Monastery Probota IASI

Mânăstirea Probota IASI

Documentar Video-Mânăstirea Probota Iași 

Manastirea Probota-ISTORIC La inceputul secolului XIV a luat fiinta pe Valea Siretului una din cele mai vechi sihastrii din Moldova. Calugarii se nevoiau cate doi-trei in mici chilii de lemn si isi castigau existenta din impletirea cosurilor de salcie de pe lunca Siretului. Cu timpul au construit o mica biserica cu hramul "Sfantul Nicolae", numita "Sihastria din Poiana" iar mai apoi, Voievodul Petru Musat a zidit aici o biserica de piatra, numind-o Manastirea "Probota" ( Fratia). Biserica de zid Sfantul Nicolae deteriorandu-se, a fost parasita definitiv de Petru Rares (domn in doua randuri: 1527-1538; 1541-1546). El zideste in 1530 actuala manastire Probota, sau Pobrata ("infratire" sau "fratie"), cum i se mai spunea pe vremuri. Pe zidul dinspre sud se pastreaza pisania in limba slavona, cu urmatorul continut: "Cu vrerea Tatalui si cu ajutorul Fiului si cu savarsirea Sfantului Duh, iata eu, robul Stapanului meu Iisus Hristos, Io Petru Voievod, cu mila Lui Dumnezeu domn al tarii Moldovei, fiul lui Stefan Voievod cel Batran, a binevoit domnia mea cu buna mea voie in a 4-lea an al stapanirii (mele) imparatesti, a zidi acest hram intru numele Arhiereului facatoru de minuni Nicolae, fiind egumen chir Grigore in anul 7038 (1530)".Petru Rares a inzestrat manastirea cu vesminte, argintarii, carti si a daruit multe si frumoase mosii. A zidit imprejurul bisericii chilii pentru egumeni si calugari, cladiri pentru gospodarie si in partea de nord a construit si o Casa Domneasca. Mitropolitul Dosoftei care a trait o perioada aici, a reparat-o in urma unui incendiu, a terminat edificiile din curte si trapeza, dupa care a inchinat manastirea Probota sfintei manastiri de la Ierusalim. In 1964 manastirea in care au vietuit totdeauna calugari, s-a desfiintat, devenind biserica de mir. In 1991  s-a reinfiintat ca manastire pentru calugari iar in 1994 a fost transformata in manastire pentru calugarite.Biserica este zidita in plan treflat, cu interiorul compartimentat in altar, naos, camera mormintelor (gropnita) pronaos si pridvor, despartite prin ziduri de piatra, cu usi de comunicare intre ele. Altarul si absidele laterale sunt poligonale in exterior si semicirculare in interior. Absida altarului este prevazuta cu cele doua nise adanci obisnuite: proscomidia si diaconicul, avand fiecare cate o ferestruica mica. Turla este octogonala, deschisa pe naos si luminata prin patru ferestre. Pronaosul, de plan dreptunghiular, este strabatut de cate doua mari ferestre cu ancandramente de piatra. Biserica, cu peretii foarte grosi, are lungimea de 32,2 m, latimea 9 m si inaltimea maxima 27,7 m. Alte doua contraforturi sunt la pridvor si unul mai scurt la altar. Soclul bisericii este din piatra cioplita. Impodobirea fatadelor este data de randul de firide ce inconjoara biserica sub cornise, mai putin la pridvor. Firidele au fost la inceput pictate, dar azi pictura nu se mai vede. Caracteristica pentru arhitectura Probotei este preferinta pentru detalii si profilatura de traditie gotica.In biserica se afla 21 de pietre tombale epigrafe, realizate intre 1464-1640, de o remarcabila valoare documentara si artistica; pietrarii au trecut de la elemente decorative geometrice la cele accentuat vegetale, inovatie reprezentativa pentru sculptura secolului al XVI-lea. In camera mormintelor (gropnita) sunt ingropati:Doamna Oltea, mama lui Stefan cel Mare, ; Doamna Elena, a II-a sotie a lui Petru Rares; doamna lui Petru Rares, fiica lui Ioan Despot.  Zidurile de aparare inalte de 6 metri, turnurile patrate si Casa domneasca (vestigii), intregesc ansamblul monahal cu elemente ale arhitecturii civile moldovenesti - printre putinele piese din secolul al XVI-lea care mai exista.Pictura din interior a fost executata in tehnica fresca in 1536, cu unele refaceri in 1550 si restaurata in 1844, cand s-au refacut picturile din altar, incaperea mormintelor si naos. Numai pictura din pronaos si pridvor a ramas in cea mai mare parte originala. Pe bolta pridvorului se afla scena "Judecata de Apoi", pictata prima oara aici si la Humor. In pronaos, pe arcurile boltilor se mai pastreaza pictura cu cele saptesinoade ecumenice. A fost pictata in intregime in exterior, dar cu timpul zugravelile au disparut si s-a tencuit din nou. Pe fatada sudica se mai observa urme din vechea pictura, putand fi distinse Acatistul Maicii Domnului si Arborele lui lesei. Pictorii care au realizat lucrarea nu sunt cunoscuti. S-a constituit o echipa din specialisti care fac cercetari asupra picturii pentru restaurarea ei cand mijloacele financiare vor permite.Clopotnita se afla la nord-vest de biserica. Zidul din incinta a fost construit de Elena Doamna si fiii in 1550. Actualul zid din piatra, cu creneluri de aparare, inalt de 8 m si turnul de la intrarea in incinta care se afla la est de biserica, au fost construite in vremea lui Vasile Lupu.Colectia de istorie si arta veche, in organizare, cuprinde piese obtinute in urma sapaturilor arheologice, tesaturi din sec. XVI-XVII, obiecte de cult, vesminte (sec. XVIII).

Publicat de Colotin Sebastian :Monastery Probota- IASI-

Monastery Caldarusani

                                                                  Mânăstirea Caldarusani

Video documentar cu Mânăstirea Căldărușani 

Manastirea Caldarusani este una dintre cele mai mari si vechi manastiri ortodoxe din Muntenia. Aflata la mica distanta de municipiul Bucuresti, pe malul lacului Caldarusani, pe teritoriul comunei Gruiu, in judetul Ilfov, manastirea a fost zidita intre anii 1637-1638, fiind inzestrata cu multe daruri de catre domnitorul Matei Basarab.Manastirea Caldarusani, pastorita pentru o vreme de Sfantul Cuvios Gheorghe de la Cernica, este una dintre marile manastiri cu viata de obste din sudul tarii noastre. Ansamblul monahal de la Caldarusani este compus astazi din urmatoarele elemente: biserica cea mare, zidita in centru; chiliile, asezate initial pe trei laturi; zidul de rasarit; turnul clopotnita; biserica din cimitir, aflata in partea de miaza-noapte a manastirii.

Manastirea Caldarusani - scurt istoric

Ctitorita intre anii 1637-1638, de catre domnitorul Matei Basarab, manastirea din codrii Vlasiei a fost ridicata pe locul unui mai vechi schit de lemn. Potrivit traditiei, domnitorul a descoperit acest schit tainic in anul 1637, cand in bisericuta de lemn slujea staretul si cei opt vietuitori.

In anul 1775, domnitorul Alexandru Ipsilanti (1774-1782) spunea: "Din cursul vremii si din imperecherea intamplarilor, nu numai buna oranduiala ce a fost inlauntru s-a stricat, ci inca si zidurile s-au prapadit, fiindca s-au lipsit de multe din milele ce au avut." Manastirea a inceput sa dea semne de imbatranire insa inca din vremea Sfantului Constantin Brancoveanu (1688-1714).In urma hrisovului domnesc al lui Ipsilanti, manastirea a fost incredintata pe viata parintelui arhimandrit Filaret, protosinghelul de atunci al Mitropoliei. Vreme de douazeci de ani, acesta va purta de grija manastirii, atat personal, cat si prin egumenii acesteia (1772-1792). Datorita lucrarilor intreprinse in manastire intre anii 1775-1778, cuviosul Filaret poate fi considerat pe drept cuvant al doilea ctitor al manastirii.A randuit, cu sprijinul domniei, refacerea turlelor bisericii, prabusite la un cutremur, si repictarea sfantului lacas, apoi rezidirea si suprainaltarea cu 15 metri a turnului clopotnita, precum si adaugarea unui etaj la corpurile de chilii, inclusiv amenajarea la etajul casei domnesti a unei arhondarii cu zece incaperi, a unui salon pentru egumen, devenit mai apoi arhondarie si numit "sala lui Filaret". Doar spre rasarit a lasat acelasi zid simplu de aparare, din vremea lui Matei Basarab.

Cuviosul Filaret se va ingriji de bunastarea manastirii de pe malul lacului Caldarusani atat dupa anul 1776, cand este ales mitropolit al Mirelor, cat si dupa anul 1780, cand este ales episcop de Ramnic, si dupa anul 1792, cand este ales mitropolit al Ungrovlahiei.In ziua de 1 aprilie 1794, mitropolitul Filaret al II-lea il randuieste staret la Caldarusani pe Sfantul Cuvios Gheorghe de la Manastirea Cernica. Acesta s-a asezat la Cocioc, unde a construit o biserica de lemn si patru chilii. Staretul cu viata sfanta va conduce obstea si manastirea pana in ziua de 3 decembrie 1806, cand va adormi intru Hristos.In vremea staretului Gheorghe a fost inaltata biserica-paraclis din cimitirul manastirii. Surprinsa insa in constructie de cutremurul din 1802, aceasta a fost reparata si terminata cu ajutorul fondurilor solicitate de staretul Gheorghe si primite de la credinciosi, in frunte cu fratii Constantin si Toma Cretulescu, cei ce figureaza, de altfel, zugraviti in calitate de ctitori in pronaos.

Marele merit al staretului Gheorghe consta in a fi revigorat viata monahala la Caldarusani, dupa modelul Sfantului Munte Athos. In testamentul sau, staretul arata sapte trepte ale propasirii morale, aflate in calea monahului: ascultarea, linistea sufleteasca, necartirea, curatenia sufleteasca, evitarea calugarilor straini si cu purtari rele, tinerea manastirii in buna randuiala si pastrarea tipicului staretului Paisie.Invatatul ierodiacon Grigorie inca mai trudea aici, in 1823, in simplitate la traducerea din greceste a vietilor sfintilor, atunci cand, fara de veste, s-a pomenit a se urca pe scaunul mitropolitan al tarii, pe care, de altfel, l-a primit cu mare greutate si numai dupa lungi insistente din partea domnitorului Grigore Dimitrie Ghica. Trecut la cele vesnice la 28 iulie 1834, acest invatat ierarh - cunoscut sub numele de Sfantul Grigorie Dascalul - avea sa-si gaseasca odihna in latura de sud a pridvorului bisericii celei mari a Manastirii Caldarusani.Prin grija patriarhului Iustinian Marina, osemintele sale, aduse in manastire de la mitropolie inca din anul 1841, au fost luate din osuarul bisericii-paraclis din cimitir, dandu-li-se un mormant la loc de cinste, in pridvorul bisericii mari a manastirii.

Primele decenii ale secolului al XIX-lea au insemnat pentru manastirea Caldarusani un rastimp de prosperitate economica, continuata apoi pana la secularizarea averilor manastiresti, in anul 1863. Situatia sa materiala foarte buna cota manastirea Caldarusani intre manastirile mari din tara, impreuna cu manastirile Tismana, Cozia, Bistrita, Hurez, Radu Voda, Mihai Voda, Sarindar, Cotroceni si Vacaresti.Pe la jumatatea secolului al XIX-lea se inregistreaza la Manastirea Caldarusani noi si ample lucrari de reparatii, refaceri, extinderi si constructii noi; ele au fost motivate, in parte, de calamitati naturale, cum a fost cutremurul de la 1838, ce a daramat turlele bisericii mari, si incendiul de pe la 1850, care a mistuit casele din afara cetatii.O realizare constructiva noua a apartinut staretului Meletie (1841-1850) care, in anul 1850, a inaltat, pe latura de rasarit a cetatii, la exteriorul vechiului zid estic de incinta de pe vremea lui Matei Basarab, o mare trapeza cu paraclis, dimpreuna cu incaperile bucatariei, inaltate pe o pivnita boltita, alcatuita din patru compartimente despartite prin trei piloni de zidarie.

Staretul Eftimie (1850-1862) a facut usile, amvonul si o noua tampla la biserica mare, pictata de zugravi din manastire in anul 1853, a refacut staretia de pe latura de vest a cetatii, cladirea bolnitei, inaltata initial, in vremea lui Gheorghe, langa biserica-paraclis din cimitir, precum si casele arse dimprejurul cetatii (1859-1862).Pana dupa anul 1860, manastirea Caldarusani a cunoscut si o deosebita viata culturala. Pe la jumatatea secolului trecut, biblioteca de la Caldarusani ajunsese una dintre cele mai importante colectii de carte manuscrisa si tiparita din manastirile Tarii Romanesti, relevand preocupari spirituale si culturale ale intregii obsti, chiar daca nu toti parintii vor fi stapanit limbile straine, clasice sau moderne.De la sfarsitul secolului al XVIII-lea si pana dupa anul 1860, obstea monahala din Manastirea Caldarusani s-a afirmat cu autoritate mai ales prin pictura ei bisericeasca. Renumita scoala de zugravi de la Caldarusani a fost intemeiata in anul 1778, printr-un hrisov al domnitorului Alexandru Ipsilanti, ea avand caracter oficial de Scoala a Mitropoliei, fiind pusa sub conducerea mesterului Ioan Ivan Rusul, venit in tara odata cu armatele rusesti.Dupa cutremurul din anul 1802, cand ctitorul scolii moare sub ruinele unei biserici, la conducerea scolii vine zugravul „Matei polcovnicul”. Printre ucenicii acestuia din urma s-au numarat si urmatorii: Nicolae Teodorescu, Chirita zugravul, Costache Focseneanu, Ilie Ploiesteanu, Pantelimonescu, Anton Serafim si Evghenie Lazar.In anul 1817, mesterii si ucenicii scolii de pictura din Caldarusani au repictat biserica mare si catapeteasma acesteia, aflata astazi in muzeul manastirii. In anul 1814, tot acestia vor repicta si biserica din cimitir, impreuna si catapeteasma acesteia. Muzeul manastirii este amenajat astazi in vechea trapeza a parintelui Meletie.Intre anii 1854-1855, mai inainte de a pleca sa realizeze valoroasele picturi de la manastirile Zamfira si Agapia, marele pictor Nicolae Grigorescu a poposit si a ucenicit la Manastirea Caldarusani, unde a si realizat o serie de icoane. Dintre acestea din urma, sapte icoane se pastreaza pana astazi in colectia muzeala, dupa cum urmeaza: Sfintii Gheorghe si Dimitrie (1854); Sfanta Treime si Incoronarea Fecioarei (1855); Iisus Hristos, Dreptul Judecator; Sfintii Imparati Constantin si Elena; Izvorul Tamaduirii; Iisus si Femeia samarineanca; Sfintii Stelian, Stefan si Pantelimon. Desi nu sunt semnate, ultimele patru icoane ii sunt atribuite fara nici o reticenta.Nicolae Batcoveanu, logofat al mitropoliei, si-a facut la Cocioc si un corp de casa cu mai multe incaperi, pe care, la staruinta si chiar porunca Sfantului mitropolit Grigorie Dascalul, a consimtit sa le puna la dispozitie pentru instalarea intr-insele a unei tipografii. Invatatul mitropolit nazuia, asadar, sa faca din Caldarusani un important centru tipografic.Trecut la cele vesnice in ziua de 14 septembrie 2002, parintele arhimandrit Sofian Boghiu, staretul Manastirii Antim, a fost inmormantat in cimitirul de la Manastirea Caldarusani. Mormantul parintelui se afla in partea de miaza-zi a bisericutei din cimitir.

Publicat de :Colotin Sebastian:Monastery Căldărusani

Monastery Sihastria Putnei

Mănăstirea Sihastria Putnei

Mănăstirea Sihastria Putnei-Istoric

In nordul „dulcii Bucovine”, la 4 km mai sus de Manastirea Putna, se afla Manastirea Sihastria Putnei. Situata într-o poiana larga si frumoasa, prinsa la mijloc din toate partile de o hora de munti, Sihastria Putnei reprezinta astazi un liman de liniste, pace si binecuvântare, ce izvorasc dintr-un trecut multisecular de sfintenie si nevointa.Documentele istorice ne spun ca Sihastria Putnei a fost întemeiata de unii monahi în timpul domniei Binecredinciosului Voievod Stefan cel Mare si Sfânt (1457-1504). Prima atestare documentara este în jurul anului 1466, când aflam si despre cel dintâi vietuitor al Sihastriei cunoscut cu numele: un tatar încrestinat, calugarit apoi cu numele de Atanasie, venit aici de la Manastirea Putna. Exemplul sau a fost urmat si de alti monahi iubitori de viata sihastreasca, unii chiar ucenici ai Sfântului Cuvios Daniil Sihastru, care îsi vor ridica aici si o mica bisericuta de lemn.Când Moldova a fost invadata de armatele regelui polon Ioan Sobieski (1674-1696), Sihastria a fost si ea pustiita de cotropitori. Va ramâne astfel pâna la pacea de la Karlowitz (1699), când calugarii ce pribegisera prin munti s-au întors la locurile lor.Primul egumen al Sihastriei cunoscut cu numele este Lazar, un ucenic al sfântului mitropolit Dosoftei al Moldovei (1671-1686). Cu sprijinul marelui vistiernic domnesc Ilie Cantacuzino, el ridica o noua bisericuta de lemn în care, dupa cum ne spun izvoarele, „abia încapeau patru-cinci sihastri”. Urmasii lui la cârma asezamântului monahal au fost Teodosie (+ 1715) si Dosoftei (+ 1753).În a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, Sihastria Putnei cunoaste o înflorire deosebita în timpul egumenului Sila (1753-1781), originar din tinuturile Botosanilor. El ridica o noua biserica, din piatra, sfintita în 1758 de episcopul Dosoftei Herescu de Radauti, pe care o împodobeste cu toate cele necesare cultului. Construieste chilii si anexe, amenajeaza incinta, în paralel cu vegherea asupra vietii duhovnicesti a monahilor vietuitori aici. Având peste 80 de ani, cuviosul Sila trece la cele vesnice la 23 aprilie 1783, dupa ce a predat egumenia, înca din 1781, ieroschimonahului Natan.Dupa ocuparea nordului Moldovei de catre Imperiul Habsburgic (1775), Sihastriei i se pun multe interdictii. Starea materiala precara în care ajunge Sihastria Putnei în aceste timpuri reiese din asa-numita „carte de milostenie” (1783), prin care cuviosul Natan si obstea sa solicitau sprijin din partea credinciosilor. Acest ajutor era însa mai greu de primit acum, datorita granitei care îi despartea pe sihastri de ceilalti frati români. În astfel de împrejurari grele, la 26 decembrie 1784, cuviosul Natan trece la Domnul, si, odata cu el, ultimul staret oficial al Sihastriei.
Desi nu numit direct de catre sfântul Natan, cuviosul ieroschimonah Paisie preia egumenia Sihastriei Putnei pentru scurtul rastimp pâna la desfiintare (ultimii ani ai secolului al XVIII-lea). Sihastria Putnei este ultimul asezamânt monahal închis din porunca stapânirii straine. Vietuitorii sunt transferati la Manastirea Putna, ca si obiectele de cult. Singur ieroschimonahul Paisie ramâne aici mai departe, trecând la cele vesnice în jurul anului 1790. Astfel se încheie o pagina minunata din istoria Sihastriei Putnei.Dupa doua veacuri de pustiire si uitare, la 24 aprilie 1990, când s-au început lucrarile de restaurare la Sihastria Putnei, aici se aflau doar ruinele vechii biserici din secolul al XVIII-lea. Acum s-au descoperit printre darâmaturi si osemintele galbene si frumos mirositoare ale celor trei stareti cuviosi: Sila, Natan si Paisie. Desi necanonizati oficial, cinstirea de care ei se bucura acum din partea credinciosilor constituie, de fapt, argumentul cel mai graitor pentru recunoasterea oficiala a sfinteniei lor de catre Sfântul Sinod al Bisericii noastre.O alta podoaba a Sihastriei Putnei este icoana Maicii Domnului facatoare de minuni, asezata spre închinare în partea stânga a naosului bisericii. Este o icoana veche si a fost adusa aici de o familie evlavioasa din localitatea Putna. Multi credinciosi care s-au rugat în fata ei marturisesc despre puterea harica deosebita a icoanei.În partea dreapta a naosului bisericii se afla o alta icoana a Maicii Domnului, pictata în Grecia în anul 1996, cu prilejul sfintirii noii biserici. Pe verso, icoana are pictat chipul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, purtatorul de biruinta.Între anii 2001-2007 s-a ridicat o nouă biserică, având hramul "Izvorul Tămăduirii" şi Sf. Serafim de Sarov, aflată în prezent în stadiul de pictură.În ultimii ani, lucrarile de amenajare a acestui asezamânt monahal s-au diversificat, în ianuarie 2005 fiind ridicat la rangul de manastire. Astazi, aici functioneaza ateliere de croitorie, tâmplarie, sculptura, pictura, înramat si aplicat icoane pe lemn, unde monahii si fratii îsi desfasoara rucodelia lor zilnica, împletind astfel rugaciunea cu munca.












Publicat de :Colotin  Sebastian:Monastery Sihăstriea Putnei