Monastery Dragomirna

Manastirea Dragomirna

Documentar-Video-1-Mânăstirea Dragomirna 

Manastirea Dragomirna

Printre valoroasele monumente bisericesti si de arta religioasa, care atrag admiratia si pretuirea vizitatorilor din tara si de peste hotare, un loc de frunte il ocupa Manastirea Dragomirna, din nordul Moldovei, judetul Suceava.

Manastirea Dragomirna - un ansamblu monahal unic

Manastirea Dragomirna detine o biserica unica in Romania pentru proportiile sale neobisnuite. De departe este cea mai inalta si cea mai stramta biserica intemeiata vreodata. Peretii sai nu sunt pictati, dar sunt decorati cu gravuri din piatra.

Aflata in nordul Moldovei, la 15 kilometri de Suceava, vestita ctitorie a marelui mitropolit si carturar Anastasie Crimca, se inalta aici de peste veacuri ca o marturie pentru zbuciumul trecutului moldovenesc, pentru iscusinta si dragostea de frumos a oamenilor de pe aceste meleaguri.

Capela mica din cimitirul Dragomirna, chiar in afara peretilor, a fost construita in anul 1602 si este considerata modelul in miniatura al bisericii manastirii. In anul 1602, la initiativa Episcopului mitropolitan Anastasie Crimca, o capela mica a manastirii a fost dedicata Sfantului Ioan Evanghelistul si Profetilor Ilie si Enoch, construita nu departe de orasul Suceava. In cativa ani, capela a devenit prea mica, iar in 1609 Episcopul Crimca a construit o noua biserica, cu ajutorul marelui cancelar Luca Stroici.Biserica, dedicata Pogorarii Duhului Sfant, este incomparabil mai inalta, unica nu numai in Moldova, dar in toata Romania si chiar in toata lumea ortodoxa. Relatia dintre intinderea, latimea si inaltimea bisericii este in mare parte neobisnuita.Inaltime de mai mult de 40 de metri pana la turla o face sa para foarte stramta. Biserica da impresia unei nave, vechiul simbol al Bisericii Crestine. Fatadele sunt construite din gresie galbena, dura. Stalpii si colturile sunt construite din piatra cioplita, formand siruri verticale, late si netede, mergand pana la acoperis. La jumatatea fatadelor, biserica este inconjurata de un brau rasucit, de influenta munteneasca.Cel mai spectaculos element este turla bisericii. Este sculptata in intregime cu motive florale si geometrice de origine caucaziana. De asemenea, este asezata pe trei baze, una patrata si doua stelate, acoperite cu decoratiuni. In anul 1627, printul Miron Barnovschi, ruda cu familia Movila, care a construit Manastirea Sucevita, a inceput sa construiasca cea mai puternica fortareata monahica din Moldova. Pana atunci, Dragomirna era vulnerabila.O parte din noile cladiri monahale au fost transformate intr-un muzeu, unde sunt afisate obiecte pretioase si manuscrise. O pasarela inconjoara zidurile bisericii, iar privelistea de pe pasarela din dreptul peretelui estic demonstreaza caracterul special al Dragomirnei. Inaltimea si eleganta sunt accentuate, iar intreaga biserica pare sa pluteasca in aer.In afara turnului portii se afla blazonul moldovenesc, capul de bour, incadrat de un exagerat de intins brau impletit. Rozete gravate in piatra decoreaza bolta de la poarta pe ambele parti, iar in exterior, sub hainele de razboi, se afla o pictura murala, mare si moderna, cu Maica Domnului cu Sfintii Arhangheli.In interior, se afla doua picturi mai mici. Mai departe, se afla Mandilionul, chipul lui Iisus, imprimat pe un obiect de vestimentatie. Scena aceasta e deseori pictata pe usa naosului, pentru a reaminti oamenilor care pleaca din biserica cel mai important chip pe care trebuie sa si-l aminteasca. Plasarea de aici, la iesirea din manastire, serveste aceluiasi scop. Dedesubt, sunt prezentate imagini cu Ospitalitatea lui Avraam si trei ingeri simbolizand Sfanta Treime.Dincolo de frumusetea peisajului, de neobisnuitul locului, ceea ce produce o impresie de neuitat, este eleganta ciudata a monumentului, cu rigori geometrice de mare rafinament, cu o silueta unica prin proportiile si unitatea volumului, dintre toate celelalte monumente moldovenesti medievale.Asezata intre blandele coline ale Bucovinei, la 12 kilometri spre miazanoapte fata de fosta resedinta a lui Stefan cel Mare si Sfant si a mitropolitilor Moldovei, Manastirea Dragomirna se inalta ca un arbore in timp, intre ziduri de cetate.Zidita parca pentru a infrunta inaltimile, in cautare de mai multa lumina in apropierea codrilor, umbrita de o perdea de brazi si oglindita maiestuos in apa lacului din apropiere, acest lacas de inchinare, prin vechimea sa, prin originalitatea stilului, prin eleganta si soliditatea formei, prin pitoresc, trezeste admiratia fiecarui vizitator, astfel ca in fata ei evlaviosul inchinator este tot atat de impresionat ca si istoricul si omul de arta.Probabil tocmai aceasta unicitate a monumentului a atras inca de timpuriu atentia specialistilor, care dupa epoca si imprejurari au enuntat judecati de valoare diferite, dar marcand intotdeauna profunda lui originalitate. Nicolae Iorga vorbea despre frumusetea fara pereche a Dragomirnei, despre maretia ei si despre impresia totala pe care o face asupra privitorilor.Ansamblul monahal de la Dragomirna, construit la granita dintre doua veacuri, se situeaza la doua etape ale stilului moldovenesc. Complexul de arta medievala Manastirea Dragomirna, este compus din biserica mica sau a schitului, biserica mare, zidurile de aparare, vechea cladire a egumeniei, cele cinci turnuri, chiliile si paraclisul.

Manastirea Dragomirna - pasii lui Anastasie Crimca.. franturi de istorie

In anul 1587 apare mentionat in documente ca diacul Ilie, fiul lui Ioan Crimca, primeste de la Petru Schiopul mosia Dragomiresti. In acelasi an, Ilie Crimca se retrage la Manastirea Putna si este calugarit, purtand numele de Anastasie. Un an mai tarziu, Anastasie Crimca primeste titlul de arhimandrit si este numit egumen la Galata.In anul 1600 Anastasie Crimca este ales episcop de Radauti. Doi ani mai tarziu, Anastasie Crimca sfiinteste biserica Schitului cu hramul Sfantului Ilie, Sfantul Enoh si Sfantul Ioan Evanghelistul. In anul 1607 Anastasie Crimca devine episcop de Roman, iar in urmatorul an este numit mitropolit al Moldovei.In anul 1609 Anastasie construieste si sfinteste biserica mare a Manastirii Dragomirna cu hramul Pogorarea Sfantului Duh. Anastasie Crimca daruieste Manastirii Dragomirna un Tetraevanghel cu miniaturi pe pergament.La data de 16 martie 1610, Anastasie Crimca daruieste Manastirii Dragomirna un Apostol - manuscris cu miniaturi pe pergament, care se afla astazi la Viena si pe care se afla scris Testamentul lui Crimca cu tripulul blestem de a nu fi inchinata manastirea altor manastiri din afara tarii.Dintre multele daruri oferite Manastirii Dragomirna de catre mitropolitul Anastasie Crimca, mai amintim doar cele doua Liturghiere din care unul este scris de diaconul Dumitrascu (oferite in anul 1610), si epitaful cu Adormirea Maicii Domnului (oferit manastirii la data de 8 iulie 1612).La data de 1 iulie 1614, Anastasie Crimca daruieste Manastirii Dragomirna un alt Tetraevanghel, care pastreaza intre paginile lui mentiunea ca "e facut si daruit manastirii de catre Mitropolitul Anastasie Crimca spre pomenirea sa si a parintilor sai Ioan si Cristina".In luna iunie a anului 1616, Anastasie Crimca daruieste Manastirii Dragomirna doua manuscrise cu miniaturi: un Liturghier si o Psaltire, ambele avand mentiunea ca au fost facute si daruite de ctitor.In anul 1617 Anastasie Crimca este inlocuit din scaunul de mitropolit, doi ani mai tarziu, in 1619, el construind in Suceava primul spital public.

Darurile lui Anastasie oferite manastirii continua : in 1624 daruieste manastirii o cruce sculptata in lemn de cedru, cu o frumoasa ferecatura in filigram de argint aurit, in 1626 daruieste un alt epitaf cu Punerea in Mormant a Mantuitorului.In anul 1627, cu binecuvantarea lui Anastasie Crimca, domnitorul Miron Barnovschi construieste la Dragomirna zidurile si turnurile de aparare. Anul 1629 este cel in care Anastasie Crimca inceteaza din viata, fiind inmormantat in pronaosul bisericii mari a ctitoriei sale.In luna mai a anului 1653, manastirea este jefuita si arsa de cazacii lui Timus Hmelnizki. Potrivit unei insemnari de pe zidurile portalului, in ziua de 2 octombrie 1758, manastirea a fost jefuita de tatari. Pentru consolarea vietuitorilor manastire, Dumnezeu randuieste ca la data de 31 august 1763, la Manastirea Dragomirna sa ajunga marele staret Paisie Velicicovski.In anul 1767, imparateasa Ecaterina a Rusiei daruieste Manastirii Dragomirna un policandru de cristal - se afla expus in una din salile muzeului de la Dragomirna - si clopotul cel mare numit Zaporojanul, in greutate de peste 1.100 de kilograme, care se afla in clopotnita manastirii.In anul 1775, Bucovina este anexata Austriei. Odata cu intrarea Bucovinei sub ocupatia Imperiului Austro-Ungar, manastirilor din Bucovina li se impune vinderea mosiilor manastiresti de peste frontiere si punerea mosiilor aflate in tara sub administrarea statului.In manastirile ramase deschise, au permisiunea sa vietuiasca doar 25 de calugari. In luna octombrie a anului 1775 pleaca la Manastirea Secu cea mai mare parte a obstei, impreuna cu Sfantul Paisie Velicicovski.In anul 1793, catapeteasma de la Manastirea Solca este adusa la Manastirea Dragomirna - se afla si astazi in biserica mare. Doi ani mai tarziu, in 1795, catapeteasma originala a Manastirii Dragomirna este dusa la biserica din Arbore.Intre anii 1843-1845, la Manastirea Dragomirna s-au facut lucrari de restaurare la turnul clopotnitei si s-a construit noul corp de chilii. De la fostul corp se pastreaza pana astazi doar temelia care se vede inaintea intrarii in noul corp.In anul 1959, regimul comunist instalat in Romania, prin decretul 410, admite ca in manastiri sa ramana numai monahiile care au peste 50 de ani si monahii de peste 55 de ani. In urmatorul an, in 1960, Manastirea Dragomirna devine manastire de maici.

Intre anii 1965-1976, la Manastirea Dragomirna au loc lucrari ample de restaurare si se construieste noul Paraclis.

Manastirea Dragomirna - muzeul manastirii

Locasul plin de maiestate astfel inaltat a fost sa fie inzestrat cu odoare si podoabe demne de frumusetea si maretia cladirii. Aspectul cel mai interesant in toate domniile este faptul ca in spatele acestora trebuie sa-l banuim tot pe carturarul si artistul din scaunul de mitropolit care a stiut sa-si educe colaboratorii conform gustului si viziunii sale artistice, sa-si impuna anumite modele.Din zestrea daruita de Atanasie Crimca si de cei apropiati lui nu se mai pastreaza astfel decat o mica parte deoarece la numai cativa ani dupa terminarea manastirii, in primavara anului 1653 este jefuita de cazacii lui Timius Hmelnitki.Iata cum descrie cronicarul Miron Costin, in letopisetul sau, incercarea prin care a trecut Manastirea Dragomirna in acea vreme: "Timus cum au sosit la cetatea Sucevei de a doua zi s-au dat la jafurile manastirilor si intai asupra Dragomirnei, cu furci au mars si au batut manastirea. Si daca i s-a inchinat odoarele, vesmintele in foc au dat.. ce mai mult decat paganii s-au purtat cu acee manastire."O parte din podoabele jefuite de cazacii lui Timus au fost adesea rascumparate pe sume considerabile. Insemnarile care mentioneaza rascumpararea lor sunt dese. Altele au ajuns mai tarziu inapoi, iar altele niciodata.

Sub stapanirea austriaca, dupa 1775, deasemenea manastirea a pierdut atat din podoaba ei arhitecturala cat si din zestrea de mobilier de cult. Numeroasele odoare de pret, manuscrise, broderii, argintarie de cult si icoane, demne de a ilustra vizitatorului viata artistica desfasurata in interiorul manastirii, sunt puse in valoare in cadrul colectiei de obiecte cu insemnatate istorica si artistica organizata in Sala Gotica.

Din periaoda anterioara constructiei Manastirii Dragomirna sunt unele piese ce se disting prin valoarea lor: un acoperamant de sfinte vase daruit Manastirii Voronet de mitropolitul Grigorie Rosca in 1559, Evangheliarul ferecat in 1557 si crucea din lemn de abanos cu admirabile sculpturi in lemn ferecata in 1542. Zestrea cea mai de pret si bogatia muzeului o constituie cele cateva manuscrise iesite din scoala de caligrafi si miniaturisti de la Dragomirna.

Tezaurul artistic de la Dragomirna pune in lumina si alte ramuri de activitate artistica cultivate in cadrul manastirii cum ar fi broderia si arta prelucrarii materialelor pretioase. Cele cateva piese brodate daruite de Crimca manastirii, epitafurile din 1612 si 1626 se remarca prin maiestria executiei cu fir de aur si argint pe fondurile de calde tonalitati ale catifelelor de culoare visinie si verde.

Epitaful din 1612 are ca tematica Punerea in mormant a Mantuitorului, iar cel din 1626 are ca tema Adormirea Maicii Domnului. Ferecaturile somptuoase semnate de argintarul Grigore Moisiu se impun atat prin noutatea compozitiei si a repertoriului ornamental cat si prin desavarsita stapanire a tainelor tehnicii prelucrarii metalelor.

O frumoasa piesa de argintarie si de sculptura in lemn, ajunsa pana aproape de miniatura, este si crucea de lemn de tisa ferecata si daruita de Anastasie Crimca in 1624 ctitoriei sale.

O alta piesa de valoare istorica si artistica o reprezinta un alt epitaf cu aceeasi tema - Punerea in mormant - broderie in fir de aur si argint pe fond de matase si daruit demitropolitul Varlaam al Rostovului mitropolitului Anastasie Crimca. Acest epitaf a fost lucrat in 1588 in Rusia, broderia aceasta constituind un alt obiect de nepretuit atat prin vechime cat si prin finetea executiei.Expozitia din Sala Gotica a muzeului mai adaposteste: un exemplar din Cazania lui Varlaam tiparita la 1643 la Iasi, fiind prima carte scrisa in Moldova in limba romanafolosind alfabatul chirilic; doua epitafe din secolul al XVII-lea reprezentand unul Ingeri si Serafimi, iar altul avad brodat Sfinti Ierarhi; o lumanare din ceara albita la soare si pictata dupa traditia de catre ctitor, aprinsa la slujba de sfiintire a manastirii; un policandru de cristal daruit de Imparateasa Ecaterina a II-a a Rusiei; alte cruri de proportii mai mici ce au apartinut unor egumeni ai manastirii; obiecte de cult datate din secolul XVIII-lea: potire, stea, disc si litier.Din vechea zestre de mobilier a Dragomirnei se pastreaza cele doua strane ale cantaretilor.

Publicat de:Colotin Sebastian/Monastery Dragomirna

Monastery A wood

Mânăstirea Dintr-un Lemn

Manastirea Dintr-un Lemn

Manastirea Dintr-un Lemn este situata la aproximativ 25 de kilometri sud de municipiul Ramnicu Valcea si la 12 kilometri nord de Babeni, pe valea Otasaului, in comuna Francesti.

Cea mai veche marturie despre manastire a fost consemnata in scris de diaconul Paul de Alep, care l-a insotit pe Patriarhul Macarie al Antiohiei in calatoriile acestuia prin Tarile Romanesti intre anii 1653-1658. El sustine ca un calugar ar fi gasit oicoana a Maicii Domnului in scorbura unui stejar secular. In acel moment el ar fi auzit o voce ce l-ar fi indemnat sa zideasca o manastire din trunchiul acelui copac.

Potrivit unei vechi traditii locale, ar fi luat fiinta in primele decenii ale secolului al XVI-lea, prin edificarea in acest loc a materialului unui singur stejar. Ea a fost ridicata in cinstea Icoanei Maicii Domnului, icoana ce se pastreaza si azi in biserica de piatra a manastirii. In baza acestei traditii asezarea monahala de aici poarta numele Dintr-un Lemn.

Mitropolitul Ungrovlahiei, Neofit Cretanul, cercetand manastirea la 29 iulie 1745 scria: un cioban cu numele Radu, in timpul lui Alexandru Voda (1568-1577), a visat IconaMaicii Domnului despre care aminteste Paul de Alep si, taind stejarul in care a fost gasita icoana, a facut din lemnul lui o bisericuta, numita din aceasta pricina Dintr-un Lemn.

Cam acelasi lucru afirma in anul 1842 si poetul Grigore Alexandrescu. Existenta stejarilor seculari, precum si a icoanei, se constituie astazi in probe de necontestat pentru adevarurile consacrate in legenda.

Construita chiar pe locul stejarului purtator de icoana, dupa toate probabilitatile pe la mijlocul secolului al XVI-lea, bisericuta din lemn este lucrata din barne groase, incheiate in coada de randunica. Are o forma dreptunchiulara, cu absida altarului decrosata, cu o lungime totala de 13 metri, o latime de 5.50 metri si o inaltime de aproximativ 4 metri. Este inconjurata la exterior de un brau in torsada, sapat in grosimea lemnului, cu un pridvor deschis, fara turla.

Iconostasul, sculptat in lemn de tei, in anul 1814, este o veritabila opera de arta ca si multe din icoanele de lemn ce impodobesc bisericuta in interior. Icoana Maicii Domnului de care este legata existenta acestui sfant asezamant monahal, este pastrata cu multa veneratie in biserica mare.

Icoana are dimensiuni impresionante, fiind inalta de 1.50 metri si lata de 1.10 metri. In anul 1929, Andrei Grabar de la Universitatea din Strasbourg a vizitat manastirea si, studiind icoana, a identificat-o ca fiind pictata in secolul IV la manastirea Theothokos din Grecia, dupa un model care se spune ca ar fi apartinut Apostolului Luca, cel care a pictat-o pentru prima data pe Fecioara Maria. Conform traditiei, in lume se mai pastreaza trei exemplare asemenea celei de la Dintr-un Lemn.

Profesorul I.D.Stefanescu afirma insa ca icoana a fost zugravita abia in a doua jumatate a secolului al XVI-lea. Conform lui A.M.Muzicescu icoana ar fi lucrata inainte de 1453, la Bizant sau la Muntele Athos, folosindu-se un model mai vechi. Cea din urma ipoteza este si cea mai plauzibila, dar modul in care icoana a ajuns la noi ramane necunoscut.

nceputurile Manastirii Dintr-un Lemn sunt legate, asa cum am vazut, de unele traditii sau legende care conserva fara indoiala o parte din adevar. Primul document in care apare numele asezamantului monahal de aici poarta data de 20 aprilie 1635.Intr-o alta marturie scrisa la data de 27 noiembrie 1640, Matei Basarab spune ca a zidit manastirea - de isnoava de-ntemei. El o insira printre manastirile pe care le-a intemeiat.

Pisania bisericii de zid, aflata deasupra intrarii principale, care dateaza din anul 1715, scrisa la porunca lui Stefan Cantacuzino (1714-1716), confirma cele aflate din documentul din 1640 si anume: faptul ca biserica de zid a fost construita de Matei Basarab. De fapt si pomelnicul manastirii, scris de Dionisie, Eclesiarhul Mitropoliei de Bucuresti la anul 1804, dupa cel din anul 1715, la fila numarul sase il atesta ca ctitor pe Matei Basarab.

Tot cu Matei Basarab incepe si pomelnicul din anul 1845 scris de Gheorghe Gherontie de la Hurezi, document in original, aflat in colectia manatirii. Cu toate acestea, Paul de Alep, care viziteaza manastirea, dupa cum am consemnat mai sus, in decursul anilor 1653-1658, deci la aproximativ 20 de ani dupa intemeierea bisericii de piatra, adauga la cele consemnate de tradita locala si de documentele scrise pana atunci ca manastirea este ctitoria unui mare spatar si boier contemporan cu Matei Basarab.La cele confirmate de Paul Alep si in baza unor documente mai recente, Radu Creteanu afima ca - autorul celei de a doua etape constructive a manastirii Dintr-un Lemn, a complexului edificiilor din piatra din care face parte si biserica din zid, nu poate fi altul decat insusi Preda Brancoveanu, fost mare spatar si mare culcer, mare vornic, viitor ban.Faptul ca unele documente il atesta pe Matei Basarab ca fiind ctitorul bisericii de piatra, iar altele pe Preda Brancoveanu, nu trebuie sa deruteze pe cercetator. Este posibil ca la aceasta constructie sa participe atat domnitorul, cat si ruda sa, marele boier Preda Brancoveanu. Acest fapt e confirmat de tabloul ctitorilor din pronaosul bisericii din piatra.Biserica de azi prezinta in linii generale arhitectura lui Matei Basarab. Din punct de vedere arhitectonic biserica de zid este in plan triconc, cu altar octogonal, iar pronaosul se termina cu un pridvor pe stalpi.

Pe langa icoana Sfintei Fecioare, de care este legat trecutul manastirii, se pastreaza cele doua policandre de la Serban Cantacuzino si doamna Marica Brancoveanu, cele trei icoane mari imparatesti, precum si alte 36 de icoane mai mici zugravite in anii 1833-1840 de Gheorghe Gherontie de la Hurezi.In 1715 Stefan Cantacuzino restaureaza in intregime clopotnita manastirii, situata la intrarea in incinta principala si Casa Domneasca. Dupa restaurarea din 1938-1940, facuta de Ministerul Aerului si Marinei, acest ansamblu monahal a devenit in mod simbolic altar de inchinare pentru aviatori si marinari.Manastirea Dintr-un Lemn poarta hramul Nasterea Maicii Domnului.

Publicat de Colotin Sebastian/Monastery A wood

Monastey Sunday of the Holy Roman

Mânăstirea Duminica Sfintilor Romani 

Manastirea Duminica Sfintilor Romani -ISTORIC-

Manastirea "Duminica Sfintilor Romani"

La marginea de sud-est a Capitalei, pe Soseaua Oltenitei nr. 255, in imediata vecinatatea a comunei Popesti-Leordeni, pe un teren ce apartine Arhiepiscopiei Bucurestilor, se ridica semeata o biserica monumentala, cu hramul "Duminica Sfintilor Romani", izvorata din evlavia Prea Fericitului Parinte Patriarh Teoctist, fata de toti sfintii cei din veac ai Ortodoxiei Romanesti si ca prinos de multumire si recunostinta fata de vrednicii sai inaintasi in Scaunul Patriarhal.

Zamislita in gandul Prea Fericitului Parinte Patriarh Teoctist inca din anii 1954-1955, cand era episcop vicar al Sfintei Arhiepiscopii a Bucurestilor, biserica s-a construit intre anii 2003-2006, pe vatra unde, inca din anii 1987-1989, la vremuri de grea cumpana si prigonire a credintei, s-a ridicat, prin purtarea de grija a Prea Fericiri Sale un nou asezamant al Atelierelor Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane. Acest asezamant avea sa fie, intru toate, continuator al lucrarii de mult folos bisericesc initiata de vrednicul de pomenire patriarh Justinian Marina in cadrul ansamblului "Schitul Maicilor" din Bucuresti, disparut in anul 1982, in urma dezlantuirii furiei demolatoare a regimului totalitar de atunci.Sfantul locas a fost conceput, prin arhitectura, pictura si sculptura interioara si exterioara, in stilul si frumusetea bisericilor brancovenesti. Planul cruciform al bisericii, cu parter si demisol, se compune din pronaos, naos, cu doua abside laterale, poligonale in exterior si arcuite la interior, si incaperea semicirculara a altarului, avand in partea de nord proscomidiarul. La demisol este amenajat un paraclis, cu hramul Acoperamantul Maicii Domnului. Corpul bisericii are o lungime totala de 31,5 m si o latime de 8,65 m. inaltimea de 31,5 m la turla principala, confera edificiului multa zveltete. TurlaPantocrator, mai ampla si mai inalta, monumentalizeaza naosul, iar turla mica, mai scunda, se situeazdeasupra pronaosului. Acoperisul turlei mari a fost confectionat la sol si ridicat cu o macara. Turla mica, realizata de asemenea la sol, a fost si aceasta ridicata cu o macara, succesiv, intai corpul si apoi acoperisul. Ferestrele bisericii, inguste si alungite, cu ancadramente sculptate in piatra, sunt prevazute cu vitralii, iar invelitoarea este din tabla de cupru. Edificiul este impodobit cu elemente cioplite artistic in piatra (capiteluri, coloane, ancadramente si 3 braie), dupa modelul celor brancovenesti, unele recuperate de la bisericile demolate din Bucuresti si refolosite la dorinta Parintelui Patriarh Teoctist.Intrarea se face printr-un pridvor deschis, asezat pe latura de sud a bisericii, lat de 8, 40 m si lung de 5,50 m, marginit de opt coloane cu baze si capiteluri cioplite artistic in piatra. La nivelul pridvorului se ajunge urcand noua trepte placate cu piatra. In dreapta si stanga usii de intrare strajuiesc chipurile Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, in mozaic. Deasupra usii este inscris textul pisaniei. Pe frontarul pridvorului este reprezentata, in mozaic, stema Patriarhiei Romane iar mai sus, la dimensiunile fatadei, icoana hramului bisericii, in mozaic, cu inscriptia "Duminica Sfintilor Romani". Cele doua registre inegale ale fatadelor, despartite de un brau median din piatra, sunt prevazute cu o succesiune de ocnite. In registrul superior, in aceste ocnite, sunt reprezentate in mozaic icoanele unor sfinti romani. Pe peretele de vest, in registrul de jos, in trei ocnite succesive sunt reprezentati in mozaic patriarhii Miron Cristea, Justinian Marina si Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist. Deasupra, in mozaic, este infatisata icoana "Duminicii Sfintilor Romani" potrivit cuvintelor Mantuitorului Iisus Hristos: "Eu sunt vita, voi sunteti mladitele" (Ioan 15, 5), cu chipuri de sfinti romani in medalion. Deasupra se deschide un foisor, marginit de patru coloane de piatra, unde sunt montate trei clopote, din care doua turnate la Viena, in Austria, potrivit inscriptiei de pe ele.

Interiorul bisericii este zugravit in tehnica fresca. Pardoselile sunt din marmura. Pe peretele de vest al pronaosului, deasupra usii ce duce in cafas, este zugravita inscriptia: "Intru slava implinirii a 80 de ani de Patriarhat, intru slava si pomenirea sfintilor romani si pentru cinstirea inaintasilor sai, Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist a savarsit lucrarea ctitoriceasca de zidire si infrumusetare a acestei sfinte biserici din contributia sa si a bunului credincios Alexandru Constantin din Bucuresti cu ajutorul preotilor si dreptcredinciosilor crestini. Binecuvinteaza, Doamne, pe cei ce iubesc podoaba casei Tale!", In partea opusa, pe peretele de nord al pronaosului, este zugravit ctitorul, Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist, invesmantat in odajdii arhieresti. Astfel zidita sl impodobita, biserica a fost randuita a fi locas al rugaciunilor neincetate ale monahilor manastirii "Duminica Sfintilor Romani", intemeiata odata cu tarnosirea bisericii, si inzestrata, pentru inceput, cu un prim corp de chilii, pe latura de sud a incintei, construite in lunile iulie-octombrie a anului 2006.Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist, prin a carui staruinta s-a ridicat asezamantul, a trait pas cu pas grijile si bucuria acestei ctitorii, vizitand saptamanal santierul si observand fiecare detaliu, incurajandu-i si indrumandu-i pe toti cei implicati in zidirea bisericii si chiliilor: arhitecti, ingineri, constructori, coordonati de catre Parintele Consilier Eparhial Nicolae Cringasu care s-a ingrijit ziua si noaptea de asigurarea resurselor materiale si financiare necesare constructiei, in regie proprie a bisericii.Prin inaltarea bisericii inchinata sfintilor romani si prin intemeierea Manastirii, pentru ai carei vietuitori s-au construit alaturi chilii, harul Duhului Sfant a facut ca vatra Manastirii "Schitul Maicilor" sa fie stramutata pe acest loc, unde s-a construit incapatoarea cladire a Atelierelor Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, ale carei planuri le-a intocmit vrednicul de pomenire Patriarhul Iustin Moisescu, si care, cum s-a aratat, a fost inaltata de Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist intre anii 1987-1989 si inzestrata cu toate cele necesare lucrarii obiectelor bisericesti destinate sfintelor slujbe: iconostase, icoane, ferecaturi de evanghelii, policandre, clopote, sfesnice si sfinte vase liturgice de toate felurile. S-a tamaduit, astfel, in parte si cu multe eforturi, rana demolarii atelierelor din incinta ansamblului "Schitul Maicilor", a carei frumusete dainuie nesters in sufletele slujitorilor si credinciosilor bucuresteni.

Slujba de tarnosire a Sfantului Altar, sfintirea bisericii si a corpului de chilii s-a savarsit in ziua de duminica, 29 octombrie 2006, de catre Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist, in al douazecilea an de slujire patriarhala a Prea Fericirii Sale, impreuna cu un marit sobor de arhierei, preoti si diaconi, in mijlocul unei multimi de credinciosi.

Binecuvantat fie Domnul Dumnezeul nostru si inchinat si preamarit intru sfintii sai, in vecii vecilor!

Publicat de:Colotin Sebastian/Monastery  Sunday of the Holy Roman

Monastery Varatec-Neamț

Mânăstirea Varatec

Documentar Video-1-Mânăstirea Văratec 

-Documentar Video-Mânăstirea Văratec

----Biserica “Nasterea Sf. Ioan Botezatorul” de la Manastirea Varatec dateaza din anul 1817 si era un locas de cimitir, in care se savarseau pogribaniile si slujbele de pomenire. Ulterior, marindu-se satul bisericesc si numarul calugaritelor s-a gasit un alt loc pentru inhumarea celor raposati, iar acest lacas de cult a fost utilizat pentru pravila zilnica a vietuitoarelor din jur. Aceasta biserica se afla situata pe o culme la aproximativ 150 m de curtea manasitirii si a fost initial construita din lemn, dupa care in anul 1844 a fost reconstruita din piatra. Constructia actuala urmeaza un plan bazilical, cu absida circulara si cu trei turle de lemn, la care sunt evidente influentele stilului baroc. Interiorul bisericii este despartit de o arcada masiva in doua spatii. Pronasosul si naosul sunt acoperite cu bolte in forma de calota, iar absidele inscrise in grosimea zidului sunt acoperite de bolte in sfert de sfera. Pentru a veni in intampinarea nevoilor gospodaresti au fost construite, in partea de sud-vest a bisericii primul pridvor cu o turla-clopotnita din lemn si un diaconic de piatra, iar in partea de sud-est al doilea pridvor. Pictura din Biserica “Nasterea Sf. Ioan Botezatorul” a fost executata in ulei de catre doi arhierei Silvestru (Balanescu) Pitesteanul si Ghenadie  (Enaceanu) Craioveanul. Deosebit pentru aceasta biserica este faptul ca fiind un locas de inchinare au fost zugravite pe peretii din interiorul bisericii alaturi de alti sfinti si sfintele mucenite care erau trecute in pomelnicul ctitoresc: Tecla, Epistimia, Varvara, Glicheria, Pulheria, Evghenia si Fevronia. Pe langa sfintele litanii si pe langa cantarile bisericesti care indeamna pe maici la cucernicie si viata fara de prihana, sfintele mucenite pictate in interiorul bisericii spre care isi indreapta calugaritele privirile sunt pilde pentru pasii lor. Pe peretii altarului sunt pictati sfintii ierarhi, iar pe bolta, Sfanta Treime. Pictura figurativa din acest lacas de cult, prin liniile si culorile in care sunt exprimate vestimentatia si miscarile personajelor, incearca sa reproduca picturile realizate de Nicolae Grigorescu la Agapia. Aceasta biserica este vizitata de turisti pentru faptul ca la umbra zidurilor ei, ca o marturie care aminteste de cimitirul de altadata, se afla mormantul poetei Veronica Micle. Turistii care vin la Varatec se indreapta spre mormantul poetei cu gandurile atintite mai mult la nefericitul Luceafar al poeziei romanesti, Mihai Eminescu.

Manastirea Varatec

Manastirea Varatec este una dintre cele mai mari si mai vizitate manastiri ortodoxe din judetul Neamt. Aflata la numai 12 kilometri de Targu Neamt si la 40 de kilometri de Piatra-Neamt, este amplasata intr-un cadru natural deosebit, Manastirea Varatec este situata intr-o mica depresiune, de la poalele muntilor, adapostita de culmea Dealul Mare, la o altitudine de doar 460 metri.

ISTORIC--Manastirea Varatec nu a fost intemeiata de domni, nici de mari sfetnici ai tarii. Primele urme monahale pe acest loc sunt legate de numele maicii Olimpiada, o maica de la Manastirea Durau, tunsa in monahism in Schitul Topolnita, in apropierea actualului Varatec.Pisania bisericii celei mari spune urmatoarele: "La anul 1808 s-au zidit aceasta biserica ce sa praznuieste hramul Adormirea Maicii Domnului prin osteneala Sfin. sale a pre. cuvi. Parintelui Iosif Duhovnicul si a staritei Olimpiadii, iar cei intai ctitori au fost maicile din acest locas. Al doilea mari ctitori au fost Doamna Elenco Paladi, care au daruit 3 mosii si maica Elisabeta Bals au daruit mosia Vulturesti, maica Safta Brancoveanu au harazit mosiile Osica si Vladulenii cu mai multe indatoriri in testamentul sau, iar celelalte mosii, vii si acarete ce au daruit si alti ctitori sunt scrisa in cartea vietii spre vecinica lor pomenire. 1841, octomvrii 20."Drept aceea, intre anii 1781-1785, maica stareta Olimpiada, fiica de preot, a primit marea misiune de a intemeia un schit intr-o poiana de langa Varatec. Poiana a fost cumparata de la padurarul Ion Balanoiu. Lucrarea a inceput la sfatul Sfantului Paisie de la Neamt si cu binecuvantarea Mitropolitului Gavriil Calimachi.

Maica Olimpiada, cu numele din lume fiind Balasa Herescu, se va oferi trup si suflet zidirii obstii primei isihii de la Varatecc. Ea va adormi in Domnul in anul 1842, la varsta de 85 de ani.Pe acest loc fiinta la acea data o micuta asezare monahala, cu o bisericuta de lemn si cateva chilii pentru maici, ridicate de Maica Olimpiada. In anul 1788, dupa alcatuirea unei consistente obsti monahale, Sfantul Paisie Velicicovschi de la Neamt va numi drept stareta a manastirii pe maica Nazaria de la Manastirea Durau. In anul 1794, maicile ridica o noua biserica, tot din lemn, insa mai incapatoare decat prima. Intre timp maicile de la Varatec se unisera cu maicile de la Schitul Topolita.In anul 1803, Mitropolitul Veniamin Costache uneste Manastirea Agapia cu Manastirea Varatec. In anul 1808 va incepe zidirea actualei manastiri, din piatra si zugravita in alb. Biserica va purta hramul Adormirea Maicii Domnului.

Biserica de la Manastirea Varatec a fost terminata de zidit in anul 1812, abia in anul 1841, dupa zugravirea ei cu pictura, ea fiind complet terminata si sfintita. In anul 1821, manastirea nu este ocolita de necazurile vremurilor, otomanii care ii urmareau pe eteristi scotocind si distrugand multe din interiorul manastirii.In anul 1839, domnul Mihail Sturza al Moldovei hotaraste ca Manastirea Varatec sa fie independenta de celelalte manastiri si schituri din zona, obstea de maici putand sa se ingrijeasca si sa hotarasca singura cele de folos manastirii.

Dupa anul 1844 se vor mai construi inca doua biserici: Biserica Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul, Biserica Schimbarea la Fata, cat si un Paraclis inchinat Sfantului Nicolae. Potrivit insemnarilor celor vechi, din arhiva manastirii, in anul 1857, manastirea "avea 4 biserici cu 17 clopote, 300 de chilii si 700 de calugarite, 12 mosii si un venit de 13.000 galbeni".Manastirea a intampinat o mare incercare in data de 11 iunie 1900. Un incendiu a cuprins o mare parte din manastire, pierderile fiind grele: chiliile au ars in mare parte, biserica a ramas fara acoperis si turle, iar clopotnita s-a prabusit si ea. Toate acestea au fost refacute in scurt timp, ele putand fi vazute pana astazi in manastire. Din-nainte de incendiu a ramas insa puternicul zid de piatra (1808-1812).La o distanta de numai 150 de metri inspre sud-est de manastirea Varatec se afla Biserica Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul, zidita de Eufrosina Lazu, in anul 1844, pe locul unei biserici de lemn din anul 1817. In partea sudica a bisericii, in afara, se afla Mormantul Veronicai Micle, trecuta la cele vesnice in anul 1889, dupa o perioada de vietuire in manastire.

In cimitirul manastirii, aflat la aproximativ 400 de metri de manastire, se afla Biserica Schimbarea la Fata. Aceasta a fost zidita tot prin osteneala monahiei Eufrosina Lazu, intre anii 1846-1847.

Manastirea Varatec - arhitectura

Biserica manastirii, inchinata Adormirii Maicii Domnului, imbina stilul moldovenesc cu elemente noi, aparute in Moldova prin secolele XVIII-XIX. Biserica se afla inaltata in centrul curtii interioare, precum la mai toate manastirile ortodoxe, fiind zidita din piatra de rau, luata din zona, cat si din caramida.Biserica are forma de nava, avand pridvor, naos, pronaos si Altar. Cele doua turle ale acesteia sunt cilindrice, fiecare avand cate un acoperis in forma de clopot. In fata bisericii se afla statuia de bronz a Saftei Brancoveanu, care a ctitorit o parte din cele de folos manastirii. Statuia a fost lucrata de Ion Jalea, in anul 1935.

Pridvorul bisericii are intrarea pe peretele sudic, fiind acoperit cu doua calote sferice sustinute de un singur arc longitudinal si de alte doua arce laterale. Pronaosul si naosul sunt despartite de un zid sustinut de doua coloane. Aceste doua cupole sunt separate printr-un semicilindru de mici dimensiuni, sprijinit pe arce transversale, in timp ce altarul prezinta un arc dublou spre apus, fiind boltit in sfert de sfera la rasarit.In pronaos se afla "Mormantul duhovnicului Iosif", adormit in Domnul la data de 28 decembrie 1828. Acesta este primul duhovnic de la Manastirea Varatec. Langa acesta se crede ca au fost inmormantate si primele starete ale manastirii: Olimpiada, Nazaria si Magdalena, insa mormintele acestora nu au fost inca descoperite.

Sfantul Altar este despartit de restul bisericii printr-o superba catapeteasma sculptata in lemn de tisa si poleita cu aur, lucrare cu o deosebita valoare artistica, executata de Constantin Zugravul, in anul 1816, pe cheltuiala logofetesei Elenco Paladi.Pictura bisericii a fost realizata in anul 1841, ea fiind refacuta in anul 1882, de pictorii T. Ioan si D. Iliescu. Intre anii 1968-1969 pictura a fost din nou spalata si intarita de pictorul Arintiu Avachian si ajutoarele sale D. Gurita, G. Popescu, G. Salagian, cu binecuvantarea Mitropolitului Moldovei Teoctist, cu pornirea si staruinta maicii Pelaghia Amilcar, stareta a intregului sobor, si cu obolul credinciosilor.

In afara bisericii, langa zidul acesteia, se afla mormintele unor maici mai de seama din istoria manastirii: Evghenia Stefanescu, Eufrosina Lazu, Eugenia Negri, iconoama Veniamina Pribagu, arhimandrita Veniamina Hermeziu, si Ecaterina Bals, mama Saftei Brancoveanu.Clopotnita manastirii, amplasata la o distanta de 80 de metri mai spre est de biserica, este o constructie din zid, cu aspect masiv, cu gang de intrare si doua etaje in forma patrata. Turnul are acoperisul in forma de mitra arhieresca. La primul etaj se afla paraclisul Sfantul Ierarh Nicolae.

Clopotnita este cuprinsa in corpul de chilii pe doua nivele, cu prispa larga, sprijinita pe siruri de coloane din lemn. Pe latura nordica a incintei se afla staretia si cladirile administrative, iar pe cea sudica, la parter, s-a amenajat o bogata si atractiva colectie muzeala in spatiul fostului Atelier Regina Maria, construit in anul 1934, de catre regele Carol al II-lea, la indemnul Mitropolitului Pimen.

Manastirea Varatec - muzeul si patrimoniul cultural

Muzeul manastirii Varatec pastreaza un valoros patrimoniu cultural-artistic si istoric, alcatuit dintr-un mare numar de hrisoave autentice, acte de danie si de intarire, obiecte de cult din metal pretios, icoane vechi, broderii, covoare si vesminte preotesti.Printre cele mai deosebite obiecte din muzeu se numara: icoanele din secolul al XV-lea, de la Manastirea Rasca, cat si cele din veacurile XVI-XVII, de la Valeni - Piatra Neamt si Topolita, crucea din lemn de chiparos, facuta in anul 1596, si crucea de procesiune din lemn de maslin, donata in anul 1852 de Gheorghe si Maria Hermeziu, potirul din argint aurit daruit in anul 1840 de Safta Brancoveanu, Epitaful lucrat in fir de aur si argint de Smaranda Niculce in anul 1798, Evangheliarul grec tiparit la Venetia in anul 1811 si Evanghelia cea Mare tiparita la Manastirea Neamt, in anul 1821, ambele ferecate in argint aurit si impodobite cu icoane emailate.

Staretele manastirii au acordat o deosebita atentie pregatirii profesionale a monahiilor, in cadrul Manastirii Varatec creandu-se mai multe ateliere-scoala, dintre care mentionam: Scoala monahala de pregatire profesionala pentru mai multe indeletniciri si cultura generala pentru calugarite (infiintata la 1 septembrie 1803, de Veniamin Costachi), Scoala de fete pentru calugarite (deschisa la 18 decembrie 1860), Scoala de adulte (infiintata la 1 septembrie 1911), Seminarul monahal pentru calugarite.In luna noiembrie 1940, functionau la Manastirea Varatec urmatoarele ateliere: broderie bisericeasca si legatorie de carti, covoare, tricotaj, tesut panza, pictura bisericeasca si arta decorativa, majoritatea acestora mentinandu-se si in prezent. La Manastirea Varatec a lucrat mai multi ani arhimandritul scriitor Valeriu Anania, ales in anul 1993 drept Arhiepiscop al Vadului, Feleacului si Clujului.

Publicat de Colotin Sebastian/Monastery Varatec-Neamț