Monastery Văleni County Argeș

Mânăstirea Valeni ,Județul Argeș 

ISTORIC-Manastirea Valeni este asezată la 23 km NV de Curtea de Arges, 58 km NV de Pitesti, 40 km NE de Rm. Valcea; Este prima biserica construita din lemn de Zosima Schimonahul, fost Zaharia Gradisteanu (1691-1692); biserica a fost marita in 1810 de Dorotei arhimandritul, zugravita de stareta Platonida (1826-1829), a fost recladita pe acelasi loc de Ghenadie al II-lea al Argesului (1883-1884).

Biserica actuala a fost zidita in 1888 de preotul Iosif si obstea manastirii, rezidita din temelie de Episcopul Iosif al Argesului (1941-1955). Biserica bolnita cu hramul "Invierea lui Lazar" (Sambata Floriilor), zidita de schimonahul Iosif Cotmeanu, vechi cruci de piatra; arhondaric.23 vietuitoare, viata de obste

Hram: Sfanta Treime (biserica mare), invierea lui Lazar (bisericuta bolnitei)

Acces: din Curtea de Arges pe DJ 703H, 20 km NV, trecand prin Valea Danului, pana in satul Valeni. Din Valeni 2 km spre E pana la manastire;

Stareta: monahia Eleodora Papuc;

Adresa: com. Salatrucu, 117636, jud. Arges

Puterea de a zâmbi

Înăuntru se simte grija măicuţelor pentru fiecare petec de pământ. De cum intri, în stânga se află casa unde au locuit părinţii lui G. Topîrceanu şi unde acesta a stat în prima parte a vieţii, fiind înscris la Şcoala din Şuici pentru învăţământul primar. În dreapta, o clădire care se impune prin soliditatea sa, era destinată atelierelor de ţesătorie, ale maicilor care, înainte, vieţuiau datorită ţesăturilor din bumbac şi ale covoarelor pe care le treceau, aşa cum ne-a spus maica Taisia, fostă stareţă, spre Călimăneşti, prin Valea Iepii. Existau două tipuri de războaie, unul, mai mare, pentru covoarele olteneşti şi altul pentru ţesăturile din bumbac. Chiliile călugăriţelor reprezintă un model autentic al arhitecturii tradiţionale ţărăneşti. Într-una din ele, măicuţa Teofania, în vârstă de 96 de ani, stă pe un scăunel de lemn, înconjurată în camera îngustă de cele două tipuri de războaie de care nu se desparte. Vârsta înaintată i-a afectat sănătatea, însă nu şi puterea de a zâmbi, a spera, a crede… În prezent, măicuţele de la Văleni lucrează veşminte preoțești. 

Publicat de Colotin Sebastian/Monastery Valeni Argeș.

Monastery Zamca

Manastirea Zamca

Documentar video Mânăstirea Zamca

Manastirea Zamca este cel mai important edificiu religios construit de colonia armeana din 

orasul Suceava. Complexul medieval Zamca, a fost ridicat in anul 1606 de armenii refugiati in 

Moldova inca din secolul al XVI-lea.Mentionata pentru prima data in anul 1415, manastirea impresioneaza prin dimensiunile sale si elementele gotice si clasice cu motive orientale. Se considera a fi ctitorita de armenii refugiati de timpuriu in Moldova, o lunga perioada de timp fiind si sediul episcopiei armene.Situat in extremitatea vestica a orasului, ansamblul arhitectural al manastirii este format din trei cladiri: biserica principala "Sfantul Auxentie", turnul - clopotnita de pe latura de est cu o inaltime de 26 metri si o cladire cu paraclis la etaj pe latura de vest, unde se afla intrarea in incinta manastirii.O versiune armeneasca despre povestea manastirii spune ca numele initial almanastirii a fost Sfantul Oxent (Auxentie), ctitorii acesteia fiind trei frati, Auxent, Iacob si Grigore, care au cumparat locul. Primul dintre ei a inaltat biserica, care a primit hramul Sfantului Auxentie, al doilea, capela de la apus, iar ultimul a realizat turnul cu clopotnita, care are hramul Sfantul Grigorie Luminatorul.O alta versiune e cea oferita de singurul preot armean de prin zona aceasta a Moldovei, Azad Mandalian, care spune ca, din 1401, aici a fost prima episcopie armeana, dupa cum reiese dintr-un hrisov domnesc al lui Alexandru cel Bun, in care se certifica ca i se acorda episcopului Hovhannes dreptul de a pastori peste intreaga comunitate armeana din Moldova.
Armenii au fost bine primiti de domnitorii romani din acea vreme, adica urmasii lui Alexandru cel Bun si ai lui Stefan cel Mare, in schimb, pe timpul lui Petru Rares a fost o perioada de reprimare a lor, pentru ca erau considerati neortodocsi si se dorea trecerea lor la ortodoxismul romanesc. In acele vremuri tulburi, o parte din ei au fost ucisi, altii au fugit in Transilvania, iar Manastirea Zamca a fost arsa. Biserica a fost din nou ridicata pe timpul lui Ioan Voda cel Cumplit, care era armean dupa mama.Cercetarile arheologice efectuate au infirmat unele pareri in legatura cu existenta aici a unei manastiri in secolul al XV-lea si s-a precizat ca actualele constructii au fost ridicate in secolul al XVII-lea. Dealtfel, pe cheia de bolta a arcadei estice de la intrarea turnului-clopotnita este mentionata data constructiei: 1606.

Piatra de mormant a lui Agopsa se gaseste in mijlocul naosului bisericii "Sfantul Auxentie", cu urmatoarea inscriptie: "Aceasta este piatra de mormant a lui Agopsa, care este fiul lui Amira, care este ctitorul acestui locas, a murit in anul armenesc 1000/plus 61 (1612)".La sfarsitul secolului al XVII-lea, trupele polone de sub comanda regelui Ioan III Sobieski (1674-1696) au ocupat Suceava, stabilindu-si cartierul general la Zamca in timpul campaniei antiturcesti din anii 1690-1691. Acest fapt este de altfel atestat si de unele grafite cu aceasta data de pe peretii paraclisului din cladirea vestica.Cu acest prilej a fost ridicat valul de pamant ce inconjoara manastirea pe laturile de nord, est si sud, fiind insotit de sant in fata si bastioane la colturi. Tot de atunci, probabil, manastirea a fost denumita de catre localnici prin termenul polon corespunzator "cetatuiei", adica Zamek ("fortificatie", "loc intarit").Biserica armeneasca "Sfantul Axentie" a Manastirii Zamca din Suceava a fost resfintita la data de 14 august 2004, dupa 439 de ani de la prima sfintire. Sfantul lacas a fost supus in ultimii zece ani unor ample lucrari de restaurare, finantate deMinisterul Culturii si Cultelor cu peste 6 miliarde de lei vechi.Arhitectura exterioara, de mare simplitate, este specifica perioadei de trecere de la edificiile pictate integral, spre o noua forma neinchegata inca. Zidul de incinta formeaza un trapez alungit, cu laturi sprijinite din loc in loc de contraforturi. Laturile paralele ating lungimea de 59 metri si respectiv 66 metri, iar celelalte doua de 70 metri si 74 metri. Grosimea zidului este de un metru si inaltimea atinge in unele locuri 4 metri.Turnul-clopotnita, o cladire cu latura de baza patrata situata pe latura estica a zidului de incinta, reprezinta un complex. Pe cheia de bolta a arcadei estice de la intrarea turnului-clopotnita este mentionata data constructiei: 1606. Turnul are o inaltime de 26 de metri si avea initial o intrare boltita care, ulterior, a fost inchisa.La parter slujeste de intrare in Manastire, la etajul intai are capela Sfantul Grigorie Luminatorul, iar la etajul al doilea este clopotnita. Este asemanator cu alte turnuri de manastire din epoca aceea, bunaoara cu cel de la Manastirea Dragomirna, iar decoratia lui este incomparabil mai bogata decat a bisericii manastirii. De asemenea, avea si rolul de turn de straja.

In anul 2007 s-au inceput o serie de lucrari la turnul-clopotnita, realizandu-se refacerea sarpantei si acoperirea cu invelitoare de cupru a turnului, in varful caruia a fost montata o cruce, precum si o instalatie de paratrasnet.Cladirea aflata pe latura de vest a zidului de incinta pare a fi fost folosita ca sediu al Episcopiei armene de Suceava. Edificiul, de forma dreptunghiulara, se compune dintr-un parter cu doua incaperi (de o parte si de alta a intrarii), pe unde se face si intrarea in manastire si dintr-un etaj, avand pe latura nordica paraclisul Sfintei Maria.

Paraclisul Sfintei Maria este alcatuit din naos si altar, avand un sistem de constructie de tip moldovenesc. Intreaga cladire, dar in special paraclisul, a fost impodobita cu variate si interesante elemente decorative. Astfel, motivul central al decoratiei consta intr-o canelura larga, intrerupta de incizii circulare, pe fondul carora sunt plasate mici rozete in relief.Sculptura are un aspect rustic, tehnica intrebuintata amintind de incrustarea portilor si ceardacelor de lemn taranesti. Paraclisul are deasupra sa o turla de forma octogonala, mica, cu patru ferestre cu chenare in arcadele din cele patru puncte cardinale. Sub streasina, in locul cornisei, se gaseste un brau de caramizi zimtate.

Biserica Sfantul Auxentie a fost construita dupa un plan dreptunghiular, compunandu-se din pronaos, naos si altar. Biserica nu are abside laterale, in locul acestora gasindu-se doua contraforturi, de o parte si de alta. Intrarile au fost practicate, una in peretele vestic al pronaosului (cum exista si la bisericile ortodoxe), iar cea de-a doua in peretele nordic al naosului.Catapeteasma a fost inlocuita cu o draperie simpla suspendata de o barna transversala. Boltirea naosului este specific moldoveneasca. Varuita recent, au mai ramas niste urme din pictura originala a bisericii pe peretele drept al naosului.

Pronaosul, patrat, este boltit cu o calota sferica sprijinita pe patru arcuri. In pronaos, zidul despartitor are doua ferestre, de o parte si de alta a usii. De o parte si de alta a absidei centrale, care este ocupata de altarul central, exista doua nise in perete, prevazute cu mese de piatra si care au rolul de a fi doua altare secundare, amintind de topografia bisericilor armene.In exterior, biserica are o linie arhitectonica simpla. Cate o pereche de contraforturi de forma octogonala sprijina de o parte si de alta zidurile. Decoratia imbina elemente de traditie gotica si clasica cu motive noi, de influenta orientala (rozetele).

In incinta complexului manastiresc se mai afla un depozit de materiale si o fantana acoperita si inconjurata de ziduri, ambele de data recenta.Fantana a fost reconstruita cu sprijinul material al familiei lui Gaidzag Ohanesian din Los Angeles. Pe zidurile care inconjoara fantana este pusa o placa pe care scrie urmatoarele: "Pelerinule, Dupa ce vei ajunge la Manastirea Zamca si vei dori sa-ti astamperi setea de la acest izvor, pomeneste in rugaciunile tale, pe robii lui Dumnezeu Gaidzag Ohanesian si pe cei ai lui, prin a caror grija s-au rostuit apele acestea si zidurile ce le cuprind in asta fantana."In anul 1994 s-a inceput sa se efectueze lucrari de stabilizare si restaurare a intregului monument. Lucrarile au avansat lent din cauza lipsei banilor, biserica a fost varuita pe interior si exterior, iar in prezent s-a realizat acoperirea cu tabla a turnului-clopotnita.Desi a fost construita pentru necesitatile de cult ale coloniei armenesti din Suceava, ea se incadreaza "perfect in formele si directiile de baza ale arhitecturii religioasemoldovenesti". Manastirea Zamca este monument istoric. Slujbele se fac saptamanal, manastirea neavand o viata monahala activa.

Publicat de Colotin Sebastian/Monastery Zamca 

Monastery Cocoș

Manastirea Cocos

Manastirea Cocos se afla la 6 kilometri distanta de comuna Niculitel si la aproximativ 35 de kilometri vest de orasul Tulcea. Manastirea este condusa de o obste de calugari, avand drept hramuri Pogorarea Sfantului Duh (biserica mare) si Sfantul Ierarh Nicolae (paraclisul).

Manastirea este asezata intr-un loc retras, la poalele unui deal invaluit in mireasma padurilor de tei. Odata, demult, de pe acest deal s-a auzit intr-o noapte cantecul unui cocos salbatic insotit de o bataie de toaca. Calugarii spun ca acest cantec se mai aude si astazi, uneori.

Prima atestare documentara a unui asezamant religios in acest loc este din anul 1679, cand aflam despre existenta unui schit de sihastri, pradat de invaziile vremii.Manastirea Cocos exista din 1833, ctitori fiind calugarii Visarion, Gherontie si Isaia dinmanastirea Neamt, care au trecut pe la Muntele Athos, inainte de a se opri aici. Ei au venit pana la Isaccea, unde s-au si asezat.

Acestia au cumparat o bucata de pamant si au construit o mica biserica din nuiele lipite cu pamant, fara turle si fara clopote, respectand legile musulmane de atunci.Aceasta biserica, cu reparatii facute in timp, a dainuit pana in 1910 cand a fost demolata. Pe locul fostului Altar a fost asezata o troita pentru aducere-aminte. Pentru ca era nevoie de un locas mai mare si mai trainic, parintele Visarion, devenit arhimandrit si staret al manastirii, construieste in 1853 o noua biserica din piatra si caramida, cu cheltuiala unui mocan ardelean instarit care, calugarindu-se, a donat manastirii intregul sau avut.

Prima biserica a avut hramul "Sfanta Treime". Dupa razboiul de independenta s-au construit si cele 3 turle ale bisericii. Din 1862 pana in 1884 urmeaza ca staret Daniel, in timpul staretiei se ridica clopotnita masiva si monumentala inalta de 30 m, existenta si astazi. In jurul clopotelor sunt 6 firide. Tot Daniel a construit cladirea chiliilor dinspre vest din fata bisericii, in stil oriental, un pridvor si cerdac pe ambele parti, acoperite cu olane.In 1959 aceasta cladire a fost declarata monument istoric. Celelalte chilii construite de staretii Visarion si Daniel au fost demolate in 1910, odata cu cele doua biserici, dupa ce se incercase fara succes, consolidarea bisericii in 1853.

In 1909 devine staret arhimandritul Roman Sorescu, calugarit la Ciolanu si in 1910 termina constructia din partea de rasarit unde azi este staretia, paraclisul, bucataria si trapeza.La 23 aprilie 1910 episcopul Nifon Niculescu pune temelia celor 24 chilii noi ce se leaga de clopotnita dupa planul intocmit de arhitectul Toma Dobrescu si care la capatul dinspre rasarit se termina cu o frumoasa cladire cu doua etaje in care, in prezent, este muzeul.

La 1 septembrie 1911 se pune temelia noii biserici, ale carei ziduri nu sunt afectate de cutremurul din 28 mai 1912. Lucrata de pietrari italieni dupa planurile arhitectului bucurestean Toma Dobrescu, este terminata in 1913.

Odata cu inceperea razboiului in 1916, o mare parte din cei 86 calugari care existau in 1914 au pornit in bejenie impreuna cu staretul, luand cu ei majoritatea obiectelor de valoare pe care laIntre 1926 si 1929 s-a construit corpul de cladiri din dreapta clopotnitei, cu etaj si pridvor. Aici a functionat o vreme o scoala de cantareti bisericesti, iar in prezent este casa de odihna a episcopiei. 

Cutremurul din 1940 a avariat puternic biserica. Incendiul din 27 iulie 1946 a ars clopotnita, topind si clopotele. Lucrarile de restaurare au inceput in 1954 si s-au terminat in 1956, in timpul pastoririi episcopului Chesarie Paunescu, fiind staret protosinghelul Damaschin Duros. Au fost restaurate si chiliile din vest. Sunt instalate in clopotnita doua noi clopote de 500 kg si 375 kg. intoarcere nu le-au mai adus in totalitate. Staretul Roman Sorescu inceteaza din viata in 1919 la numai 45 de ani.

In anul 1971, pe teritoriul comunei Niculitel, in apropierea manastirii, sapaturile arheologice au adus la lumina o cripta care adapostea moastele a patru sfinti mucenici, primele descoperite pe teritoriul tarii noastre. Acestia sunt crestini martiri din secolele III-IV. Inscriptiile in limba greaca din interiorul criptei atesta astazi moastele a patru martiri pentru Hristos: Zoticos, Attalos, Kamasis si Philippos. La doi ani de la descoperirea lor, Sinodul Bisericii Ortodoxe a decis ca moastele celor patru sa fie depuse in patru racle, la Manastirea Cocos din apropiere.La 17 ianuarie 1973 sunt aduse in manastire si asezate la loc de cinste in biserica, intr-o frumoasa racla, moastele sfintilor martiri Zotic, Atal, Camasie si Filip, ca o marturie incontestabila a credintei stramosesti. Praznuirea acestor martiri se face in fiecare an la data de 4 iunie.Biserica este o constructie masiva din piatra in forma de cruce. Absidele din naos sunt adanci si foarte largi. Naosul se delimiteaza de pronaos prin doi stalpi voluminosi, cate unul pe fiecare parte, lipiti de zid. Are un pridvor inchis in care se intra printr-o usa masiva in doua canaturi, inalta, cu geam in partea superioara. Are al doilea pridvor deschis, sustinut de 6 coloane masive.Naosul de 19 m latime in zona absidelor luminat de cate doua mari ferestre, pe fiecare parte, pronaosul lat de 9 m este luminat de cate o fereastra lata si inalta pe fiecare parte. Pronaosul si naosul au impreuna 24 m in lungime.

Biserica are 3 turle octogonale, strapunse de cate 8 ferestre inguste si inalte. Turla de pe naos este foarte masiva si inalta. Celelalte doua mai mici sunt asezate pe fiecare parte a pridvorului.In exterior, peretele din dreapta naosului are o firida inalta, pictata. La fel o firida inalta si pictata este pe zidul din rasaritul altarului.

Pictura bisericii a inceput in toamna anului 1914, executata de pictorul italian F. da Biasse in stil neobizantin si s-a terminat in 1916. A fost restaurata intre 1957 si 1960.Manastirea are un muzeu cu icoane vechi si obiecte de arta religioasa adunate din parohiile judetului Tulcea. Muzeul adaposteste si o colectie de carte veche, religioasa, in special romaneasca.

Publicat de COLOTIN SEBASTIAN/Monastery Cocos

Biserica Domneasca din Targoviste

Biserica mare Domneasca din Targoviste

Biserica mare Domneasca din Targoviste este ctitoria voievodului Petru Cercel (1583-1585). Biserica a fost zidita in acelasi timp cu Casa Domneasca si alaturi de aceasta, in anul 1584. Lacasul poarta hramul Adormirea Maicii Domnului si a fost realizat dupa modelul bisericilor de tipul cruce greaca inscrisa.Monumentul se distinge de lacasurile ridicate la sfarsitul secolului al XVI-lea prin proportiile sale nemaintalnite pana atunci, dreptunghiul in care se inscrie conturul exterior masurand 14 metri pe 30 de metri.Deasupra intrarii in naos, pentru familia domneasca, Petru Cercel adauga un balcon, cu accesul direct din palat, printr-un coridor ce unea cele doua constructii.Prima pictura, de la sfarsitul secolului al XVI-lea sau inceputul celui de al XVII-lea, pastrata partial in absidiola diaconiconului si pe peretele sudic al pronaosului, a fost suprapusa de un al doilea strat de zugraveala, realizat intre anii 1696-1698, din initiativa lui Constantin Brancoveanu.Varietatea temelor iconografice, simtul in armonizarea culorilor, ca si expresivitatea figurilor, fac din pictura acestei biserici una din marile realizari ale epocii. Bogatia de detalii, marele numar de scene de mici proportii, legate intre ele prin colorit si scara, creeeaza o puternica expresie de unitate, care se desprinde, de altfel, din mai toate ansamblurile de pictura ale epocii brancovenesti.Pictura, pastrata si in zilele noastre, este realizata integral intre anii 1696-1698, in timpul domniei lui Constantin Brancoveanu, continand cea mai ampla galerie de portrete de domnitori munteni.

Cum spuneam, in Biserica mare Domneasca gasim cea mai ampla galerie a unor chipuri de domnitori munteni, pastrata si reprezentata de tablourile votive din pronaosul bisericii, de un mare interes artistic si documentar. Astfel, peretele de vest al pronaosului este decorat cu portretele voievozilor Matei Basarab, Neagoe Basarab, apoi Constantin Brancoveanu si Petru Cercel (in postura de ctitori, tinand macheta bisericii), urmati de Mihai Viteazu (prima reprezentare cu coroana pe cap), Radu Serban, Constantin Carnul, Serban Cantacuzino si Radu Mihnea.Biserica domneasca a fost reparata in anul 1734, dar a ars in timpul razboiului turco-austriac din 1736-1739. La un cutremur ulterior s-au surpat turla si pridvorul.Unele refaceri vor fi efectuate si in vremea lui Grigore al II-lea Ghica (aprilie 1748 - august 1752) care se vor dovedi insa efemere deoarece in 1785 boltile vor pica din nou.La data la care ocupa functia de mare vistier, in prima domnie a lui Mihail Sutu (martie 1791 - ianuarie 1793), Enachita Vacarescu l-a convins pe acesta sa repare biserica domneasca.In urma cutremurului din 1803 si a incendiului din acelasi an, fosta curte domneasca devine o ruina.

Dupa infiintarea Comisiunii Monumentelor Istorice in 1892 se restaureaza biserica domneasca in intervalul 1907-1910, sub coordonarea lui N. Ghica-Budesti, lucrari care nu au tinut insa cont de aspectul initial, modificandu-se turlele, fatadele si acoperisul.Ultimele actiuni de restaurare au avut loc in 1961, din initiativa Directiei Monumentelor Istorice, data dupa care singurele actiuni intreprinse au constat in sondaje arheologice si lucrari de intretinere si amenajare a spatiului.

Publicat de/Colotin Sebastian

Monastery Crisan - Vaca

Manastirea Crisan - Vaca

Manastirea Crisan, cunoscuta si sub denumirea de Manastirea Vaca, este o manastire ortodoxa situata in satul Crisan al comunei Ribita, judetul Hunedoara. Manastirea cu obste de calugari, intemeiata in secolul al XVI-lea, este situata la o distanta de aproximativ 7 km nord de Brad si la 46 km nord de Deva.Ansamblul monahal este situat pe deal, cu diferenta de nivel, si de aceea a fost necesar pentru constructia cladirilor sa se sparga si sa se niveleze malul dealului. Manastirea este o marturie a ortodoxiei romanesti pe atat de zbuciumatul pamant al Transilvaniei Ortodoxe. Biserica manastirii poarta hramul "Nasterea Maicii Domnului”.

Ribita - marturie a ortodoxiei romanesti din Transilvania

Prima atestare a satului Ribita dateaza de la 1369, prin documentul care ii confirma lui Neasca Teodor stapanirea asupra satelor Ribita, Mesteacanul de Sus si de Jos si Tertfala (Tebea). Neasca Teodor era tatal cneazului Vladislav, ctititorul bisericii de la Ribita. Neasca Teodor, in anul 1404 este sanctionat de catre regele Sigismund de Luxemburg cu pierderea mosiilor, pentru "nota infidelitas". In acelasi an, fii lui: Matia, Vlatislav si Miclaus, reprimesc mosiile, si, drept multumire, incep constructia bisericii de la Ribita.Comuna Ribita este situata in partea nordica a judetului Hunedoara, in Depresiunea Bradului din frumoasa Tara a Zarandului, pe prelungirile culmilor care coboara ca niste spinari dinspre Muntii Bihorului si Muntele Gaina. Distanta fara de marile orase ale zonei: 44 kilometri pana in Deva, 145 kilometri pana in Oradea, 165 kilometri pana in Arad. Aflata la sapte kilometri de municipiul Brad, in comuna Ribita se ajunge urmand soseaua Brad - Oradea. Pe acest drum, dupa cinci kilometri, in partea dreapta se desprinde un drum asfaltat, care trece peste calea ferata si dupa alti doi kilometri se ajunge in centrul comunei.Satul Crisan prezinta un interes deosebit din punct de vedere istoric si cultural, putand fi considerat un sat istoric. Aici s-a nascut Gheorghe Crisan, cel de-al treilea conducator al Rascoalei de la 1784 din Transilvania - Rascoala lui Horea, Closca si Crisan. Un monument istoric deosebit este Manastirea Crisan (secolul XVI), care a functionat pana dupa Rascoala lui Horea, fiind parasita in urma unei alunecari de teren.Din cele sase biserici ortodoxe ale comunei Ribita, patru sunt monumente de arhitectura, fiind inscrise in Lista Monumentelor Istorice din Romania. Acestea sunt : Biserica Sfantul Ierarh Nicolae din Ribita (secolul XIV), Biserica Sfanta Cuvioasa Paraschiva din Ribicioara (secolul XVIII), Biserica Adormirea Maicii Domnului din Dumbrava de Jos (secolul XIX) si Biserica Sfantul Ierarh Nicolae din Dumbrava de Sus (1848).

Manastirea Crisan - scurt istoric

Inceputul vietii monahale in Tara Zarandului poate fi legat de existenta pe langa Biserica din Ribita a unui centru monahal inca din secolul al XV-lea, fapt dovedit de continutul pisaniei Bisericii din Ribita, unde este pomenita si "o manastire”.Intemeierea manastirii de la Vaca trebuie pusa in legatura cu ofensiva Reformei, in special a calvinismului asupra bisericii ortodoxe romanesti. Acceptarea Reformei religioase de catre familiile nobiliare de origine romaneasca de la Ribita, Nemes Ribiczei si Bradi, a determinat credinciosii ortodocsi din satele Ribita si Vaca, ramasi fara biserica, sa-si construiasca propriul asezamant religios.Manastirea Crisan a fost construita la sfarsitul secolului al XVI-lea si inceputul celui urmator prin eforturile localnicilor, dar si prin sprijinul material primit din partea unor domni ai Tarii Romanesti, intre care Mihai Viteazul, ctitor a numeroase biserici si manastiri in Transilvania, cat si prin grija Manastirii Prislop, din Tara Hategului.Manastirea Crisan dateaza de pe la anul 1450, fiind singura manastire din partile Zarandului cu atestare documentara si care a durat cel mai mult in timp. Biserica a fost ridicata din piatra si caramida, trecand de-a lungul vremii prin mai multe faze de distrugere, incendii si bombardamente.In anul 1759, Manastirea Crisan este mentionata ca fiind in ruina. Biserica a fost recladita dupa acest an cu sprijinul egumenului Varlaam din Prislop si a protopopului Ghiura din Ilia. Dupa alte surse, manastirea a fost restaurata in anul 1759 de catre episcopul Petru Pavel Aron, ctitor aici si al unei scoli. Dupa "Conscriptia lui Rednic", din anul 1765, Manastirea Crisan este risipita in timpul "revolutiei antiuniate” aSfantului Cuvios Marturisitor Sofronie de la Cioara si parasita din anul 1772 pana in timpul "Rascoalei lui Horea, Closca si Crisan” - 1784-1785.Ultima mentionare a manastirii, din anul 1772, o aminteste pe aceasta doar ca obiect de patrimoniu imobiliar. Cercetarile arheologice conduse de profesorul Adrian Rusu din Cluj au atestat existenta manastirii pe locul in care s-a reconstruit mai tarziu. Cu acest prilej s-au gasit mai multe obiecte cu valoare istorica, acestea fiind expuse la Muzeul din Cluj.Manastirea Crisan are o istorie de aproape doua veacuri, argumente ale dainuirii ei in aceasta perioada fiind insemnarile manuscrise de pe diferite carti religioase romanesti care au apartinut asezamantului monahal si de cercetarile arheologice efectuate aici.Dupa anul 1989, ieromonahul Visarion Neag, fost calugar la Manastirea Sihastria de Neamt, dar nascut pe aceste meleaguri, a luat initiativa reinfiintarii manastirii, fapt implinit in urma aprobarii Episcopiei Aradului si a Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane. Inainte de inceperea constructiilor, in acest loc a fost necesar sa se cumpere terenul fostei manastiri, care, intre timp, devenise proprietate particulara.Dupa anul 1989, ieromonahul Visarion Neag, fost calugar la Manastirea Sihastria de Neamt, dar nascut pe aceste meleaguri, a luat initiativa reinfiintarii manastirii, fapt implinit in urma aprobarii Episcopiei Aradului si a Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane. Inainte de inceperea constructiilor, in acest loc a fost necesar sa se cumpere terenul fostei manastiri, care, intre timp, devenise proprietate particulara.In scurt timp a fost ridicata bierica de zid cu hramul "Nasterea Maicii Domnului”, altarul de vara cu hramul "Izvorul Tamaduirii”, ansamblul de chilii pentru personal si alte anexe gospodaresti. S-a inaltat mai intai o cladire cu etaj din zid pentru chilii, trapeza si bucatarie, dupa care s-au construit biserica, la nord-vest de aceasta cladire, si un altar de vara, la nord de biserica.Manastirea Crisan - arhitectura

Biserica manastirii Crisan este o constructie din zid, in forma de cruce, compartimentata in altar, naos si pronaos. Aceasta are si un mic pridvor inchis pe partile laterale. Usa de intrare in pronaos este din lemn de stejar, frumos sculptata. Catapeteasma este din lemn sculptat, in partea superioara avand o rama din zid. In biserica nu este evidenta delimitarea naosului de pronaos. In pronaos se afla un balcon sustinut de doi stalpi din zid.Biserica are o turla mare octogonala, deschisa pe naos, cu opt ferestre ale caror geamuri sunt pictate, si o turla pe pronaos, care, pana la construirea unei clopotnite, a servit si pe post de clopotnita.Sfantul Altar este luminat de o fereastra dinspre rasarit si de cate o fereastra pe dreapta si pe stanga, naosul luminat de cate doua ferestre la sud si nord, iar pronaosul de cate o fereastra pe fiecare parte. Toate ferestrele au geamurile pictate cu sfinti si mucenici. Pardoseala bisericii este din scandura.Manastirea Crisan este asezata in marginea satului Crisan spre nord, la numai 200 de metri in stanga drumului asfaltat care vine dinspre Brad si traverseaza satul. La nord de manastire se continua dealul impadurit.

Publicat de Colotin Sebastian