânăstirea Nămăieşti se află într-o zonă cu străvechi urme istorice şi de un pitoresc deosebit, ascunsă într-o stâncă, la altitudinea de 765 m.
Nu se cunosc date exacte privind întemeierea schitului, dar legende transmise oral, din moşi-strămoşi, în satul Nămăieşti pomenesc şi numele domnitorului Negru Vodă, acelaşi cu cel care a poruncit construirea mânăstirii din balada Meşterul Manole (Curtea de Argeş).
Potrivit acestor legende, trei ciobani au ajuns cu oile pe stânca în care se află astăzi mânăstirea. Înnoptând în aceste locuri, au avut toţi trei acelaşi vis: în dangăt de clopot, fiecăruia dintre ei i s-a arătat un înger care i-a spus că în acea stâncă se află o icoană zugrăvită după chipul adevărat al Maicii Domnului. Dimineaţa, trezindu-se, şi-au spus unul altuia visul avut, s-au înfricoşat şi au hotărât să se mute pe un versant alăturat. Visul s-a repetat în noaptea următoare, iar în a treia noapte li s-a arătat chiar Maica Domnului, care i-a dus la o stâncă anume şi le-a arătat intrarea în grotă, spunându-le să facă un locaş de închinare acolo unde vor găsi icoana. Hramurile alese de ei au fost al Intrării în Biserică a Sfintei Fecioare Maria (21 noiembrie) şi al Izvorului Tămăduirii (în prima vineri de după Sf. Paşti). Se crede că tot atunci le-a spus Maica Domnului ca numărul vieţuitorilor din mânăstirea ce se va întemeia aici să fie întotdeauna 33 (anii trăiţi de Mântuitorul Iisus pe pământ).
Icoana despre care se spune că a fost găsită în stâncă de cei trei ciobani se pare că este una dintre cele mai vechi din toată creştinătatea. Se crede că este una dintre cele 12 icoane pictate de Sf. Apostol şi Evanghelist Luca la dorinţa Maicii Domnului, care le-a destinat celor 12 Apostoli ce urmau să plece la propovăduirea Evangheliei. Pe aceste locuri, icoana a fost adusă de Sf. Apostol Andrei, care a propovăduit în Dobrogea şi a plecat apoi spre Dacia Superioară, făcând popas lângă un templu păgânesc, închinat zeului Zamolxes. Apostolul Andrei, care crezuse că în grotă trăieşte un slujitor al zeului, pe care-l va creştina, nu găseşte pe nimeni în grotă şi s-ar fi adresat celor cu care călătorea: Nemo est (Nu este nimeni), de unde numele Nămăieşti. Apostolul a coborât în grotă şi a lăsat icoana în partea de nord, aproximativ pe acelaşi loc în care se află acum în biserica mânăstirii.
În 1798, icoana a fost ferecată în argint de Enache Postelnicul, iar în 1913 soţia unui general din armata română a pus să i se facă o ramă de argint.
În timpul primului război mondial (1916-1918, pentru România), biserica, stăreţia şi o parte din chilii au luat foc din cauza bombelor căzute în zonă. Sergentul Ion Mustaţă a fost acela care a salvat icoana Maicii Domnului, împreună cu puţine cărţi şi odoare bisericeşti. A mărturisit mai târziu că s-a trudit o noapte întreagă să stingă focul, dar spre dimineaţă, flăcările s-au stins dintr-o dată când au ajuns lângă icoană.
În afara bisericii, lângă peretele stâncos, se află mormintele unor preoţi care au slujit în secolele al XIX-lea şi al XX-lea în biserica mânăstirii, precum şi al mamei pictorului I.D. Negulici (secolul XIX), schimonahia Pelaghia Negulici.
Duhovnicul mânăstirii este Pr. Filotei Movileanu, iar stareţă Maica Ana Lucia Nedelea. În urmă cu două-trei decenii, călugăriţele de la Nămăieşti lucrau covoare, care în cea mai mare parte erau exportate. În prezent, din generaţia vârstnică nu mai este decât Maica Cornelia Colţea, care trăieşte aici de la vârsta de trei ani, când au luat-o la mânăstire surorile mamei sale, şi care este ghidul mânăstirii.
Nu se cunosc date exacte privind întemeierea schitului, dar legende transmise oral, din moşi-strămoşi, în satul Nămăieşti pomenesc şi numele domnitorului Negru Vodă, acelaşi cu cel care a poruncit construirea mânăstirii din balada Meşterul Manole (Curtea de Argeş).
Potrivit acestor legende, trei ciobani au ajuns cu oile pe stânca în care se află astăzi mânăstirea. Înnoptând în aceste locuri, au avut toţi trei acelaşi vis: în dangăt de clopot, fiecăruia dintre ei i s-a arătat un înger care i-a spus că în acea stâncă se află o icoană zugrăvită după chipul adevărat al Maicii Domnului. Dimineaţa, trezindu-se, şi-au spus unul altuia visul avut, s-au înfricoşat şi au hotărât să se mute pe un versant alăturat. Visul s-a repetat în noaptea următoare, iar în a treia noapte li s-a arătat chiar Maica Domnului, care i-a dus la o stâncă anume şi le-a arătat intrarea în grotă, spunându-le să facă un locaş de închinare acolo unde vor găsi icoana. Hramurile alese de ei au fost al Intrării în Biserică a Sfintei Fecioare Maria (21 noiembrie) şi al Izvorului Tămăduirii (în prima vineri de după Sf. Paşti). Se crede că tot atunci le-a spus Maica Domnului ca numărul vieţuitorilor din mânăstirea ce se va întemeia aici să fie întotdeauna 33 (anii trăiţi de Mântuitorul Iisus pe pământ).
Icoana despre care se spune că a fost găsită în stâncă de cei trei ciobani se pare că este una dintre cele mai vechi din toată creştinătatea. Se crede că este una dintre cele 12 icoane pictate de Sf. Apostol şi Evanghelist Luca la dorinţa Maicii Domnului, care le-a destinat celor 12 Apostoli ce urmau să plece la propovăduirea Evangheliei. Pe aceste locuri, icoana a fost adusă de Sf. Apostol Andrei, care a propovăduit în Dobrogea şi a plecat apoi spre Dacia Superioară, făcând popas lângă un templu păgânesc, închinat zeului Zamolxes. Apostolul Andrei, care crezuse că în grotă trăieşte un slujitor al zeului, pe care-l va creştina, nu găseşte pe nimeni în grotă şi s-ar fi adresat celor cu care călătorea: Nemo est (Nu este nimeni), de unde numele Nămăieşti. Apostolul a coborât în grotă şi a lăsat icoana în partea de nord, aproximativ pe acelaşi loc în care se află acum în biserica mânăstirii.
În 1798, icoana a fost ferecată în argint de Enache Postelnicul, iar în 1913 soţia unui general din armata română a pus să i se facă o ramă de argint.
În timpul primului război mondial (1916-1918, pentru România), biserica, stăreţia şi o parte din chilii au luat foc din cauza bombelor căzute în zonă. Sergentul Ion Mustaţă a fost acela care a salvat icoana Maicii Domnului, împreună cu puţine cărţi şi odoare bisericeşti. A mărturisit mai târziu că s-a trudit o noapte întreagă să stingă focul, dar spre dimineaţă, flăcările s-au stins dintr-o dată când au ajuns lângă icoană.
În afara bisericii, lângă peretele stâncos, se află mormintele unor preoţi care au slujit în secolele al XIX-lea şi al XX-lea în biserica mânăstirii, precum şi al mamei pictorului I.D. Negulici (secolul XIX), schimonahia Pelaghia Negulici.
Duhovnicul mânăstirii este Pr. Filotei Movileanu, iar stareţă Maica Ana Lucia Nedelea. În urmă cu două-trei decenii, călugăriţele de la Nămăieşti lucrau covoare, care în cea mai mare parte erau exportate. În prezent, din generaţia vârstnică nu mai este decât Maica Cornelia Colţea, care trăieşte aici de la vârsta de trei ani, când au luat-o la mânăstire surorile mamei sale, şi care este ghidul mânăstirii.
Publicat de Colotin Sebastian
