Mânăstirea Valeni ,Județul Argeș
ISTORIC-Manastirea Valeni este asezată la 23 km NV de Curtea de Arges, 58 km NV de Pitesti, 40 km NE de Rm. Valcea; Este prima biserica construita din lemn de Zosima Schimonahul, fost Zaharia Gradisteanu (1691-1692); biserica a fost marita in 1810 de Dorotei arhimandritul, zugravita de stareta Platonida (1826-1829), a fost recladita pe acelasi loc de Ghenadie al II-lea al Argesului (1883-1884).
Biserica actuala a fost zidita in 1888 de preotul Iosif si obstea manastirii, rezidita din temelie de Episcopul Iosif al Argesului (1941-1955). Biserica bolnita cu hramul "Invierea lui Lazar" (Sambata Floriilor), zidita de schimonahul Iosif Cotmeanu, vechi cruci de piatra; arhondaric.23 vietuitoare, viata de obste
Hram: Sfanta Treime (biserica mare), invierea lui Lazar (bisericuta bolnitei)
Acces: din Curtea de Arges pe DJ 703H, 20 km NV, trecand prin Valea Danului, pana in satul Valeni. Din Valeni 2 km spre E pana la manastire;
Stareta: monahia Eleodora Papuc;
Adresa: com. Salatrucu, 117636, jud. Arges
Puterea de a zâmbi
Înăuntru se simte grija măicuţelor pentru fiecare petec de pământ. De cum intri, în stânga se află casa unde au locuit părinţii lui G. Topîrceanu şi unde acesta a stat în prima parte a vieţii, fiind înscris la Şcoala din Şuici pentru învăţământul primar. În dreapta, o clădire care se impune prin soliditatea sa, era destinată atelierelor de ţesătorie, ale maicilor care, înainte, vieţuiau datorită ţesăturilor din bumbac şi ale covoarelor pe care le treceau, aşa cum ne-a spus maica Taisia, fostă stareţă, spre Călimăneşti, prin Valea Iepii. Existau două tipuri de războaie, unul, mai mare, pentru covoarele olteneşti şi altul pentru ţesăturile din bumbac. Chiliile călugăriţelor reprezintă un model autentic al arhitecturii tradiţionale ţărăneşti. Într-una din ele, măicuţa Teofania, în vârstă de 96 de ani, stă pe un scăunel de lemn, înconjurată în camera îngustă de cele două tipuri de războaie de care nu se desparte. Vârsta înaintată i-a afectat sănătatea, însă nu şi puterea de a zâmbi, a spera, a crede… În prezent, măicuţele de la Văleni lucrează veşminte preoțești.
Înăuntru se simte grija măicuţelor pentru fiecare petec de pământ. De cum intri, în stânga se află casa unde au locuit părinţii lui G. Topîrceanu şi unde acesta a stat în prima parte a vieţii, fiind înscris la Şcoala din Şuici pentru învăţământul primar. În dreapta, o clădire care se impune prin soliditatea sa, era destinată atelierelor de ţesătorie, ale maicilor care, înainte, vieţuiau datorită ţesăturilor din bumbac şi ale covoarelor pe care le treceau, aşa cum ne-a spus maica Taisia, fostă stareţă, spre Călimăneşti, prin Valea Iepii. Existau două tipuri de războaie, unul, mai mare, pentru covoarele olteneşti şi altul pentru ţesăturile din bumbac. Chiliile călugăriţelor reprezintă un model autentic al arhitecturii tradiţionale ţărăneşti. Într-una din ele, măicuţa Teofania, în vârstă de 96 de ani, stă pe un scăunel de lemn, înconjurată în camera îngustă de cele două tipuri de războaie de care nu se desparte. Vârsta înaintată i-a afectat sănătatea, însă nu şi puterea de a zâmbi, a spera, a crede… În prezent, măicuţele de la Văleni lucrează veşminte preoțești.
Publicat de Colotin Sebastian/Monastery Valeni Argeș.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu