Monastery Hurezi

Mânăstirea Hurezi-Valcea

Video-1-Documentar Mânăstirea Hurezi

 

Manastirea Hurezi

Manastirea Hurezi, renumita lavra domneasca a familiei Brancoveanu, se afla asezata la poalele line ale Muntelui Capatanii, la marginea satului Romanii de Sus, localitate aflata la o distanta de aproximativ 50 de kilometri inspre vest de Ramnicu-Valcea, pe Drumul National DN 67, in judetul Valcea.

Fiind considerata cea mai reprezentativa constructie in stil brancovenesc din intreaga tara, Manastirea Hurezi este poate si cel mai mare ansamblu monahal din Romania. Singuratatea si linistea de odinioara a locului era tulburata doar de cantecele huhurezilor, pasari de noapte, care au si dat denumirea locului.

Ansamblul monahal de la Hurezi se intinde pe mai mult de trei hectare, cuprinzand manastirea propriu-zisa, Biserica Bolnita, Schitul Sfintilor Apostoli si Schitul Sfantul Stefan. Acestora li se poate adauga, in mod firesc, si Biserica Sfintii Ingeri, ctitorita tot de unul dintre staretii manastirii celei mari, aflata putin mai la sud de incinta manastirii. Incepand cu anul 1993, manastirea de la Hurezi se afla pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

Manastirea Hurezi - scurt istoric

Numele manastirii se trage de la pasarile numite "huhurezi", pasari de noapte cu un penaj deosebit de colorat. Potrivit legendei locale, mesterii tocmiti de Sfantul Constantin Brancoveanu, anume sa construiasca o mareata lavra, din cauza turcilor, erau nevoiti sa lucreze mai mult noaptea, cand se auzeau numai huhurezii.

Manastirea Hurezi prezinta doua incinte: prima incinta este delimitata de ziduri din caramida, nu foarte inalte, care cuprind atat manastirea, cat si schiturile acesteia, in vreme ce a doua incinta este fortificata si deosebit de inalta, avand cladiri pe trei laterale, iar spre rasarit un zid inalt.

In centrul incintei principale se afla biserica cea mare de la Hurezi. Intrarea principala este asezata pe latura de miazazi, sub o bolta larga care, la vreme de necazuri, se inchidea cu o poarta masiva de lemn, ferecata cu fier, existenta si astazi, in forma ei originala.

Intrarea este asezata sub turnul-clopotnita, in care se afla, pana astazi, patru clopote mari, avand intre 300 si 1.000 de kilograme. Pe trei clopote sta scris, pana astazi, numele Sfantului Constantin Brancoveanu, credincios domnitor.

Biserica cea mare a Manastirii Hurezi, inchinata Sfintilor Imparati Constantin si Elena, a fost ctitorita, intre anii 1693-1697, de catre Sfantul Constantin Brancoveanu. Biserica cea mare are o lungime de 32 de metri si o inaltime de 14 metri, fiind zidita in forma de cruce si impartita in pridvor, pronaos, naos si Altar. Adesea s-a spus ca arhitectura acesteia a avut drept model biserica din Manastirea Curtea de Arges.

Sfantul Constantin Brancoveanu (1688-1714), domnitorul Tarii Romanesti, la inceputul secolului al XVIII-lea, vazand nestatornicia vremurilor, indata dupa primirea sceptrului Tarii, dupa cum glasuieste hrisovul de intemeiere al manastirii, "intr-al doilea an al domniei noastre, pus-am temelie si am inceput a zidi manastire".

Prin aceasta fapta cucernica, domnitorul isi vedea implinita o dorinta sfanta, care-l framanta, dupa cum citim in pisania de deasupra usii bisericii: "Nu voi intra in salasul casei mele, nu ma voi sui pe asternutul patului de odihna, nu voi da somn ochilor mei si pleoapelor mele dormitoare si repaos tamplelor mele, pana nu voi afla loc Domnului si salas Dumnezeului lui Iacob." (Psalmul 131)

Urmand in cuvant si in fapta pe Sfantul Prooroc si Psalmist David, el a inaltat cea mai de seama ctitorie a epocii sale, ctitorie care a atras admiratia si pretuirea tuturor vizitatorilor, din toate timpurile. Astfel, Charles Diehl, cunoscatorul de arta bizantina, considera ctitoria brancoveneasca de la Hurezi drept "cea mai frumoasa din Romania".

Lucrarile de constructie, incepute in anul 1690, s-au terminat in anul 1697. Domnitorul Constantin Brancoveanu a incredintat supravegherea acestor mari si valoroase lucrari, rudei sale Parvu Cantacuzino, mare stolnic, caruia, murind in anul 1691, i-a urmat Cernica Stirbei, fost mare armas.

Dintre mesterii renumiti de la Hurezi, ii mentionam pe: Manea, vataful zidarilor, pe Istrate lemnarul si pe Vucasin Caragea, pietrarul, toti trei fiind zugraviti pe perete, in pridvorul bisericii celei mari.

In dreapta si stanga clopotnitei, pe cele trei laturi sunt chiliile randuite pe doua nivele, suprapuse, in fata carora se gaseste cate o galerie cu arcade in semicerc, sustinuta de stalpi de piatra. Tot in latura de miaza-zi, la etaj, unde au fost casele domnesti compuse din sali mai frumos boltite, cu calote sferice pe arcade lungi, sprijinite pe monumentale coloane de piatra, la capiteluri si baze, acum este expusa interesanta si valoroasa colectie de obiecte si icoane bisericesti ale manastirii, un pretios tezaur cultural-national.

Paraclisul de la Hurezi, situat la mijlocul laturii de apus a incintei, drept in fata bisericii, ridicat in anul 1697, este unul dintre cele mai reusite monumente din aceasta epoca. Planul lui consta dintr-un naos patrat, dominat de turla octogonala, admirabil proportionata, cu opt ferestre, acum singurul izvor de lumina al zilei, dintr-un altar semicircular.

Pictura din paraclis este lucrata in fresca, de catre zugravii Preda si Marin, mesteri din aceeasi scoala brancoveneasca, fiind pastrata in conditii optime. Din tema iconografica nu lipsesc Sfintii Imparati Constantin si mama sa Elena si bogata familie a Brancoveanului. Tampla din lemn e fin sculptata si decorata cu aur si culori, aproape tot asa de vii, cum a fost initial.

Sub paraclis, la parter, se afla trapeza, sala de mese a manastirii, frumos boltita printr-o calota sferica, sprijinita pe arcuri joase si puternice. Pictura in fresca a acesteia, executata intre anii 1705-1706, este o desfatare spirituala si se pastreaza in conditii excelente.

Una dintre podoabele arhitecturale, care da Manastirii Hurezi un aer de sarbatoare, este Foisorul vrednicului egumen si iubitor de arta, Dionisie Balacescu, fiind ridicat intre anii 1725-1753, ca opera a pietrarului Iosif.

Biserica Sfintii Imparati Constantin si Elena (biserica mare) este construita in plan triconic, cu cate o turla poligonala pe naos si pronaos; are un pridvor deschis, sustinut de coloane din piatra sculptate, constructia lui fiind specifica stilului brancovenesc. Usa de la intrare are ancadramente in marmura, deasupra ei fiind asezata pisania cu stema tarii Romanesti si a Cantacuzinilor.

Biserica cea mare de la Hurezi a fost zugravita in fresca de catre zugravii Constantin, Ioan, Andrei, Stan, Neagoe si Ioachim. Pe peretii acesteia, incepand inca din pridvor, se afla asezati nenumarati sfinti, cat si scene biblice si istorice, precum Sinoadele Ecumenice.

Desi programul iconografic pastreaza traditia bizantina, distingem insa si cateva particularitati, dintre care: introducerea portretelor mesterilor constructori, in pridvor, alaturi de ctitori; interpretarea libera a compozitiei icoanelor de hram; abordarea in maniera noua a scenei Judecata de Apoi. Intre scenele istorice se afla si "Viata Sfantului Constantin cel Mare", reprezentare rare si de mare valoare artistica si istorica.

Tabloul votiv este poate cel mai mare, deosebit si valoros din intreaga tara. Acesta infatiseaza o veritabila galerie de portrete istorice, de mare valoare artistica, infatisand pe Sfantul Constantin Brancoveanu, impreuna cu intreaga lui familie, in care se distinge chipul doamnei Maria, alaturi de stramosii lui directi si de rudele din neamul Basarabilor si al Cantacuzinilor. De aici se intelege si faptul ca biserica se dorea a fi necropola a familiei Brancoveanu, cat si a neamului sau.

Pronaosul pastreaza cateva morminte. Mormantul cel mai de seama, lucrat din marmura si acoperit cu o placa sculptata, pregatit pentru ctitorul voievod, nu si-a implinit insa niciodata rostul sau. Astfel, se crede ca Sfantul Constantin Brancoveanu ar fi fost inmormantat, pe ascuns, de frica turcilor, in Biserica Sfantul Gheorghe, din Bucuresti. Un alt mormant din pridvor, deosebit si el, este cel al vrednicului egumen, Ioan Arhimandritul.

Catapeteasma cea mare, sculptata in lemn de tei si suflata cu aur, este donata de Doamna Maria Brancoveanu. In randul mobilierului din lemn, alaturi de extraordinarul iconostas sculptat si aurit, numim aici si Tronul Domnesc, maiestros sculptat, care poarta stema Cantacuzinilor. Alaturi de acestea, stranile si marele policandru, dateaza toate din vremea ctitorului.

Manastirea Hurezi, importanta si valoroasa asezare monahala, reprezinta cel mai vast ansamblu de arhitectura medievala pastrat in Tara Romaneasca. Langa manastire au fost zidite mai multe locasuri de rugaciune, deosebit de frumoase, fiecare imbinand armonios stilul bizantin cu cel romanesc.

Astfel, pe langa biserica cea mare, crestinul se poate inchina si in alte trei biserici brancovenesti: Biserica Bolnita, ctitorita de Doamna Maria, sotia Sfantului Constantin Brancoveanu, a fost ridicata in anul 1696, ea fiind zugravita in fresca de zugravii Preda Nicolae si Ianache; Schitul Sfintilor Apostoli, asezat la aproximativ 50 de metri inspre nord de biserica cea mare, a fost ctitorit de marele staret Ioan Arhimandritul, in anul 1698, aceasta fiind zugravita de zugravii Iosif si Ioan, in anul 1700; Schitul Sfantul Stefan a fost zidit de catre fiul cel mare al domnitorului, anume de Sfantul Stefan Brancoveanu, in anul 1703, biserica acestuia fiind zugravita in fresca de catre zugravii Ianache, Istrate si Harinte.

Bisericuta Sfintii Ingeri, aflata putin mai spre sud de poarta manastirii, a fost ctitorita de Arhimandritul Ioan, ca biserica pentru robii care munceau pe domeniul manastirii. Biserica a fost zidita in anul 1700, pictura in fresca a acesteia, fiind zugravita in anul 1757, din grija parintele staret Dionisie Balacescu.

Biserica Sfintii Ingeri functioneaza astazi ca biserica de parohie, ea apartinand satului Romanii de Jos. Datorita arhitecturii acesteia, cat si datorita ctitorilor ei, biserica poate fi insa foarte usor incadrata in ansamblul arhitectural monahal de la Hurezi. Impreuna cu celelalte patru biserici, aceasta formeaza o Sfanta Cruce: Biserica cea mare, a Sfintilor Imparati Constantin si Elena, se afla in centru, in vreme ce biserica Bolnitei, cele doua schituri si Biserica Sfintilor Ingeri se afla in cele patru laterale ale Crucii. 

Manastirea Hurezi a avut obste de monahi pana in anul 1872, cand a devenit manastire de maici. Spre sfarsitul secolului al XVII-lea, la Manastirea Hurez a functionat o scoala de sculptura si de pictura. De-a lungul vremii, asezamantul monahal de la Hurezi a fost reparat si restaurat de mai multe ori (1827, 1872, 1907-1912, 1954, 1960-1978).

In cadrul ultimelor lucrari, ansamblul monahal de la Hurezi a fost restaurat in intregime. Locasul monahal ofera si cazare, insa destul de restransa: 20 de locuri, in dormitoare cu 1-2 locuri, iar la mansardă, 3 camere cu cate 4 paturi.

Manastirea Hurezi, Biserica Sfintii Imparati Constantin si Elena
Adresa: localitatea. Horezu, judetul Valcea, Cod Postal 30459, Romania
Publicat de.Colotin Sebastian

Biserica Bolniței Mănăstirii Hurezi::

Video-2:Biserica Bolniței a Mânăstirii Hurezi Vâlcea

ISTORIC::: Bolnița este așezată, după cum era rânduială, în afara zidurilor înalte ale mănăstirii, pe latura de E. Ansamblul bolniței se compune dintr-un foișor, construit la sud-vest de incintă, din chiliile aflate azi în ruină și din biserica ce se ridica în centru. Alături se află cimitirul. Biserica bolniței a fost ctitorită de Doamna Maria, iar de supravegherea lucrărilor s-a îngrijit însuși starețul mănăstirii, Arhimandritul Ioan. Lucrările încep la 20 septembrie 1696 și se vor încheia abia în 1699 prin pictarea bisericii de către meșterii menționați în chenarul din naos, aflat deasupra ușii de intrare: Preda, Nicolae și Efrem. Biserica bolniței este lipsită de pronaos, având altar, naos și pridvor. Altarul este semicircular în interior și pentagonal în exterior. Este boltit cu o concă. Pe cele două laturi de nord și de sud se află proscomidiarul, respectiv, diaconiconul.

Naosul este în formă de patrulater, având în colțuri pilaștri cu baza pătratăa pe care se sprijină cele patru arcuri dublouri care susțin prin intermediul pandantivilor turla largă, de propoții reduse. Pridvorul, de formă dreptunghiulară, se sprijină pe șase coloane din piatră, fără decor, cu baza octogonală. Sunt legați prin arcade semicirculare. Boltirea s-a făcut cu o calotă rezemată pe arcuri laterale, sprijinite pe console. Acestea sunt mai largi și se întind până la pereții laterali ai pridvorului. În exterior, biserica este așezată pe un soclu larg profilat. Fațadele sunt împărțite de un brâu, simplu, rotund, în două registre compartimentate în panouri dreptungiulare în partea inferioară și în panouri terminate cu arcaturi fine întretăiate două câte două, în partea superioară. Cornișa este formată din cărămizi în formă de dinți de fierăstrău, iar ciubucul de sub streașină este asemănător cu cel de la biserica mare și de la paraclis.

Turla este așezată pe o bază largă, are zece laturi, cu număr egal de ferestrre, încadrate de arcuri cu zimți. Ferestrele au chenare de piatră asemănătoare cu cele ale paraclisului Sf. Ștefan. În registrul superior, ferestrele sunt de dimensiuni mai reduse și se termină în formă de arc. Ușa de intrare se deschide în două canate de lemn și are un ancadrament de piatră sculptată încheiat în acoladă.

Foișorul, de plan dreptunghiular, are douăsprezece coloane rotunde, canelate, cu capiteluri de acant. Arcele sunt în acoladă, iar tavanul este făcut din scândură. Sub acest foișor se află o pivniță, care, un timp, a funcționat ca osuar.

Pictura

Pridvor: Megalinarul Maicii Domnului

Prin programul său iconografic, bolnița se integrează perfect în întregul ansamblu al mănăstirii gândit în sens teologic și spiritual de Arhimandritul Ioan și în sens aulic de Constantin Brâncoveanu. Schema iconografică vădește trăsăturile unei arte care se adresează în primul rând mediului călugăresc, temele alese fiind menite să fie un exemplu pentru întreaga obște călugărească. Ideile conducătoare ale acestuia gravitează în jurul ideii de întrupare și înviere.

Altarul este consacrat, conform tradiției, întrupării prin tema Platyterei și întărită în semnificații prin prezența celor doisprezece profeți care au vestit-o, Iacov, Moise, Aaron, Ghedeon, David, Solomon, Isaia, Ieremia, Iezechil, Daniil, Avacuum, Zaharia. Decorul vegetal în care sunt inserate medalioanele celor doisprezece profeți este o constantă a ansamblului de la Hurezi, fiind prezent și în trapeza mănăstirii.

Iconografia naosului este alcatuită conform aceluiași principiu, fiind inspirată din aceeași idee. Două din scenele figurate în timpane trimit la intrupare: Nașterea Fecioarei și Nasterea Mântuitorului. Amplasarea Cinei în registrul Patimilor e menită să sublinieze ideea de sacrificiu, condiție fundamentală a învierii.

Pridvor: Viaţa adevăratului călugăr :Fotografie

De remarcat este absența ciclului vieții Sf. Ioan Botezătorul, prezent în programul iconografic al bisericilor bolnițelor de la Bistrița și Cozia. Acest ciclu a fost înlocuit cu scene din Patimi și din Minuni, iar scenele care trebuiau să trezească sentimentul de pocăință și să evoce modelele lumii monahale au fost ilustrate în pridvor, prin scena, neobișnuită în pictura muntenească, a Vieții adevăratului călugăr, având, probabil, aceeași semnificație cu ilustrarea în zona iadului din Judecata de Apoi a numeroși călugări care au păcătuit. Pentru că scena Judecății de Apoi fusese ilustrată în pridvorul bisericii mari, făcând inutilă o reluare în pridvorul bisericii bolniței, s-a optat aici pentru o amplă ilustrare a hramului Adormirii Maicii Domnului și a unei teme noi în pictura românească Viața adevăratului călugăr, reprezentată în stânga intrării, pe același perete aflându-se, în dreapta ușii, portretul Arhimandritului Ioan alături de cel al egumenului Pahomie. Viața adevăratului călugăr cuprinde martiriul unui călugăr răstignit, deasupra căruia apare Iisus Hristos încadrat de doi îngeri. La baza crucii, în colțul din stânga, un balaur, Iadul cel atotmâncător, amenință cu flăcări, iar în dreapta un călăreț, Lumea cea deșartă, își îndreaptă sulița către călugăr. Reprezentarea este însoțită de multe inscripții. Episodul are ca pandant alte trei pictate în timpanele pereților: Adormirea Sfântului Efrem, Lapidarea Sfântului Ștefan și Corabia creștinătății. Prima scena apare la Muntele Athos, în Mănăstirea Dochiariu, unde ocupă un perete întreg, într-o formă iconografică complexă, alături de Apocalipsă, dar este frecventă mai ales în pictura cretană. Originile Lapidării Sfântului Ștefan trebuie căutate tot într-o mănăstire athonită, la Xenofont, unde apare la 1554 în naosul catholiconului. Corabia creștinătății, scenă alegorică, apare pentru prima data în pictura românească, fiind o invenție monastică în spiritul athonit și fiind apropiată în semnificații de scenele care ilustrează Apocalipsul din trapeza Mănăstirii Dochiariu, unde se află pictată alături de Adormirea Sfântului Efrem și, probabil, în același spirit cu alegoriile ilustrate în trapeza Mănăstirii Hurezi.

Tabloul votiv se desfășoară de o parte și de alta a intrării în naos, la stânga Doamna Maria susține macheta bisericii împreună cu Vodă Brâncoveanu fiind binecuvântați Iisus care apare într-un medalion. La dreapta, purtând sfinte cruci sunt pictați voievodul Antonie din Popești și Boierul Neagu, rudele apropiate ale Doamnei Maria, bunicul, respectiv tatăl.

Publicat de Colotin Sebastian

Monastery Moldovita

Mânăstirea Moldovita

Manastirea Moldovita, inaltata de Petru Rares in anul 1532 si zugravita in 1537, este o ctitorie noua pe locul - sau, mai precis, in apropierea - alteia mai vechi, ruinate. Despre data la care a fost ridicata prima constructie, nu stim nimic precis. In schimb, sunt stiri mai certe legate de construirea monumentului din piatra la inceputul domniei lui Alexandru cel Bun, ale carui ruine se mai vad astazi.
Manastirea Moldovita-ISTORIC--
Ca certitudine avem faptul ca, in anul 1410, Manastirea Moldovita exista, deoarece Alexandru cel Bun ii intregeste domeniul, numind-o "cea nou zidita". La vremea aceea construirea manastirii la poalele muntilor dintre Moldova si Transilvania, trebuie sa fi avut drept scop si supravegherea respectivei zone de frontiera, in documentul din anul 1411, prin care se stabileste hotarul satului Moldovita, este pomenit un parau al "cetatii", iar cercetatorii au aflat, nu departe de manastire, urme de zidarie si o camasa de zale, ce atesta existenta in aceasta zona a unei fortificatii.

In legatura cu acest rol de straja al manastirii, s-a pastrat de altfel si o traditie locala, dupa care staretul era si capetenia unei organizatii cu caracter militar, in care intrau toate satele de razesi de pe valea raului. Nu se stie inca cat de mult corespunde aceasta legenda realitatii din acea vreme.

Nu departe de raul Ciumarnei, unde se aflase candva vechea bisericuta de lemn, se mai vad si azi ruinele celei mai vechi biserici de piatra de la Moldovita, construita in primii ani ai secolului al XV-lea. Adapostita altadata spre nord-vest, de inaltimi pietroase, impadurite, ea s-a distrus, se pare, din pricina unor alunecari de teren, la inceputul veacului al XVI-lea.

Pe dealurile invecinate se mai pot urmari fragmentele unei conducte care aducea apa la manastire. Zidurile ruinate, pe jumatate acoperite de moloz, lasa sa se citeasca planul originar al bisericii, in forma de trefla, asemanator cu acela al unui alt monument vechi al Moldovei, .

Acum mai bine de o jumatate de veac, biserica, mai putin ruinata, pastra inca urmele unei cupole centrale, inaltata pe naos. In planul ei actual apare o incapere a mormintelor, care pare a fi un adaos. Urme de pictura inca vizibile, pastrate in glaful ferestrelor, lasa sa se vada ca ea era aplicata pe un strat de mortar, intr-un mod deosebit fata de acela existent la monumentele din vremea . Putinele fragmente aflate in moloz se aseamana cu acelea gasite recent in sapaturile din santul de aparare al cetatii Suceava. Ele dateaza din epoca lui Alexandru cel Bun.

In anul 1532, in timpul domniei lui , vechiul monument a fost parasit si s-a inceput construirea unei noi manastiri. Piatra a fost adusa din valea raului Moldovita sau sparta din coasta muntelui de la Vama, nu departe de manastire. In jurul bisericii a fost inaltat apoi zidul de incinta, care i-a dat ansamblului aspectul unei mici fortarete. Inchizand un patrulater cu laturile de 40 de metri, gros de 1,20 metri si inalt de 6 metri, acest zid se mai pastreaza doar pe trei laturi, spre sud fiind in parte daramat sau inglobat in constructiile ulterioare.

Manastirea Moldovita - odihnitoarea arhitectura a moldovenilor

Staretia de pe latura opusa a suferit modificari importante, atat ca dispozitie interioara cat si ca exterior, fapt care a determinat pe restauratorii actuali s-o lase in forma ei din secolele XVIII-XIX. Pe latura de nord, in vecinatatea clisiarnitei, se pastreaza temeliile vechilor chilii. Pe latura de est a incintei, cea mai usor accesibila, situata din vechime pe drumul principal, se inalta trei turnuri masive.

In centru se afla turnul de deasupra gangului portii, cu cele doua etaje ale sale. Incaperea de la etajul intai, boltita in semicilindru, este slab luminata de doua ferestre inguste dispuse in ax. Ea servea drept locuinta strajilor care vegheau altadata linistea si securitatea manastirii. Al doilea etaj, acoperit cu o calota sustinuta pe trompe, era destinat apararii propriu-zise. Cele trei ferestre circulare, dispuse astfel incat sa permita vederea pe trei laturi, erau destinate apararii cu archebuze.

Pe latura de est, o usa ingusta dadea spre un balcon de lemn din care s-au pastrat doar puternicele console de piatra. O scara in spirala, adapostita intr-un mic turn circular, situat pe latura dinspre curte a turnului portii, ducea la aceste doua incaperi. Arcadele bogat decorate cu rozete si motive vegetale, sculptate in piatra, amintesc indeaproape de ornamentatia intalnita in alte manastiri: , Manastirea Solea si , datand de la inceputul secolului al XVII-lea.

Consolele in franghie impletita se leaga de asemenea direct de sculptura acestor monumente. Prea putin cercetata inca sub raportul originii ei, aceasta ornamentatie sculptata este noua pentru Moldova, fiind introdusa abia in primii ani ai secolului al XVII-lea, cand s-au facut si la Moldovita unele refaceri si adaosuri, in timpul egumeniei lui Efrem (1609-1614).

In colturile incintei, pe aceeasi latura, se inalta la sud-est turnul masiv al clopotelor, iar la nord-est un turn circular, cu doua incaperi suprapuse, despartite printr-o podina de lemn. Cercetarile facute cu prilejul restaurarilor recente au dat la iveala unele resturi de constructie si in colturile de sud-vest si nord-vest, indicand prezenta unor turnuri si pe aceasta latura. Ele au fost desfiintate probabil cu ocazia refacerilor si adaosurilor din secolul al XVIII-lea.

In incinta, se inalta biserica. Incercand sa descifram treptat structura acestui monument de plan treflat, se desprind o serie de note proprii constructiilor anterioare, bazate pe traditia mai indepartata a Bizantului care a rodit original in Moldova. Proportiile lui sunt insa mult sporite fata de marea majoritate a constructiilor dinainte, ceea ce constituie o particularitate a bisericilor din vremea lui Rares. Lungimea totala a bisericii este de 32,80 metri, iar largimea ei de 8,50 metri.

Continuand conceptia constructiva deplin cristalizata de artistii vremii de stralucire a lui Stefan cel Mare, mesterii lui Rares au desavarsit unele elemente, cum este de pilda pronaosul, foarte spatios si pridvorul deschis, care da monumentului o sveltete deosebita prin arcadele sale inalte. In genere, linia zidurilor, proportia turlelor in raport cu zidurile si cu intreaga suprafata a bisericii, tind spre inaltime.

Incadrarea si ordonarea picturilor exterioare, mai ales pe abside, sporesc simtitor aceasta impresie. Sirul de firide inaltate de-a lungul absidelor ca si ocnitele marunte dispuse sub cornise si pe cilindrul turlei, constituie inca o trasatura comuna cu monumentele din vremea . Golurile ferestrelor marcheaza prin inaltimea lor, mai ales la pronaos, zveltetea peretilor si aduc prin forma si decoratie ceva din atmosfera catedralelor gotice.

Manastirea Moldovita se incadreaza, prin particularitatile arhitecturii ei, grupului important de manastiri: , Biserica Sfantul Dumitru din Suceava si , inaltate in rastimp de cativa ani. Asemanarea dintre ele poate duce la presupunerea ca au fost gandite si realizate de aceeasi echipa de constructori.

Mesterii transilvaneni folositi la Manastirea Moldovita au cioplit blocurile de piatra vizibile la colturile cladirii, la contraforti si la soclu. Tot ei au fasonat chenarele ferestrelor si ale usilor, taiate in arc frant, cu nervuri si rozete in trifoi, purtand semnelestilului gotic tarziu, transilvanean. Aceiasi mesteri au sapat in piatra pisania, pusa pe fatada de sud a intrarii in pridvor, in care se aminteste data de 8 septembrie 1532, cand a fost incheiata constructia si anul pictarii bisericii, 1537.

Ca si celelalte monumente contemporane, mesterul pietrar a scris "pisania" in piatra, decupand cu o linie sigura literele cirilice, in spiritul artei gotice. O mica cornisa, intocmai si pe marginile laterale, sprijinita pe scuturi cu rolul unor mici console, incadreaza randurile inscriptiei. De sub arcadele inalte, usor frante, ale pridvorului acoperit cu trei bolti in cruce, rezultate din intersectia a doi cilindri, spatiul apare inca si mai cuprinzator.

Distributia interioara a bisericii este cea obisnuita, incluzand un pronaos spatios,aproape patrat, urmat de camera mormintelor sau gropnita (o incapere ingusta, joasa si intunecoasa) si apoi naosul, care repeta proportiile pronaosului, prelungindu-se pe laturi cu cele doua abside de nord si de sud, iar la est cu incaperea semicirculara, mai adincita a altarului.

Intrarea principala din pridvor in pronaos se face printr-un portal impunator, taiat in arc frant, cu numeroase muluri gotice, avand bazele sculptate, dispuse intr-un plan inclinat. Timpanul, format in partea de sus a ancadramentului, este decorat cu o frumoasa pictura reprezentand pe Maica Domnului cu Iisus copil. In pronaos se remarca frumusetea cu care a fost conceputa bolta. Asezata la o inaltime potrivita, fara a stirbi din zveltetea peretilor si a golurilor ferestrelor, ea aminteste indeaproape sistemul de boltire folosit frecvent in vremea .

Patru arce mari, sprijinite pe console, incadreaza spatiul central in care se inscrie o calota sferica, asezata pe un plan patrat, prin mijlocirea unor triunghiuri sferice (pandantivi). Spre deosebire de alte bolti moldovenesti, in acest caz, in locul celor patru arce suprapuse, dispuse in diagonala, care suprainaltau calota, s-a folosit un sistem de opt arce intretaiate, a caror grosime vizibila este mult redusa.

Prin finetea lor ele dau o eleganta deosebita boltii, care apare ca o piatra pretioasa, reflectand lumina pe fiecare dintre spatiile create intre arce. Elementele decorative pictate si figurile din cele saisprezece triunghiuri, contribuie de asemenea la sublinierea liniilor elegante si usoare ale acestei bolti. Ferestrele pronaosului, cate doua pe laturile de nord si de sud, pastreaza aceeasi taietura in arc frant. Ele sunt despartite pe toata inaltimea prin colonete mediare.

Impresia de spatiu este si mai puternica in contrast cu a doua camera, ingusta si joasa, boltita in semicilindru, servind drept gropnita. De aci, printr-o usa scunda din coltul de nord, pe o scara in spirala, pe jumatate scobita in grosimea zidului, se patrunde intr-o mica tainita, ce servea de ascunzatoare, in zilele de restriste ale navalirilor turcesti si tataresti, obiectele de pret ale manastirii erau ascunse aci, in firide adancite in pereti, inchise altadata cu canaturi de lemn.

Pe latura de nord a gropnitei, sub un baldachin construit din caramida tencuita, sustinut pe colonete de piatra, se afla mormantul episcopului Radautilor, Efrem, fost egumen al Moldovitei, ingropat aici in anul 1619. Ferestrele gropnitei si ale absidelor sunt scunde si inguste, incadrate de chenare dreptunghiulare, cu profile gotice incrucisate in partea de sus, decorate cu mici scuturi.

Usile interioare - dintre pronaos si gropnita si cea spre naos - au cadre dreptunghiulare, cu profile gotice mai simple. Cornisa cu profil clasic asezata deasupra primei usi marcheaza patrunderea elementelor de Renastere si in sculptura moldoveneasca. Naosul, de aceleasi proportii ca si pronaosul, este acoperit cu o bolta moldoveneasca, al carui sistem de sustinere repeta formele mai vechi.

Patru arce mari sprijinite pe console de piatra reduc spatiul dreptunghiular la un patrat, peste care se inalta prin patru pandantivi un prim cilindru; din zidaria acestuia se desprinde apoi un al doilea rand de patru arce, mai mici, dispuse in diagonala fata de cele inferioare. Acest sistem de arce intretaiate, asezate in doua etaje, contribuie la inaltarea intregii turle.

In exterior, pe laturile de nord si de sud, au fost inltati pana la nivelul boltilor, cate doi contraforti puternici. Ei joaca rolul unor proptele imense, care echilibreaza impingerile arcelor mari, transversale. Absidele laterale si absida altarului sunt boltite in semi-calota. Acoperisul de sita, cu pante repezi si streasina lata, unduioasa, urmarind linia sinuoasa a absidelor, punand in valoare baza stelata a turlei, sporeste verticalitatea constructiei.

Actuala lui forma incearca sa reproduca pe aceea originara, asa cum se desprinde din imaginea monumentului in scena tabloului votiv.Cea de-a doua cladire importanta in ansamblul arhitectonic al Moldovitei este clisiarnita, folosita in trecut si ca locuinta domneasca sau episcopala. Ca si celelalte case de acest gen, existente in cadrulmanastirilor Bistrita, Probota, Slatina si Sucevita, ea este una dintre putinele locuinte moldovenesti pastrate din secolele XVI-XVII. Data inaltarii ei (1610-1612) este precizata de pisania ce aminteste ca ctitor pe Efrem, egumenul de atunci al manastirii.

In exterior, pe laturile de nord si de sud, au fost inltati pana la nivelul boltilor, cate doi contraforti puternici. Ei joaca rolul unor proptele imense, care echilibreaza impingerile arcelor mari, transversale. Absidele laterale si absida altarului sunt boltite in semi-calota. Acoperisul de sita, cu pante repezi si streasina lata, unduioasa, urmarind linia sinuoasa a absidelor, punand in valoare baza stelata a turlei, sporeste verticalitatea constructiei.

Actuala lui forma incearca sa reproduca pe aceea originara, asa cum se desprinde din imaginea monumentului in scena tabloului votiv.Cea de-a doua cladire importanta in ansamblul arhitectonic al Moldovitei este clisiarnita, folosita in trecut si ca locuinta domneasca sau episcopala. Ca si celelalte case de acest gen, existente in cadrulmanastirilor Bistrita, Probota, Slatina si Sucevita, ea este una dintre putinele locuinte moldovenesti pastrate din secolele XVI-XVII. Data inaltarii ei (1610-1612) este precizata de pisania ce aminteste ca ctitor pe Efrem, egumenul de atunci al manastirii.In exterior, pe laturile de nord si de sud, au fost inltati pana la nivelul boltilor, cate doi contraforti puternici. Ei joaca rolul unor proptele imense, care echilibreaza impingerile arcelor mari, transversale. Absidele laterale si absida altarului sunt boltite in semi-calota. Acoperisul de sita, cu pante repezi si streasina lata, unduioasa, urmarind linia sinuoasa a absidelor, punand in valoare baza stelata a turlei, sporeste verticalitatea constructiei.

Din punct de vedere al continutului de idei si al programului iconografic, pictura interioara a Moldovitei, repictata in veacul al XVII-le, culoare peste culoare, continua in linii mari traditia anterioara. In calota este Iisus Pantocratorul, inconjurat de prooroci si apostoli pe tambur, iar principalele scene din viata lui sunt zugravite in pandantivi.

Maica Domnului cu Iisus in brate troneaza in conca absidei principale, incadrata de doi ingeri si de Ioachim si Ana. Acestea sunt subiectele obisnuite in pictura bisericilor mai vechi cat si in acelea construite de Rares. Scena reprezentand pe Iisus pe cruce, incadrat de cei doi talhari si de soldati purtand bonete de moda italiana, in doua culori, desfasurata in conca absidei de nord a naosului, este impresionanta in primul rand prin amploarea compozitiei.

Portretele ctitorilor, Petru Rares impreuna cu doamna Elena si doi copii, de pe peretele de vest al naosului, vadesc prin expresia ochilor si tinuta lor calma si sobra, incercarea de a reda viata launtrica a personajelor, desi ele pastreaza caracterul unor portrete oficiale. Pictura din camera mormintelor, foarte afumata, a suferit si cele mai mari retusari.

In bolta si pe pereti, in scene mici, compartimentate, se reprezinta o parte din menolog, care se continua si in pronaos. Ultimul registru este ocupat de martiri. La est si in dreapta usii care da in naos, se gaseste o scena tratata mai amplu, reprezentand pe Iisus intre Maica Domnului si Ioan Botezatorul; deasupra usii de est, se vede Maica Domnului cu Iisus, iar deasupra usii de vest, Adormirea Maicii Domnului.

In pronaosul luminos, datorita celor patru mari ferestre laterale, domina din crestetul boltii portretul Maicii Domnului ca oranta, cu Iisus pe piept, cu bratele ridicate, inconjurata de ingeri si serafimi. In pandantivii mari sunt reprezentati, la pupitrul lor de lucru, marii poeti ai lumii bizantine: Cosma, Iosif, Teofan si Damaschin.

In partea de sus a peretilor si in timpane sunt redate cele sapte sinoade ecumenice, iar in restul suprafetei peretilor se desfasoara, in scene numeroase si marunte,vietile sfintilor. La stanga usii de vest se vede Maica Domnului in picioare, cu Isus pe piept, intre doi ingeri. Arhanghelul Gavril din aceasta scena pare un portret viu.

Chipul Maicii Domnului, zugravit in exterior in timpanurile de deasupra intrarii, tinand cu duiosie in brate pe Iisus copil, cu obrazul lipit de al ei, este plin de expresivitate si se apropie mult de insusirile unui portret. Aceasta icoana este considerata drept una dintre cele mai frumoase din pictura Moldovitei.

Pe langa scenele legate de creatia lumii, a animalelor si a primilor oameni, pictura pridvorului reprezinta scena judecatii din urma, care se desfasoara pe intreg peretele de est, de o parte si de alta a intrarii. Pe fatada de miazazi a bisericii se desfasoara cele doua teme preferate ale zugravilor din vremea lui Petru Rares: acatistul Maicii Domnului si Arborele lui Iesei.

Fara indoiala ca sculptura in lemn a cunoscut o mare dezvoltare in Moldova de nord, in tot cursul epocii feudale, dar din pricina lipsei de durabilitate a materialului operele pastrate sunt extrem de rare. Alaturi de si de , Manastirea Moldovita este unul dintre putinele monumente care mai detin ansambluri originale de mobilier sculptat, realizat indata dupa terminarea constructiei.

Jiltul domnesc, poate cea mai valoroasa opera moldoveneasca de acest gen, atrage dintr-o data atentia, detasandu-se de toate celelalte piese, in primul rand prin proportiile sale. El este mai lat si mult mai inalt ca de obicei, cu speteaza dezvoltata, arcuita in semicerc. Forma acestui jilt este cea cunoscuta in Moldova, asemanatoare cu jiltul lui Grigore Rosca de la sau cu acela aflat la .

Mobilierul pastrat in Moldova din aceasta perioada atesta existenta a trei moduri deosebite de ornamentatie, folosite de multe ori in egala masura, chiar in decorarea aceleiasi piese. O astfel de imbinare este evidenta si pe mobilierul de la Manastirea Moldovita. Roata si rozeta, roza vanturilor, triunghiul, capriorii etc. sunt cel dintai grup de motive, folosite in sculptura acestei epoci. Ele apar pana azi in crestaturile populare.

Decoratia spetezei scaunului domnesc se incadreaza acestui grup. In colturile de jos apare insa crestata si stema Moldovei, in forma ei redusa, reprezentand bourul purtand o cruce sau o stea intre coarne. Ea este semnul distinctiv, precizand destinatia jiltului, rezervat exclusiv pentru domnitor. Cea de-a doua categorie de motive este formata din impletituri. Acestea sunt caracteristice decoratiei sculptate, mai ales in piatra, din Georgia si Armenia, de unde s-au raspandit in arta romanica a Europei apusene si in lumea slavo-bizantina a Peninsulei Balcanice. A treia si cea mai bogata grupa este formata de motivele vegetale.

In anul 1785, Manastirea Moldovita este desfiintata, si pana in anii 1932-1934, cand si-a reluat activitatea ca manastire de maici, a suferit numeroase deteriorari. Intre anii 1954-1960, Manastirea Moldovita a fost restaurata si innoita - acoperisul a fost refacut in intregime si i s-a marit sarpanta pentru protectia picturii, au fost degajate bazele turlei pentru a-i evidentia silueta impunatoare, fundatiile si soclul au fost consolidate, iar zidurile, turnurile si chiliile au fost refacute.
Publicat de:Colotin Sebastian :Monastery Moldovița
Documentar Video:Mânăstirea Moldovita--