Monastery Suzana

Mânăstirea Suzana:
Poze:

VIDEO-1

ISTORIC :Manastirea Suzana

 Situata pe valea Teleajenului, la 40 de kilometri de Valenii de Munte - 14 km de Maneciu, intr-o fermecatoare pozitie naturala, Manastirea Suzana  constitue un monument al spiritualitatii si al artei. Despre manastire Alexandru Vlahuta scria in 1908: "Suzana este asezata intr-o poiana frumoasa, pe o frunte de damb, sub care se asvarl in Teleajen paraul Stanca din dreapta si Epurasul din stanga". Acestea unindu-se in fata manastirii, alcatuiesc aici o cruce de unde pornesc la vale intr-un singur curs.In 1740 a fost ridicata de o credincioasa din Sacele-Brasov, cu numele Suzana Arsicu, o biserica din barne. Dupa 100 de ani, bisericuta de lemn ce purta hramul Sf.Ierarh Nicolae, din cauza intemperiilor, a devenit inpracticabila si a fost inlocuita in 1840 cu alta biserica, construita din piatra cu ajutorul PS episcop Chesarie al Buzaului si al credinciosilor, avand ca stareta,  maica Suzana Albulet. Dar aceasta n-a durat decat 40 ani, ruinandu-se in urma cutremurului din 1838. Cu binecuvantarea Prea Sfintitului Mitropolit Primat D. D. Calinic si cu ajutorul credinciosilor Frangulea, Perlea N., D. Pitis si al altora, precum si al guvernului din acea vreme, in 1880 incepe constructia din zid a actualei biserici (a doua de la infiintarea manastirii) stareta fiind maica Natalia Perlea, matusa marelui compozitor si dirijor Ionel Perlea. Constructia s-a terminat in ziua de 25 iulie 1882, avand hramul "Sf. Ierarh Nicolae", dupa cum arata pisania. Manastirea mai are o bisericuta - Paraclisul - construita in 1911, pe vremea maicii starete Tomaida Perlea, cu hramul Acoperamantul Maicii Domnului.Biserica pastreaza stilul arhitecturii mun­tenesti. Este in forma de cruce compartimentata in Altar, naos si pronaos. Naosul nu este delimitat de pronaos, formand un spatiu comun. Pridvorul este inchis, cu plafonul pictat. Are trei turle, una pe naos si doua pe pronaos. Ferestrele sunt mari, prevazute cu grilaj metalic. Sunt doua ferestre in naos (cate una pe fiecare parte) si 4 in pronaos (cate doua pe fiecare parte). Tampla din lemn este sculptata cu motive florale. Are unele icoane imbracate in argint aurit. Pardoseala este din scandura, iar acoperisul din tabla.

Pictura bisericii, in ulei, este opera maestrului Petre Nicolau din Ploiesti, unul dintre cei mai buni ucenici ai marelui pictor Gheorghe Tattarescu. Cu prilejul reparatiilor facute bisericii in 1976, pictura a fost restaurata de Gh. Vanatoru, cu cheltuiala manastirii.

In anul 1971 un incendiu care a avut loc in luna noiembrie a parjolit biserica mica, construita in 1911, clopotnita si staretia. Prea Fericitul in adormire Justinian, Patriarhul Romaniei, a hotarat renovarea lor si intre anii 1972-1974 Arhiepiscopia Bucurestilor a pus acoperisuri noi, a inlocuit tamplaria, dusumelele, a tencuit in interior si exterior cladirile, a facut din temelie ziduri de sprijin si contraforti, infrumusetand clopotnita, staretia si biserica mica (paraclisul) asa cum le vedem azi. Sfintirea s-a facut in 7 dec. 1974 (cu ales fast bisericesc), praznicul Sfintei mucenite Filofteia al doilea hram al innoitului paraclis.In anul 1965, cu sprijinul Prea Fericitului in adormire Patriarh Justinian, incep lucrarile de restaurare la intreg ansamblul monahal, reparandu-se toate locuintele vietuitoarelor, pe care le-a inzestrat cu bai, instalatii sanitare, apa curenta, instalatie electrica, canalizare (indreptandu-se scurgerea apelor spre raul Stanca ce trece pe langa manastire). Toate s-au facut cu cheltuiala Sfintei Arhiepiscopii a Bucurestilor si s-au ispravit la 12 august 1970, cand Prea Fericitul in adormire Patriarhul Justinian implinea 25 ani de la hirotonia sa in arhiereu.Curtea interioara a manastirii respira larg, dar cladirile tin una de cealalta, alcatuind un spatiu compact, menit sa reziste. Partea libera este pavata cu lespezi de piatra. Manastirea are si un muzeu in care putem vedea o colectie de icoane

 pictate pe lemn si sticla, numeroase carti vechi, obiecte de cult. Icoanele sunt imbracate in argint aurit .

Hram: Sfantul Nicolae; Acoperamantul Maicii Domnului (biserica mica)

Acces: la 400 m V de DN1A (din Bucuresti, pe DN1/E 60, DN1 A, 124 km; din Ploiesti, 58 km; din Brasov, 55 km);

Cazare: 50 locuri

Adresa: corn. Maneciu, 107355, jud. Prahova

Manastirea Suzana a fost ridicata in 1740 de o credincioasa din Sacele-Brasov, cu numele Suzana Arsicu, o biserica din barne. Dupa 100 de ani, bisericuta de lemn ce purta hramul Sf. Ierarh Nicolae, din cauza intemperiilor, a devenit inpracticabila si a fost inlocuita in 1840 cu alta biserica, construita din piatra cu ajutorul PS episcop Chesarie al Buzaului si al credinciosilor, avand ca stareta, maica Suzana Albulet.

Biserica de astazi este zidita in anii 1880-1882. Pictura bisericii, executata in ulei, apartine lui Petre Nicolau, ucenic al pictorului Gheorghe Tattarescu. Cea de-a doua biserica a manastirii, cu hramul Acoperamantul Maicii Domnului, a fost construita in anul 1911.

Publicat de Colotin Sebastian

Monastery Hagimus

Manastirea Hagimus - Marta si Maria

Manastirea Hagimus, inchinata Sfintelor femei mironosite Marta si Maria, surorile dreptului Lazar, este o manastire de maici din Republica Moldova. Manastirea, asezata in localitatea Hagimus, judetul Tighina, se afla la jumatatea drumului ce leaga intre ele localitatile Causeni si Tighina, la aproximativ 75 de kilometri sud-est de Chisinau.

Manastirea inchinata Sfintelor Marta si Maria a fost deschisa in anul 1997, de parintele Andrei Cotruta, cu ajutorul Manastirii Noul Neamt. Initial, pe acest loc se inalta numai o cladire cu etaj, folosita pentru chilii. Stareta manastirii, anume monahia Marta Cusnir, poarta de grija obstii de aproape 50 de vietuitoare.

Manastirea Hagimus - Sfintele Marta si Maria

Manastirea Hagimus a fost intemeiata la inceputul secolului XX, de Preasfintitul Dorimedont. In anul 1997, preotul Andrei Cotruta, pe atunci inspector la Seminarul Teologic de la Noul Neamt, impresionat de frumusetea si pitorescul locului, si-a dorit sa inalte aici un locas monahal. Initial, aici a fost construita o biserica cu hramul Sfintele Marta si Maria, cateva chilii si o scoala, in care s-a deschis, in anul 1998, un Seminar Teologic pentru fete.Sprijinit de arhimandritul Dorimedont, care pe atunci era staret al Manastirii Chitcani, ajuns mai apoi episcop de Edinet si Briceni, la 26 mai deschide un schit al Manastirii Noul Neamt. In toamna aceluiasi an, acesta devine manastire, cu hramul Sfintele Femei Mironosite Marta si Maria. Parintele Andrei Cotruta este numit duhovnic al manastirii, iar egumena Eufrosinia, stareta a obstii.

Incepand cu anul 1999, manastirea este condusa de maica stareta egumena Marta. Biserica Acoperamantul Maicii Domnului este prea mica pentru multimea de crestini ce vin sa se roage in aceasta. Acum cativa ani, obstea de maici, sustinuta de oameni dreptcredinciosi, a pus temelia unei catedrale, pe doua nivele: Biserica Sfintelor Femei Mironosite Marta si Maria (biserica de vara) si Biserica Sfantul Apostol Andrei (biserica de iarna).

Manastirea se afla la inceputul activitatii sale misionare, in aceasta zona vaduvita atata vreme de credinta stramoseasca. In biserica manastirii, parintele savarseste zilnic Vecernia, Utrenia, Miezunoptica si Sfanta Liturghie. Obstea de maici citeste zilnic si Psaltirea, pentru binecredinciosii crestini.In fiecare seara, maicile fac o procesiune, numita "Drumul Crucii", in jurul manastirii, cu icoana Acoperamantul Maicii Domnului, hram purtat de biserica actuala. Urmand nevointei Parintilor de demult, in manastire se savarseste zilnic Miezonoptica si Acatistele de noapte "Slava lui Dumnezeu pentru toate" si "Egumena a manastirilor din toata lumea".

Sfintele Marta si Maria, surorile lui Lazar

Marta si Maria sunt surorile lui Lazar, cel inviat de Iisus Hristos. In casa lui Lazar poposea adesea Mantuitorul Iisus Hristos, in drumul Sau spre Ierusalim sau Galileea. Aceste dou sfinte femei, surori ale lui Lazar, prietenul lui Hristos, locuiau in Betania, un sat aflat la mica distanta de Ierusalim.

Marta slujeste, iar Maria asculta. Pentru aceasta, Parintii au considerat pe Maria drept chip al contemplatiei, de preferat fata de fapta virtutii, reprezentata de Marta. "Si pe cand mergeau ei, El a intrat intr-un sat; iar o femeie, cu numele Marta, L-a primit in casa ei. Si ea avea o sora ce se numea Maria, care, asezandu-se la picioarele Domnului, asculta cuvantul Lui. Iar Marta se silea cu multa slujire si, apropiindu-se, a zis: "Doamne, oare nu socotesti ca sora mea m-a lasat singura sa slujesc? Spune-i deci sa-mi ajute". Si, raspunzand, Domnul i-a zis: "Marto, Marto, te ingrijesti si pentru multe te silesti; ci un lucru trebuie; iar Maria partea cea buna si-a ales, care nu se va lua de la ea" (Luca 10, 38-42).Cu putin timp inaintea Patimilor, dreptul Lazar se imbolnaveste si moare. Cele doua surori au trimis la Iisus, sa fie instiintat despre boala lui Lazar, insa El a ajuns in Betania abia peste patru zile. Marta se grabi de indata in intampinarea Lui, in timp ce Maria ramase acasa. Domnul o asigura ca fratele sau avea sa invieze. La mormant, la chemarea lui Iisus, cel inmormantat iesi afara viu, cu picioarele si mainile legate cu fasii de panza (Ioan 11).

Femeile mironosite, printre care si Marta cu Maria, credeau cu tarie ca Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, venit pe pamant sa mantuiasca neamul omenesc. Marta si Maria au dus o viata sfanta, in rugaciune si post, in infranare si milostenie, iar din avutul lor ospatau si odihneau pe calatori.

Publicat de Colotin Sebastian

Monastery Three Hierarchs

Mânăstirea Trei Ierarhi  din IAȘI 

Video Documentar :

Mânăstirea Trei Ierarhi din IAȘI :Poze

Sala Gotica-Trei Ierarhi 

Istoric:Sala Gotica:/ Langa biserica se afla o cladire ce adaposteste un muzeu de arta religioasa, care cuprinde, printre altele, obiecte legate de istoria manastirii Trei Ierarhi. Cladirea este cunoscuta si sub denumirea de Sala gotica, care a avut, insa, inca de la inceputurile sale, un destin putin obisnuit, de trapeza a manastirii Sfintii Trei Ierarhi (1635-1639), precum si de paraclis (secolul al XIX-lea).Numita gotica nu pentru arhitectura exterioara, ci datorita boltilor interioare in ogiva delimitate de nervuri de piatra, aceasta anexa se mai remarca printr-un balcon exterior cu 12 coloane cilindrice de piatra si un turn roman la intrare construit in timpul restaurarii generale a manastirii (1890), destinat sa preia functiile inaltului turn-clopotnita la care se renuntase. Infatisarea prezenta a cladirii se datoreaza restaurarii din 1960. In aripa vestica a cladirii sunt in prezent amenajate staretia si cateva chilii.

In chiliile de la Trei Ierarhi s-au petrecut evenimente de mare importanta pentru educatia si cultura romaneasca. In 1640, aici era instalata prima tipografie din Moldova, unde aveau sa fie tiparite Cazania romaneasca a Mitropolitului Varlaam, masivul sau tratat despre cele Sapte Taine ale Bisericii,Raspunsul la Catehismul calvinesc, precum si Pravila lui Vasile Lupu, prima antologie de legi a Moldovei.

In aceiasi ani, Domnitorul Vasile Lupu a pus bazele Colegiului de la Trei Ierarhi, prima institutie de invatamant romanesc din Moldova, organizata dupa modelul Academiei kievene. La sfarsitul secolului al XIX-lea, in chiliile de la Trei Ierarhi inca mai functiona Colegiul vasilian, sub numele de Scoala Normala Vasile Lupu. In 1874, din comisia de examinare a scolii facea parte si marele poet roman Mihai Eminescu, care a locuit un timp intr-una din chiliile manastirii.

Dincolo de scopul principal pentru care a fost construita, Sala Gotica aminteste de cel putin doua evenimente de prim rang din istoria manastirii. Mai intai, aici s-au desfasurat, in 1642, dezbaterile teologice pan-ortodoxe care s-au finalizat prin a aproba Marturisirea Ortodoxa alcatuita de Petru Movila, mitropolitul Kievului, eveniment ramas in istorie sub denumirea de Sinodul de la Iasi. Peste timp, in 1888, paraclisul aflat in Sala gotica, care adapostea temporar racla Sf. Cuvioase Paraschiva, a fost martorul celei mai cunoscute si uimitoare dintre faptele minunate ale sfintei, ale carei moaste nu au fost atinse de puternicul incendiu din noaptea de 26 spre 27 decembrie, desi totul in jur a ars.

Adapostind deja de decenii obiecte de patrimoniu istoric si bisericesc, Sala gotica se infatiseaza din 15 octombrie 2001 cu o noua organizare muzeala, vechiului ansamblu de piese adaugandu-i-se altele acum aduse.

Cele mai valoroase obiecte detinute sunt, fara indoiala, acelea care se afla in directa legatura cu biserica celor Trei Ierarhi din perioada domniei ctitorului ei, Vasile Lupu (1635-1653).

Astfel, fragmente de fresca din pictura originala executata de iconari rusi stau marturie a deosebitei sensibilitati artistice cu care a fost pictata biserica, fapt care l-a determinat pe un observator din epoca sa exclame ca “asemenea opera de pictura miniaturista, executata cu atat farmec, cum sunt cele ce se afla pe arcele si boltirile celor doua cupole din aceasta biserica, n-am mai vazut in nici o tara” (Evlia Celebi, calator turc). O valoare aparte o constituie tabloul votiv, reprezentand pe Vasile Lupu si familia sa. Icoana imparateasca a Sfintilor Trei Ierarhi da marturie singulara asupra frumusetii capetesmei executate la Moscova in 1639. Alte obiecte valoroase care ilustreaza epoca vasiliana sunt remarcabilele acoperaminte de mormint brodate reprezenta pe Doamna Tudosca, sotia voievodului, si pe fiul sau Ioan, acestea fiind, dupa traditie, chiar opera Doamnei. Un epitrahil brodat si doua cupe de argint aurit se numara printre donatiile lui Vasile Lupu pentru ctitoria sa. Nu putea lipsi din expunerea muzeala un exemplar din prima tiparitura moldoveneasca in romaneste, Cazania mitropolitului Varlaam al Moldovei, monument de limba care a vazut lumina tiparului in chiliile manastirii (1643).

Dedicat artei si istoriei bisericesti din Moldova secolelor XVII-XIX, muzeul Sala gotica se doreste a fi un edificiu viu, care sa contribuie la mai buna cunoastere a trecutului nostru. Aceasta incercare este subliniata si de constanta organizare a unor expozitii temporare, ce constituie rechemari ale vizitatorilor intr-un spatiu in care taina trecutului se deschide, oferindu-i celui ce intra cheia unui viitor in care frumusetea sa salveze lumea.

ISTORIC/Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi din Iași este un monument de arhitectură de mare valoare din România fiind situată în centrul tradițional al Iașului, pe bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt - fosta Uliță Domnească. Biserica "Trisfetitelor" a fost ridicată de către voievodul Vasile Lupu, intre anii 1637 -1639, ca necropolă domnească, reflectând aspirația ctitorului spre lumea bizantină, combinând structuri și forme tradiționale cu materiale prețioase și o decorație fastuoasă.

Hram Gravată în piatră pe fața sudică a bisericii Trei Ierarhi , inscripția votivă ne lasă să citim: "...am ridicat acestă ctitorie în numele celor trei sfinți: Vasile cel Mare, Grigore Teologul, Ioan Gură de Aur și a fost sfințită în luna mai, ziua a șasea, a anului 7147 (1639) de mitropolitul Varlaam...". Dintr-o dată hramul folosit situează edificiul într-o lume care a fost aceea a Sfinților Părinți ai Bisericii, apărători ai dogmelor niceene, aureolați de cunoștere și renumiți pentru zelul lor. Dacă atunci, în acel frământat al IV-lea secol creștin, cei trei teologi luptaseră pentru a salva unitatea bisericii, iată cum constructorii bisericii ce le poartă numele au reușit douăsprezece secole și jumătate mai târziu să contopească numeroase influențe din lumi distincte într-un singur monument, legat structural tradiției locului. Spațiul ecleziastic astfel constituit și-a câștigat un loc de prim rang în arta românească, în istoria poporului, a țării și în Biserica Ortodoxă. El reușește să ilustreze o perioadă istorică semnificativă cu confluențe benefice și este reprezentativă pentru spiritul creator al unei societăți care, prin realizările ei artistice, e unică.

Ctitor:Ctitorul acestui monument singular, construit între anii 1637-1639, este credinciosul domn al Moldovei Vasile Lupu, una din figurile cele mai importante ale istoriei române, apărător recunoscut al Bisericii Ortodoxe. În timpul primilor ani ai domniei sale, când Patriarhia de la Constantinopole se găsea într-o situație critică - strivită de datorii, dominată de intrigi și lovită de dezordini -, Vasile Lupu intervine și încearcă să restabilească lucrurile; deasemenea mai târziu el va achita datoriile Sfântului Mormânt și pe cele ale mânăstirilor de pe Muntele Athos și va face numeroase donații ca inițiator al unor opere de cult și caritate creștin-ortodoxe în Polonia, Bulgaria și Grecia.

Remarcabilă mărturie a măreției domnului, biserica Trei Ierarhi se ridică în inima Iașului, pe actualul Bulevard Ștefan cel Mare și Sfânt, înconjurată încă de la început de bisericile Sfântul Nicolae, Sfântul Sava, Golia și Barnovski, cărora li s-au adăugat succesiv alte monumente religioase și laice, atrase - am putea spune - de centrul tradițional, de locul pe care istoria l-a înnobilat.

Impresionantă, făcută parcă pentru 'a lăsa uimit' sufletul contemporanilor, construcția răspunde dorinței de fast a ctitorului său despre care Nicolae Iorga spunea că "încă de a doua zi după urcarea pe tron și-a luat numele de Vasile și a pătruns în visul bizantin". Și, într-adevăr, biserica Trei Ierarhi din Iași reflectă aspirația spre această lume minunată a Bizanțului, combinând structuri și forme tradiționale cu materiale prețioase și o decorație fastuoasă.

Arhitectura:După cum rezultă și din studiul alcătuit de G. Balș, monumentul respectă în linii mari planul bisericilor moldovenești din secolul al XVI-lea - un plan triconc influențat de biserica din Galata, având totuși o turlă suplimentară deasupra pronaosului. Bolta, respectând ingeniosul sistem moldovenesc de construcție al bolților, cuprinde două registre suprapuse de patru și respectiv opt arce de boltă dispuse oblic și care, împreună cu pandantivele de deasupra lor, reușesc să reducă diametrul clopotniței. În exterior, pe fațade, aranjarea elementelor decorative ne amintește de biserica mânăstirii Dragomirna (Moldova 1606-1609) și împărțirea paramentului cu ajutorul unei centuri întâlnită la mănăstirile din Muntenia. Influența goticului transilvan este vizibilă în multe locuri: la contraforturi, la armătura de piatră a ferestrelor, la profilul ușilor, chenarele cu baghete și arce în acoladă. Ceea ce imprimă edificiului un caracter particular și o așază între cele mai originale creații ale artei moldovenești, este contrastul armonios dintre formele arhitecturale bine reliefate și proporționate, și decorațiile sculptate care îmbracă precum o dantelă toată suprafața celor patru fațade, inclusiv contraforturile și arnivoltele de pe laturi și de la baza clopotnițelor". Ornamentațiile sunt din cele mai variate: nișe adânci cu arcade fasciculate conform modelelor orientale, colonete ca ale bisericilor rusești, vase persane din care se ridică ramuri înflorite, motive geometrice întâlnite și în Georgia și Armenia, paramentul împărțit de o centură în formă de sfoară răsucită încadrată de două benzi de marmură decorate în stil renascentist sau baroc. Toate acestea se aranjază într-o unitate careia lumina pare să-i dea viață. În plus subliniată printr-o colorare lazurit pusă în evidență prin aurire, această decorație contribuie din plin la celebritatea pe care biserica Trei Ierarhi și-a câștigat-o încă de la construcția sa. Pictura a fost realizată de cei mai vestiți meșteri; Sidov Pospeev, Iacob Gavrilov, împreună cu pictorii moldoveni Nicolae Zugravul cel bătrân și Ștefan. Paul de Alep, arhidiacon al Antiohiei care l-a însoțit pe patriarhulMacarie în călătoria acestuia prin Principatele Române, în secolul al XVI-lea, după ce a examinat cu mare atenție edificiul, și-a exprimat întregul său entuziasm în cartea sa "Călătorii" scrisă în arabă și publicată la București în 1900, în traducere românească.

În biserică au fost aduse în iunie 1641, moaștele Sfintei Parascheva, trimise de patriarhia și sinodul de la Constantinopol în semn de recunoștință pentru acțiunile și donațiile generoase ale domnitorului Vasile Lupu. Racla cu cinstitele moaște a fost transportată cu o corabie pe Marea Neagră, fiind însoțită de trei mitropoliți greci;Ioanichie al Heracleei, Partenie al Adrianopolului, și Teofan al Paleopatrei. Ajungâd la Galați, apoi la Iași, au fost întâmpinate de Vasile Vodă Lupu, de mitropolitulVarlaam și de episcopii de Roman și Huși, de cler și credincioși. În ziua de 13 iunie 1641, moaștele au fost așezate în biserica mânăstirii Sfinții Trei Ierarhi. Moaștele Cuvioasei Parascheva au fost strămutate în Catedrala Mitropolitană din Iași după sfințirea acesteia la 23 aprilie 1887.

Jefuitâ și arsă de navălitori din Est (1650) și din Nord (1686), zguduită de cutremure (1711, 1781, 1795, 1802, ) biserica va fi restaurată între anii 1882 - 1887 (arhitectura) iar pictura și amenajarea interiorului a durat pâna în anul 1898, resfințirea lăcașului făcându-se în anul 1904. Alături de ctitori, la Trei Ierarhi își dorm somnul de veci cărturarul voievod pribeag Dimitrie Cantemir (1710-1711) și primul domnitor al României, Alexandru Ioan Cuza (1859-1866).

În curtea bisericii a fost construită o mănăstire din care azi se mai poate vedea clădirea cu sala gotică, vechea 'Schola Basiliana', mărturie a bogăției vieții culturale din acea epocă. Tipografia ce a fost instalată aici, a cărei presă tipografică era adusă de la Kiev datorită ajutorului mitropolitului Mitropolitul Petre Movilă, a fost condusă de starețul mânăstirii și director al școlii nou deschise, călugărul Sofronie. Aici a apărut prima lucrare tipărită (în greacă) din Moldova și, anul următor, celebra Cazania a mitropolitului Varlaam.

Date importante din istoria Manastirei :Sinodul interortodox de la Iași din 1642 care a adoptat celebra Marturisire de credință ortodoxă și anul 1645 când a fost uns patriarhul Paisie al Ierusalimului fost stareț la Mânăstirea Galata. În ianuarie 1993, lucrările simpozionului desfășurat la Iași sub egida Comisiei Naționale a României pentru UNESCO, primăria orașului Iași, consiliul local și Mitropolia Moldovei și a Bucovinei au scos la iveală rezultatele a numeroase studii specializate privind starea și nevoile construcției precum și interesul manifestat de autorități pentru conservarea și punerea în valoare a edificiului. Din 1997, în incinta mânăstirii a fost dezvelit bustul lui Mihai Eminescu care a locuit o vreme aici.După ce a funcționat pentru o lungă perioadă de timp exclusiv ca biserică, în anul 1991 mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi a fost reînființată.

Cu ocazia lucrărilor de restaurare datorate arhitectului André Lecomte du Nouy în anii 1882-1890, biserica Trei Ierarhi și-a văzut distrusă pictura interioară originală. Anumite intervenții controversate au marcat atunci o etapă caracteristică în procesul restaurărilor în România, animata de acțiuni și dezbateri publice, de o lupta de opinii între intelectualii epocii și mediile oficiale, care au condus în final la afirmarea câtorva principii corecte privind protecția și restaurarea monumentelor istorice. Fără a putea fi totuși egalată, principala ctitorie a lui Vasile Lupu a fost folosită ca sursă de inspirație pentru construcția și decorarea bisericii din marele ansamblu arhitectural al mănăstirii de la Cetățuia (1669-1672) în imediata apropiere a Iașului precum și a bisericii mănăstirești de la Putna. Azi, biserica Trei Ierarhi are mai bine de 350 de ani. Ea reprezintă un monument inconfundabil, care păstrează toată puterea tradiției. Patina timpului care estompează azi strălucirea decorației de altădată îi împrumută în schimb sobrietatea vârstei. Linia sveltă a siluetei sale și ornamentele dispuse în rânduri orizontale animă întreaga biserică. Dacă, după cum Anton Dumitru o amintește în a sa "Carte a întîlnirilor admirabile", Paideuma reprezintă în greacă 'cel care este cult', dar înseamnă și 'locul unde se învață', 'locul unde se întâmplă ceva', atunci, un astfel de loc este cel de la Trei Ierarhi din Iași deoarece el arată din plin în ce măsură se pot combina și coexista influențe provenind din culturi atât de variate cu condiția ca ele să găsească o înțelegere perfectă, într-o ambianță de sărbătoare, alături de o gazdă primitoare.

Publicat de Colotin Sebastian